Fahrenheit 451 este un roman distopic al scriitorului american Ray Bradbury, publicat pentru prima dată în 1953. Ca orice roman distopic, cititorul are nevoie de ceva răbdare și curiozitate pentru a intra în atmosfera unei lumi imaginare, cu multe situații dificile, dar povestea este interesantă deoarece oferă cititorilor o perspectivă profundă asupra unor teme importante: cenzura dusă la extrem, cunoașterea și libertatea de exprimare.
Romanul prezintă o viitoare societate americană în care cărțile sunt scoase în afara legii și pompierii sunt obligați să ardă orice text scris. Se presupune că titlul cărții se referă la temperatura pe care autorul a înțeles-o ca fiind punctul de auto-aprindere al hârtiei.
Acțiunea romanului îl urmărește pe Guy Montag, un pompier care este angajat să ardă cărți în loc să stingă incendiile. Montag devine foarte dezamăgit de munca sa și de societate și începe să pună sub semnul întrebării guvernul și practicile sale. Universul lui se răstoarnă de-a dreptul când o cunoaște pe Clarisse McClellan, o tânără de șaptesprezece ani care nu respectă regulile, este complet dezinhibată și îi împărtășește deschis opiniile lui Montag încă de la prima întâlnire. Ulterior, întâlnește un grup de oameni care citesc (clandestin) cărți și le țin ascunse pentru a le proteja și află despre puterea cunoașterii, importanța literaturii și puterea cuvântului scris.
Povestea în sine se vrea a fi un semnal de alarmă dat unei lumi care se concentrează pe tehnologie în detrimentul relaţiilor şi al calităţilor care ne fac umani. În societatea prezentată de Bradbury, oamenii sunt egoişti, individualişti, foarte asemănători unor roboţi. Ei nu mai citesc, în consecinţă încetează să mai gândească. Tot ce au nevoie le este dat „de-a gata”, fără a li se cere măcar un minimum de efort intelectual.
La peste jumătate de secol de la publicarea acestui roman, Ray Bradbury a trăit și experimentat explozia tehnologică a ultimilor ani și și-a exprimat scepticismul cu privire la tehnologia modernă, opunându-se conversiei operei sale în format electronic:
”Avem prea multe celulare. Avem prea mult internet. Trebuie să scăpăm de aceste mașinării.”
Totuși, a revenit asupra deciziei în 2011 (cu un an înainte de a muri), cu ocazia reînnoirii drepturilor de autor pentru Fahrenheit 451. Bradbury a acceptat ca opera sa să fie publicată în format electronic – cu condiția ca editorul să permită descărcarea ei de către orice bibliotecă.
Aoleo, „trebuie să scăpăm de aceste mașinării”? Cam extremistă opinie. 🙂 Glumesc, teama oamenilor de nou, de schimbări, de avânturi prea avântate și cu care, deseori nu pot ține pasul, e ceva firesc. Îmi plac distopiile. De fapt, mai corect spus, îmi place felul în care se poate crea o lume distopică în jurul unor elemente concrete și actuale. Bine, m-am amuzat un pic de faza cu prea multe celulare și internet… în 1953. 😀 Sunt curioasă ce-ar zice acum domnul Bradbury despre tehnologia modernă. Tind să cred că ar fi ceva mai permisiv, având în vedere lupta societăților actuale împotriva extremismului de orice fel și pentru un echilibru în care, în cazul de față, cărțile, internetul și celularele pot coexista în pace și bună înțelegere. Sau asta e o utopie? 😀
Nu în 1953 a spus că sunt prea multe celulare, ci la.peste jumătate de secol după.
Dar e bine că în 2011 și-a revizuit oarecum părerea. Deși, a acceptat publicarea în format electronic în special pentru că a văzut că în felul acesta va fi citită de cât mai mulți oameni. Și nu că s-ar fi împăcat cu noile tehnologii. De aici și accesul gratuit pentru biblioteci la cartea lui,
Da, așa e, am realizat după ce tâmpenie am spus, având in vedere că e scris clar ce și cum. Plus având în vedere când au apărut internetul si celularele. 🤦♀️
Foarte fain! A fost ecranizat de două ori!!!
Buna cartea, prima ecranizare o respecta foarte bine.
Multe scenarii care pareau ireale la vremea aparitiei lor incep, din pacate, sa prinda din ce in ce mai mult contur in zilele noastre.
Este una dintre cărțile mele preferate.
Lumi imaginare care-ti paralizeaza creierul, si uneori devin reale…
Din pacate progresul tehnologic nu e dublat si de o evolutie a constiintei individului. si de aici temerile.
@Nicole,
Exact. De aici și dezastrele – prezente și viitoare. Orice mașinărie depinde de om și, implicit, de conștiința omului.
@Laura, nu am citit cartea si nu am vazut, sau nu imi mai aduc aminte, de film.
Dar, in curand, o sa ajungem precum chinezii cu Revolutia Culturala din timplul lui Mao! Cel putin pe aici au unii niste idei de te apuca groaza! Ca de ce sa mai pastram cartile in care se vorbeste despre sclavie, negri, etc.
De ce sa invatam despre arta in scoli? Aici societatea a luat-o razna de tot :(((.