Scrisă sub forma unui jurnal personal, Flori pentru Algernon prezintă povestea unui tânăr cu deficiențe mintale care ajunge victima propriei sale evoluții. Ieșirea din întuneric nu aduce neapărat fericire, e cu atât mai tragică cu cât întoarcerea în întuneric, în cazul său, este iminentă. E una dintre acele cărți pe care cu greu o lași din mână și care te face să conștientizezi importanța relațiilor interumane.
Povestea abordează problema retardului mintal, a modului cum sunt tratate persoanele afectate în societate, numai că în Flori pentru Algernon apare și ideea unui remediu, a unei soluții miraculoase sub forma unei intervenții chirurgicale.
Charlie Gordon este un tânăr care are un IQ extrem de mic și unicul său vis este să devină inteligent, fiind convins că inteligența îi va rezolva toate problemele sociale și personale. După multă așteptare, visul devine realitate, având posibilitatea să se supună unui experiment științific.
Charlie vrea să se facă mai deștept trăind cu convingerea că asta îl va face mai plăcut de către semenii lui. Dar suferă o cumplită dezamăgire când, ajuns deștept, descoperă că oamenii îl plăceau tocmai pentru că era prost și pentru că puteau face glume pe seama lui.
Inteligenţa este unul din cele mai mari daruri ale omului. Dar, de prea multe ori, căutarea cunoaşterii alungă căutarea dragostei. Am descoperit de unul singur şi altceva, în ultimul timp, şi vă ofer o ipoteză: inteligenţa fără aptitudinea de a dărui şi de a primi afecţiune duce la epuizare mintală şi morală, la nevroză şi, posibil, chiar la psihoză. Şi afirm că preocuparea şi implicarea exclusiv intelectuală care neglijează relaţiile dintre oameni nu poate duce decît la violenţă şi suferinţă.
M-a impresionat umanitatea lui Charlie, cel de dinainte de schimbare. Oricât de îmbrâncit, batjocorit, bătut era el, nu-și pierdea zâmbetul de pe buze, din contră, îi iubește oameni și vrea să fie în preajma lor, niciodată singur. Este genul de personaj care te face să îl îndrăgești.
Cînd eram întârziat aveam mulţi prieteni. Acum nu mai am nici unul. Sigur, cunosc multă lume. Multă, foarte multă. Dar nu am prieteni adevăraţi. Nu aşa cum aveam la brutărie. Nici un prieten pe lume care să însemne ceva pentru mine şi nici unul pentru care eu să însemn ceva.
Flori pentru Algernon este o carte care spune totul despre cât de minunați sunt oamenii și, simultan, cum pot fi cele mai groaznice creaturi de pe Pământ. Un subiect interesant despre o lume pe care mulți semeni o trăiesc și de care noi nici măcar nu avem habar. Citind-o, în mintea ta e imposibil să nu apară întrebarea: este sau nu inteligența absolută calea spre fericire și succes?
