Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Nu-i un secret că sunt îndrăgostită de cărțile lui Zafon și de stilul lui literar. Aproape că nici nu mai contează cum se numește romanul sau subiectul lui. Pur și simplu, a-l citi pe Zafon e ca un balsam, mă absoarbe într-o lume mirifică, plină de mister, întunecimi și suspans, fără a fi dur sau agresiv. O delectare!... Continuarea ->
O carte altfel! Cititorii de beletristică, obișnuiți să-și aleagă cărțile în funcție de genul preferat, vor fi plăcut surprinși de această lectură încântătoare potrivită pentru toate gusturile, genurile, preferințele lor. Asta dacă vor alege să citească Sapiens, iar eu zic că merită din plin. Pentru că pe parcursul celor 350 de pagini ale cărții, Harari ne explică, cu simplitate și umor, ce-i cu lumea asta în care ne credem ființe superioare, de unde a aparut și ce facem cu ea.... Continuarea ->
Cele zece cărți ale scriitorului citite de mine până acum nu m-au dezamăgit, iar aceasta – Răzbunarea iertării – a fost pe măsura așteptărilor, adică excelentă. Cred că am avut norocul să nimeresc cele mai bune scrieri ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pentru că unele voci i-au criticat câteva nuvele, altele decât cele citite de mine. Răzbunarea iertării cuprinde patru nuvele, toate bine conturate, surprinzătoare, intens-emoționante, cu situații ieșite din comun.... Continuarea ->
Sau cum să vrei să te omori și să nu reușești 😃 Dacă nu știți cum arată o dramă scrisă cu mult umor, citiți Un bărbat pe nume Ove și veți lăcrima. De emoțiile pe care Fredrik Backman le transmite povestind sfârșitul vieții lui Ove, minunat intercalat cu amintiri dintr-un trecut banal, dar fericit. Sonja, soția lui, moare lăsându-l pe Ove singur. La cei 59 de ani ai săi, Ove se simte depășit de viață, fără niciun rost și cu o puternică dorință de a muri în speranța că undeva o va reîntâlni pe Sonja.... Continuarea ->
În același volum, Stefan Zweig are pentru cititori două povestiri, fiecare din alt loc și din alt timp. Obsedatul mi-a plăcut mai mult decât Amoc. Câteva impresii despre fiecare:... Continuarea ->
Ce-am găsit al meu să fie – un alt roman al lui Stephen King pe care l-am citit cu plăcere. Este al doilea volum al trilogiei ”Bill Hodges” și chiar dacă n-am citit primul volum, cunoșteam personajele principale din ecranizarea primului volum, ”Mr. Mercedes”. Am un defect: după ce văd ecranizarea unui roman devine complicat să citesc cartea.... Continuarea ->
Lituania, iunie 1941: Lina și familia ei, împreună cu mulți, foarte mulți lituanieni sunt deportați de către trupele sovietice în lagărele de concentrare din Siberia. Într-o lume civilizată, un popor decent și educat este cotropit și dezrădăcinat. Nu e singurul, știm din istorie, ca el, multe alte popoare au avut aceeași soartă. Tonurile cenușii își pun o amprentă brutală și crudă pe realitatea de zi cu zi, și o altă amprentă imaginară, artistică pe schițele Linei creionate cu talent și cu o furtună de emoții.... Continuarea ->
Înainte de a-mi spune impresiile despre acest roman, îl voi cita pe Radu Paraschivescu din scurta lui prezentare afișată pe coperta IV a romanului Casa somnului: ”O universitate se transformă peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sunt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown.[…] Între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfâșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac. Așa arată cvartetul pe care își sprijină Coe întreaga construcție.”... Continuarea ->
Regele, înțeleptul și bufonul sau “marele turnir al religiilor” cum este subtitlul cărţii. Titlul pare de poveste, dar nu este decât o metaforă. Conţinutul este interesant, pe ici-pe colo cu accente vesele şi mai frecvent cu informaţii utile.... Continuarea ->
După “Prizonierii timpului” n-aveam prea mari aşteptări de la acest roman. Poate tocmai din acest motiv m-a surprins plăcut. Mi s-a părut mult mai bun decât primul.... Continuarea ->
Dificil să scriu despre acest roman. Mi-a plăcut mult, da, dar nu l-am citit cu ușurință. Tot ce se întâmplă în povestea cărții mi s-a părut răvășitor, apăsător, intimidant. O filozofie politică îmbinată minunat cu iubire, multă iubire.... Continuarea ->