Țigan țăndări, Valeriu Nicolae

țiganIncredibil cât de mult mi-a plăcut Țigan țăndări! Spun incredibil pentru că nu sunt o cititoare înverșunată a scriitorilor români contemporani, n-am căutat-o, iar când mi-a pus-o în mână o foarte bună prietenă nu i-am acordat prea mult credit (cărții). Știam cine e Valeriu Nicolae și știam că nu e scriitor de profesie.

Dar am dat de o carte care te umple de emoții, au apărut și lacrimi din când în când, fie de râs, fie de plâns. Pentru că romanul este o împletire minunată de situații dramatice povestite cu nostalgie și, deseori, cu un umor debordant de sincer, natural.

În fragmente alternante din copilărie, adolescență și maturitate, Valeriu Nicolae reușește să redea atmosfera vremurilor trăite și, mai ales, discriminarea rasială pe care a suportat-o. O mamă țigancă, muncitoare și obsedată de curățenie, care și-a ținut casa și copiii cu mână de fier, blestemându-și zilnic bărbatul. Un tată român rasist, alcoolic și violent, care i-a chinuit pe toți la un loc și pe fiecare în parte.

Mătuși vrăjitoare, unchi șmecheri care-l învățau să fure, colegi și profesori care-l umileau pentru că e țigan, o lume tulbure – ăsta e mediul în care a crescut și în care s-a format ca om. Acum știm ce fel de om a devenit: inteligent, educat, corect, cinstit, filantrop, blând și bun, realizator al unor proiecte minunate.

Este editor a peste o sută de lucrări academice în domeniul diplomației și drepturilor omului, autor a cinci cărți publicate în ultimii 15 ani. Cândva muncitor, student, programator, jurnalist și sporadic demnitar, apoi ambasador ONU și activist, Valeriu Nicolae are grijă de copiii țiganilor din Ferentari în minunatul proiect Casa bună. Iar fondurile din vânzarea acestei cărți sunt destinate unui nou proiect: Grădinița bună.

Nu-l cunosc și din referințele despre el pare un om admirabil. Revin la Țigan țăndări care m-a făcut praf. Un roman realist, crud, în care secvențele de viață dureroase se împletesc cu pasaje de iubire din legături sentimentale încărcate de plăcere și durere.

O carte scrisă sincer, cu un condei bine mânuit și mult curaj, cu un sarcasm blând și un limbaj curat.

Țigan țăndări, o carte care te face țăndări. Aștept și volumul al doilea, acum pe drum  🙂

Mama a fost o victimă a violenței domestice. De obicei trecea rapid peste abuzurile verbale și peste amenințări. Tata a vrut s-o omoare cu un topor. L-am oprit eu. Atunci ne-am pus amândoi încuietori la camerele noastre. Mama a fost o femeie frumoasă pe care au urâțit-o rasismul idiotului cu care s-a recăsătorit și viața de fiecare zi. Ar fi putut lejer să fie orice, numai că a trebuit să muncească de la 16 ani. (Valeriu Nicolae, Țigan țăndări)

 

Am pus în cartea asta cam tot ceea ce am eu mai bun. E și despre copilăria mea ca o minune dar și despre adulți țandări. Am râs mult când am scris-o dar are și părți complicate și deloc confortabile. Am povestit lucruri pe care nu am mai îndrăznit să le povestesc vreodată. Sunt în ea câteva bucăți țepene și cel mai probabil prea crude din mine. (Valeriu Nicolae, Țigan țăndări)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.