Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Omul care vedea dincolo de chipuri este al cincisprezecelea roman al unui autor pe care eu îl citesc cu mare drag. Éric-Emmanuel Schmitt este unul dintre scriitorii mei favoriți și îl apreciez pentru varietatea temelor abordate în cărțile sale, precum … Continuare
Îl iubesc pe Eric-Emmanuel Schmitt! El nu știe, dar ce conteaza? Și nu-i o iubire superficială, nici la prima vedere. Cred că este la a treisprezecea vedere – citire a cărților lui.
Și, ca orice iubire, are si un pic … Continuare
Chiar dacă Jurnalul unei iubiri pierdute este a douăsprezecea carte pe care o citesc a acestui autor, mărturisesc că încă mă fascinează măiestria cu care E.E. Schmitt așterne cuvintele și frazele așa încât să emoționeze fiecare fibră a cititorului. Are … Continuare
Nu știu ce m-a surprins mai mult la romanul Noaptea de foc: faptul că la început nu am recunoscut deloc stilul lui E.E. Schmitt sau descoperirea pe parcurs a faptului că acesta este un roman autobiografic. Surprinzător nu doar … Continuare
Cele zece cărți ale scriitorului citite de mine până acum nu m-au dezamăgit, iar aceasta – Răzbunarea iertării – a fost pe măsura așteptărilor, adică excelentă. Cred că am avut norocul să nimeresc cele mai bune scrieri ale lui Eric-Emmanuel … Continuare
Pentru că mi-au plăcut nuvelele lui E.E.Schmitt din “Cea mai frumoasă carte din lume”, n-am vrut să le ratez pe cele din această carte. Concert în memoria unui înger cuprinde patru nuvele, iar tema dominantă este bine versus … Continuare
În urma lecturilor mele, l-am perceput pe Eric-Emmanuel Schmitt ca fiind sentimental, atent la detalii, inspirat, cu mult umor. Iar acum îl descopăr ca fiind și romantic. Cu toate că Eric-Emmanuel Schmitt scrie despre locuri comune şi oameni obişnuiţi, cu … Continuare
Încă un roman ciudat care-mi pică în braţe!
Pe când eram o operă de artă îmi pare a fi o alegorie la adresa mondenităţii, a superficialităţii și a goanei după imagine.
Citind tuşele grosiere ale lui Eric-Emmanuel Schmitt în această … Continuare
O carte foarte subţire, cu doar 63 de pagini scrise răzleţ. Editura a tipărit-o pe foi mai groase, ca să pară mai voluminoasă şi să-i justifice preţul. Oare Humanitas nu ştie că un cititor nu cumpără maculatură, ci conţinut interesant?… Continuare
Până la această carte, nu mă-nnebuneam după nuvele. Mi se păreau a fi nişte romane scrise în grabă – până să intri în poveste, deja vezi uşa de ieşire. O prejudecată, desigur, de care m-a lecuit Eric-Emmanuel Schmitt.
În original, … Continuare
N-am citit Biblia, însă am citit texte referitoare la ea. Am serioase îndoieli cu privire la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 2000 de ani. Mai exact spus, am îndoieli la ceea ce s-a scris despre naşterea şi învierea … Continuare
Încă o carte frumos scrisă de Éric-Emmanuel Schmitt. În puţine pagini, aşa cum ne-a obişnuit, autorul concentrează povestea a patru adolescente prietene. Fără intervenţia „subiectivă” a vreunui intrus povestitor, aceeaşi acţiune … Continuare
Copilul lui Noe este copilul unui război stupid şi crud.Cel de-al doilea – nu că primul ar fi fost mai blând!
Joseph este evreu şi, la cei 7 ani ai lui, nu înţelege de ce ăsta e un defect. … Continuare
Domnul Ibrahim şi florile din Coran – Am citit-o într-o zi şi a două zi am recitit-o. Da, are numai 75 de pagini, dar sunt încărcate de “miez”, de un umor aparent naiv, însă consistent şi hâtru.
Talentul scriitoricesc … Continuare
Să vă prezint personajele, că sunt importante în cartea asta fascinant de frumoasă şi crudă, în acelaşi timp.
Oscar este un băiat de 10 ani, care din cauza leucemiei ce-l bântuie, arată de şapte. I se spune Bilă pentru că … Continuare