Anul ăsta m-am descurcat mult mai bine la citit decât la scris. Deh, pe caniculă e mai ușor să miști doar ochii, fără să transpiri tastând pe laptop. Altfel spus, am reușit fără efort ca în 8 luni să citesc peste 30 de cărți (beletristică), dar am scris extrem de puțin despre ele. Majoritatea, cărți bune spre excelente.
N-am răbdare să scriu despre fiecare în parte, le voi enumera pe ultimele cu câteva cuvinte despre fiecare, cu accent pe ultima terminată chiar azi.
După ce toată primăvara am fost prinsă în cele 5000 de pagini din Străbătând secolele, de la începutul verii am intrat într-un adevărat maraton al lecturilor. Majoritatea, cam pe stilul agreat de mine – thriller/mystery, de-am crezut la un moment dat că-mi crapă capul de-atâta intrigă misterioasă și secrete adânci. Cele mai remarcabile au fost următoarele:
➔ Toţi cei din familia mea au ucis pe cineva de Benjamin Stevenson – simpatică foc, cu mult umor și titlul e pe bune, nu-i metaforic.
➔ Dragostea lui Missy Carmichael de Beth Morrey – emoționantă, captivantă, un roman care te pune pe gânduri, dar te și motivează. Acțiunea nu e deloc previzibilă. Și nu-i deloc un roman de amor 🙂
➔ Cunoștință mortală de Peter Swanson – roman psihologic cu puternice accente de thriller, bine caracterizat de Wall Street Journal: „Peter Swanson narează această poveste terifiantă cu siguranța și economia de mijloace a unui maestru. Surprizele se succed cu inevitabilitate, până la dezvăluirea electrizantă din final.“
➔ Un cuplu perfect de Ruth Ware – brrr! Cinci cupluri pe o insulă pustie? Pentru un reality-show care îi va face celebri? Da, numai că nici nu prea sunt perfecte, nici nu prea vor scăpa cu viață. Moarte natural sau crime?
➔ Omul nepotrivit de John Katzenbach – ce faci când ești tânără și nu poți scăpa de un tip cu care ai avut o aventură la beție și nu-l vrei, totuși, în viața ta? Când el e stalker psihopat, poliția nu te ajută – că omul e frumușel și pare cuminte? Când viața ți-e pusă în pericol foarte subtil și pervers? Citiți cartea, e bună!
➔ În locul nepotrivit, la timpul nepotrivit de Gillian McAllister – titlul ăsta și cu cel precedent n-au nicio legătură între ele, nici cu proverbele și zicătorile știute de noi 🙂 Iar cartea mi-a plăcut mult, are o poveste interesantă, cu acțiune complexă și un strop de SF cât o întoarcere în timp, la diverse intervale de luni și ani, cu scopul de a repara ceva foarte grav din prezentul personajelor. ”Adormi, în acea noapte, lipsită de speranță. Totul este pierdut. Până când te trezești… și este ieri, ziua de dinainte de incident. Iar apoi te trezești cu o zi și mai înainte. În fiecare dimineață te trezești cu o zi, cu o lună, cu ani mai devreme, cu o nouă șansă de a opri crima. Undeva, în trecut, se ascunde adevărul, motivul acestei crime.”
Ei, bine, după toate lecturile astea minunate, dar tensionate, am vrut să citesc o carte ușoară, ceva frivol și relaxant și am ales (după titlu, evident) Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid. Mi-am zis că na!, cu unul, doi, maxim trei soți oricare femeie se descurcă în viață, dar cu șapte cum o fi?
Romanul e bun și e mai profund decât sugerează titlul, iar pentru analiza lui am apelat la chatGPT (bunul meu proaspăt prieten virtual):
➔ Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo e povestea unei mari actrițe de la Hollywood-ul anilor ’50–’80, Evelyn Hugo, spusă retrospectiv, cu tot farmecul, mizeria și scandalurile epocii. Titlul te face să crezi că e vorba doar de bărbații din viața ei, dar de fapt, romanul e mult mai mult despre identitate, sacrificii, puterea imaginii publice și mai ales despre iubirea care nu intră în tiparele clasice. E despre cum Evelyn a manevrat Hollywood-ul, căsniciile „strategice” și scandalurile pentru a-și controla cariera și, în paralel, cum și-a ascuns adevărata iubire ca să supraviețuiască într-o lume homofobă și misogină. Nu e doar un roman de cancan, ci și o poveste despre fațada falsă a celebrității, o carte care lovește cu răsturnări de situații, și da, îți cam smulge niște emoții. Dacă vrei glamour, intrigă, un pic de telenovelă high-class și totodată o poveste queer bine scrisă, asta e cartea. Dacă vrei un tratat academic, nu.
De remarcat că toată acțiunea este inspirată din realitate, dar n-a existat în viața reală o actriță cu numele Evelyn Hugo, autoarea făcând un mix foarte reușit între Elizabeth Taylor (care a avut 7 soți), Ava Gardner, Rita Hayworth, Marilyn Monroe, Rock Hudson – actori care au purtat constant diverse măști ca să supraviețuiască într-o industrie profund marcată de prejudecăți. Interesante sunt și informațiile picante, dar realiste despre epoca de aur a studiourilor, relațiile aranjate pentru publicitate, căsătoriile de fațadă pentru a ascunde homosexualitatea, presa care făcea sau rupea cariere, actori șantajați cu povești compromițătoare, strategii reale ale starurilor care dădeau interviuri „aranjate” pentru a ascunde alte lucruri. Chiar și la Hollywood – o lume atât de libertină, în urmă cu 50-75 de ani, homosexualitatea era realmente pedepsită legal cu închisoarea și moral cu Codul Hays (până în 1968) prin care homosexualitatea, adulterul sau orice „comportament imoral” erau strict cenzurate pe ecran.
Taylor Jenkins Reid a luat bucăți din toate astea, a adăugat o mare poveste de dragoste imposibilă și le-a îmbrăcat într-o confesiune care sună mai reală decât multe autobiografii. Pe scurt, Evelyn e inventată, dar trăiește într-o lume construită cu detaliile sociale și istorice reale ale Hollywoodului.
Concluzie: M-am bucurat de un regal de lecturi minunate care m-au ținut trează până la orele 2-3 din noapte (sau ale dimineții?), dar a meritat ”sacrificiul”. Toate aceste cărți le am în format electronic, disponibile la un click distanță pentru cine le dorește.
Peter Swanson citit, scrie bine, Katzenbach la fel, am citit mai multe de el, Ruth Ware la fel.
Am auzit de cei „șapte soți”, o am în listă, urmează. Aștept următoarele recomandări.
@Gabriela,
Mai spre iarnă, încolo… 🙂
În ultimul timp nu am mai citit nimic. Nu am mai avut nici timp și uneori nici chef. Mi-am comandat o carte de dezvoltare personală, dar de vreo câteva luni stă acolo așteaptând să fie citită.
@BaGheRa,
Păi, ăsta ar putea fi un semn: ți-ai desăvârșit dezvoltarea personala și poți trece la dezvoltarea literară 🙂
Am citit doar 2 carti in concediul in care mi-am propus sa citesc mult (shame on me). Procrastinarea e procrastinare si atat, fara scuze valabile, e un nou stil de viata, creca vine odata cu varsta.
Copilul german de Camilla Läckberg mi-a placut, recomand (beletristica e ceea ce ma atrage si pe mine). Cand ai spus ca ,,toate aceste cărți le am în format electronic, disponibile la un click distanță pentru cine le dorește”, ai sugerat sa le cautam noi in biblioteci virtuale, sau sunt la un click distanta de la tine? Ca le-as cam vrea, dar mi-e cam lene sa le caut 😉 . Mda, si stilul ,,muieti-s posmagii” mi s-ar cam potrivi.
@MAS,
Sunt la un click distanță de mine și cum deja posmagii-s înmuiați, o să ți le trimit 🙂
Mulțumesc pt posmagi, ii (le) voi devora 🤩