Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Romanul Un proiect sângeros este despre “Roderick Macrae, un arendaș de șaptesprezece ani pus sub acuzație pentru trei crime brutale săvârșite în satul său natal, Culduie din Districtul Ross, în dimineața zilei de 10 august 1869”. Și asta este toata esența poveștii.... Continuarea ->
Chiar dacă Jurnalul unei iubiri pierdute este a douăsprezecea carte pe care o citesc a acestui autor, mărturisesc că încă mă fascinează măiestria cu care E.E. Schmitt așterne cuvintele și frazele așa încât să emoționeze fiecare fibră a cititorului. Are el acest talent de a răscoli sentimente, trăiri, sensibilități.... Continuarea ->
Mi-a plăcut foarte mult romanul Circe. Recunosc, am fost sceptică când am început lectura, poate pentru că nu prea m-au impresionat Legendele Olimpului în copilărie sau poate pentru că niște povești atât de îndepărtate în trecut nu au relevanță pentru mine. Dar acest roman al Madelinei Miller merită a fi citit pentru tot ce oferă: aventură, istorie, mitologie, conflict, violență și o paletă largă de tipuri de relații: de prietenie, de iubire, de dușmănie, relașii între frați și relații între părinți și copiii.... Continuarea ->
Romanul Femeia la 1000°C spune o poveste captivantă, plină de emoție, aventuri incredibile, introspecție, analiză socială și un umor subtil, negru și debordant. Cititnd cartea, deseori am râs sau doar am zâmbit, iar la final, ultimul zâmbet mi l-a provocat Hallgrímur Helgason când a mărturisit cine l-a inspirat în scrierea acestui roman.... Continuarea ->
Începutul romanului promitea, dar pe parcus m-a pierdut. Cotloane întunecate îmi pare a fi un roman despre oameni proști înfățișați de Ruth Rendell ca fiind caractere interesante. Ei bine, nu-s decât proști.... Continuarea ->
Acolo unde cântă racii este un roman interesant, chiar foarte! Multă dramă, ceva aventuri, un strop de mister, multe investigații juridice în partea a doua a lui și… un final surprinzător, uluitor. Peste toate astea, este un roman dedicat singurătății. Singurătatea este personajul predominant. Iar personajul principal este Kya, Fata Mlaștinii – așa cum o numește comunitatea săracă din preajma ei.... Continuarea ->
Nu credeam că de la banala brutăreasă Sage Singer dintr-un banal orășel al Americii se poate ajunge la Auschwitz. Da, Jodi Picoult are acest talent, de a spune povești frumoase și triste – în același timp. Mi-amintesc câtă emoție mi-a provocat O viață de rezervă. În romanul Povestitorul, multe pagini de început nu prefigurau nicicum intriga acțiunii.... Continuarea ->
Parisul nu are sfârșit este o lucrare autobiografică fictivă a marelui romancier spaniol, Enrique Vila-Matas. Un mic roman ironic, auto-ironic, despre ironie ca subiect de conferință în lumea literară. Iar titlul este o parafrazare a lui Ernest Hemingway – scriitor pe care îl admira mult și cu care (în mod ironic, iar!) are convingerea că seamănă. Doar pentru că e gras și are barbă.... Continuarea ->
Te văd nu este doar un thriller psihologic foarte bine scris, dar abordează și un subiect fierbinte al acestor ani: vulnerabilitatea siguranței noastre, chiar dacăi trăim în orașe aglomerate și fragilitatea intimității noastre mijlocită de explozia tehnologiei IT și a rețelelor sociale. Chiar și atunci când consideri că ai o expunere discretă și te consideri o persoană lipsită de importanță în afara familiei, pentru o minte malefică e atât de simplu să-ți facă viața un calvar și să-ți decidă moartea, la un click distanță.... Continuarea ->
Iubirile croitoresei – titlul ales de traducător sau de editură este total nepotrivit pentru acest roman. Încep cu o critică, singura critică, pentru că vor urma multe laude. María Dueñas m-a captivat total cu povestea Sirei Quiroga care, da, este croitoreasă, dar aventura vieții ei este cu mult mai complexă decât enumerarea unor aventuri amoroase, așa cum ar sugera numele cărții.... Continuarea ->
Capătul veșniciei este și capătul acestui roman-fluviu, în 3 volume mari, grele și minunat scrise. Nici nu știu ce să apreciez mai mult: povestea unui secol agitat, realist expusă de un scriitor talentat sau stoicismul cu care am citit cele 3000 de pagini ale trilogiei. Pentru mine a fost o reală plăcere, dar și un tur de forță. Ce-i drept sunt cititorul căruia îi plac romanele mari, care ”nu se termină repede”. Important este să mă captiveze, să mă înec în poveste, să trăiesc un pic în ea.... Continuarea ->