Palatul de la Miazănoapte, Carlos Ruiz Zafon

palatulAm citit Palatul de la Miazănoapte pentru că e scrisă de Zafon și el este unul dintre scriitorii mei preferați. Îmi place foarte mult stilul de decor realist al lui Zafon, cu accent pe detaliile arhitecturale, combinat cu elemente mistice și magice care nu sunt niciodată atât de fantastice încât să crezi că te încadrezi în genul fantasy. Ce-i drept, aveam speranțe mai mari de la acest roman, dar îî găsesc scuza că este scris în anii ’90, pentru adolescenți – deci așteptările mele au fost greșite, nu cartea.

Palatul de la Miazănoapte este locul unde se întâlnesc cei șapte adolescenți ai orfelinatului St.Patrick din Calcutta de-acum o sută de ani. Chowbar Society este numele pe care l-au dat ”clubului” lor secret și închis. Fiecare membru e special în felul său, iar Ben este liderul lor. La cei 16 ani împliniți, în câteva zile vor fi nevoiți să părăsească orfelinatul și să se aventureze într-o viață lipsită de perspective.

Ei bine, pe fondul acestui tablou se țes o serie de aventuri, mistere, personaje mai reale sau mai fantastice, multe semne mistice, premoniții, vise și coșmaruri. Apare și o soră geamănă a lui Ben crescută de bunica lor, ce mai!, totul sensibil și emoționant. Și, evident, omul rău care face ravagii peste tot, pe numele lui Jawahal (aproape la fel cu Lawahaj, tatăl gemenilor mort demult). Care vrea să distrugă tot, din motive care-mi scapă. Toate astea, pe alocuri, arătau ca un scenariu de film de la Bollywood.

În general, Palatul de la Miazănoapte a fost o lectură plăcută, chiar dacă mai puțin consistentă decât celelalte cărți ale autorului. Și ca orice carte scrisă de Zafon, și aceasta trebuie să aibă citate epice:

”A fost o vreme când și eu eram tânăr și făceam tot ceea ce se așteaptă să facă tinerii: să mă căsătoresc, să am copii, să muncesc într-un domeniu, să fiu dezamăgit și să renunț la visele și principiile pe care am jurat să le susțin. Într-un cuvânt, am îmbătrânit”

 

”Tacticile sunt colecția de pași mici pe care îi faci pentru a-ți atinge un țel; strategia înseamnă pașii pe care îi faci când nu mai ai unde să mergi.”

 

”În cartea vieții este poate cel mai bine să nu întoarceți paginile înapoi.”

 

”Viața este ca primul joc de șah. Când începi să înțelegi cum se mișcă piesele, deja ai pierdut.”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.