Ce se întâmplă în iubire, Alain de Botton

iubireRomanul Ce se întâmplă în iubire ne povestește fix despre ce se întâmplă în iubire și precizez de la început că este extraordinar de bun. Mă simt ușor jenată pentru un moment de superficialitate când am început să-l citesc și mi-a părut greoi, sofisticat și aiuristic. După câteva zile i-am mai dat o șansă și am descoperit o carte scrisă minunat.

Dacă majoritatea poveștilor de iubire descriu înfiriparea ei finalizată cu o căsătorie, sau o criză a iubirii terminată dramatic în lacrimi, ei bine, Botton ne încântă aici cu evoluția unui cuplu obișnuit, normal, de-a lungul a șaptesprezece ani. Nimic dulceag, nici măcar ușor romantic. Alain de Botton îi pune pe cei doi protagoniști, Rabih și Kirsten, să treacă prin toate etapele posibile ale vieții în doi: îndrăgostirea, fiorii, căsnicia, copiii, gelozia și adulterul, dificultățile, suferințele și monotonia, căutarea fericirii durabile.

În povestea lor sunt intercalate (în italice) considerațiile autorului de ordin psihologic și filozofic, în tonuri diverse: lucid, brutal, cu umor, cu realism, cu indulgență, cu simpatie, și iar cu umor – din acela englezesc  🙂

Mai convingătoare decât vorbele mele ar putea fi câteva citate din carte, însoțite de recomandarea călduroasă de a citi Ce se întâmplă în iubire.

”Iubirea e deprindere, nu entuziasm.”

 

”Îmbătrânirea seamănă puțin cu oboseala, dar într-un fel pe care nu-l poate repara, oricât de mult ar dormi. Va fi un pic mai rău de la un an la altul. Așa-zisa fotografie nereușită de azi va fi  fotografia izbutită de anul viitor. Șiretlicul amabil al naturii este să facă să se întâmple totul atât de încet, încât să nu ne speriem atât de tare pe cât s-ar cuveni… Nu scapă nimeni.”

 

”Să spui despre un iubit că e ”perfect” poate fi doar un semn că n-ai reușit să-l înțelegi. Putem susține că am început să cunoaștem pe cineva abia după ce ne-a dezamăgit substanțial.”

 

”Rabih se simte gata de căsătorie fiindcă și-a pierdut speranța că va fi vreodată înțeles pe deplin.”

 

”Și totuși, maturitatea începe de la capacitatea de-a ne conștientiza și de-a ne recunoaște, la momentul potrivit și fără replieri vinovate, propria nebunie. Dacă nu suntem aproape tot timpul profund jenați de cine suntem, călătoria spre autocunoaștere încă n-a început.”

 

”Poate că șmecheria nu e să începi o viață nouă, ci să înveți s-o reconsideri pe cea pe care-o aveai, cu niște ochi mai puțin blazați și rutinieri.”

 

”Rabih e gata de căsătorie fiindcă s-a săturat de majoritatea poveștilor de iubire; și fiindcă versiunile iubirii prezentate în filme și în romane se potrivesc atât de rar cu ceea ce știm acum din experiența trăită.”

 

”Viziunea romantică subliniază cât de important e să găsești persoana potrivită, adică pe cineva care manifestă înțelegere pentru multitudinea noastră de interese și valori. Nu există o asemenea persoană pe termen lung. Suntem prea diverși și prea ciudați. Nu poate exista congruență durabilă. Partenerul cu adevărat cel mai potrivit nu e cel care are întâmplător și miraculos, aceleași gusturi ca noi, ci cel care poate să trateze diferențele de gust cu inteligență și amabilitate. Adevăratul marker al persoanei potrivite nu e ideea pur teoretică a complementarității perfecte, ci capacitatea de-a tolera deosebirile.”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.