Cu romanul O chestiune de viață și de moarte am mers la sigur, pentru că mi-au plăcut mult primele patru cărți scrise de Yalom pe care le-am citit: Minciuni pe canapea, Mama și sensul vieții, Călăul dragostei și Privind soarele în față. Și da, romanul este răvășitor, excepțional scris și este despre viașă, iubire și pierdere. Nu despre pierderea iubirii, ci despre pierderea vieții.
Dacă celelalte romane ale lui descriu amănunte despre practica psihoterapiei desfășurată de-a lungul carierei sale, în acest roman autobiografic Yalom și soția sa povestesc calvarul pe care l-au trăit împreuna în ultimul an al vieții ei, când o boală incurabilă i-a curmat viața.
Da, știu, personajele sunt la o vârstă înaintată (87 și 88 de ani) când moartea nu mai e chiar o surpriză, ci doar un musafir nepoftit și sâcâitor de care nu te poți ascunde. Dar chiar și la această vârstă, sentimentele și trăirile sunt profunde când doi oameni au trăit împreuna armonios aproape 70 de ani.
“Doliul este prețul pe care îl plătim pentru curajul de a-i iubi pe ceilalți.”
O carte sfâșietoare pe care n-o poți lăsa din mână decât, poate, pentru a-ți șterge lacrimile care te încurcă la citit. O carte excepțională pe care n-o citești cu bucurie, detașare sau relaxare din cauza încărcăturii emoționale.
„Scriind această carte, suntem la o vârstă la care cei mai mulți de-o seamă cu noi au murit. Trăim acum fiecare zi știind că timpul nostru împreună este limitat și extrem de prețios. Scriem pentru a da un sens existenței noastre, chiar dacă ne azvârle în cele mai întunecate zone ale declinului fizic și-n brațele morții. Această carte este menită, înainte de orice, să ne ajute să navigăm pe apele sfârșitului vieții”.
Este interesantă (și surprinzătoare) și structura romanului: în prima lui jumătate, capitolele sunt scrise alternativ de Irvin și Marilyn (soția), fiecare povestind cum trăiește zilele și lunile acestei perioade de durere fizică, psihică și sufletească. În cea de-a doua parte a romanului, Marilyn nu mai e, iar Irvin încearcă, de cele mai multe ori fără succes, să supraviețuiască morții soției. Un demers greu, dureros și nu de puține ori nedorit. Pentru că multe au fost momentele (sau chiar etapele) în care Irvin chiar nu voia nici să supraviețuiască, nici să scape de durerea pierderii. Durerea asta însemna pentru el Marilyn și punct. Era ceva despre ea, pentru ea, prin durere se simțea mai aproape de ea. Ăsta e doliul: greu, rău, încărcat de vinovăție, regrete și amintiri.
„A trăi în inimile pe care le lăsăm în urmă nu înseamnă a muri”.
O chestiune de viață și de moarte este un roman greu de digerat, care îți generează multe întrebari cu privire la existența noastră efemeră, dar chiar și așa, merită a fi citit atunci cand ești pregatit. Merită a fi citit chiar și dacă nu ești pregătit. Pentru că el te pregătește.
