Povestea mea este titlul adaptat al romanului biografic Becoming (Devenirea). O adaptare foarte potrivită, având în vedere că ”Devenirea” ar fi sunat în limba română mai degrabă motivațional sau mistic, decât biografic. Povestea mea este exact povestea ei, povestea minunatei Michelle Obama, cu lumini și umbre, cu bune și rele.
Nu știu cum este în realitate, dar așa cum ni se înfățișează în acest roman, ea exemplifică toate calitățile pe care le admir la o femeie: eleganță, onoare, bunătate, frumusețe, inteligență și demnitate.
Începuturile umile ale fostei prime doamne, familia ei unită, educația și realizările ei, pur și simplu m-au uimit. Provenind dintr-un cartier sărac al orașului Chicago, dar având norocul unei familii unite, Michelle a fost propulsată de o nemărginită ambiție și dorință de a deveni mai mult și mai bună. În lumea încărcată de conflicte rasiale din anii 60-70, a urmat școli de prestigiu (Princeton, Harvard), a lucrat ca avocată la o firmă cu pretenții și s-a implicat total în organizații non-profit – toate astea înainte de a deveni prima-doamnă. Michelle Obama este o persoană uimitoare.
Am crescut cu un tată cu dizabilități într-o casă prea mică, fără prea mulți bani, într-un cartier care se afla la începutul declinului, dar, în același timp, am crescut înconjurată de iubire și de muzică, într-un oraș divers, dintr-o țară în care educația te poate duce departe. Nu aveam nimic sau aveam totul. Depinde din ce perspectivă vrei să privești lucrurile.
Michelle Obama oferă o portretizare sinceră a modului în care a fost viața ei împreună cu Barack, de la primele lor întâlniri, căsătoria și apariția celor două fete (Malia și Sasha), campaniile politice și agresiunile suportate în timpul lor și, apoi, cei opt ani petrecuți la Casa Albă. O constantă pe care a reușit s-o păstreze în tot acest timp: președintele lua cina întotdeauna în familie și în timpul ei nu discutau niciodată politică.
Puterea unei prime doamne este un lucru straniu – la fel de fină și de nedefinită ca rolul în sine. Nu aveam autoritate executivă. Nu comandam trupe și nici nu mă implicam în diplomația oficială. Tradiția îmi cerea să eman un fel de blândețe, să-l flatez pe preşedinte cu devotamenul meu și să flatez națiunea. Aveam influență prin faptul că eram eu însămi o curiozitate – o primă doamnă de culoare, cu o carieră proprie, mamă a unor copii mici.
Uimitoare prin franchețea ei și prin refuzul de a fi doar un decor în umbra soțului ei, Michelle Obama oferă cititorilor o privire revigorantă asupra vieții unei femei care a fost modelată de experiențele ei de viață, dar a refuzat să fie definită de bărbatul care a stat lângă ea.
Povestea mea – mi-a plăcut mult, chiar m-a fascinat.
