Ochii dragonului, Stephen King

Ochii dragonuluiStephen King – mereu surprinzător! După ce ne-a obişnuit cu scrierile horror, a lansat JFK – un SF ce-ţi taie respiraţia. Când am abordat Ochii dragonului (e drept, scrisă în 1987) mă aşteptam la orice, numai la un basm, nu! Un basm în adevăratul sens al scrisului. Nu pot spune că m-a încântat peste măsură, dar m-a surprins. Din zece în zece pagini mă bântuia gândul abandonării şi totuşi n-am putut s-o las din mâna.  King scrie frumos.

Stephen King a dedicat acest roman fiicei lui, Naomi, căreia nu-i plăcea nimic din ce scria tatăl său – dar ne plăcea nouă, cititorilor!  Aşa încât, autorul a scris Ochii dragonului pentru Naomi, fata a apreciat foarte mult povestea; dar cititorii…?

Chiar luată ca o poveste, această scriere nu m-a emoţionat. Poate, dacă aş fi avut 12 ani aş fi comparat-o cu poveştile lui Petre Ispirescu, iar cele din urmă ar fi câştigat detaşat. Tensiunea creată de alte romane ale lui King a fost înlocuită cu o lungă aşteptare şi un deznodământ previzibil, deci banal.

Un rege, un regat, doi prinţi (copiii regelui) şi un vrăjitor pe cât de rău, pe atât de longeviv. Flagg vrăjitorul respiră în această lume de câteva sute de ani – nu ştim cum, dorind mereu distrugerea regatului – nu ni se spune de ce. De fapt, Flagg este personajul cel mai interesant, dar lipsit de orice determinare. De ce vrea el să facă rău, habar n-avem! Poate este doar o excrescenţă a diavolului – aşa l-am perceput.

În rest, personajele sunt banale şi cam naive – oare aşa le plac copiilor? Ce-i reproşez acestui roman încadrat la secţiunea Nemira Junior? Câteva lucruri: că o poveste ce poate fi spusă în maxim 100 de pagini se întinde pe 480. Că este considerat roman şi nu ceea ce este – literatură pentru copii. Că Stephen King nu a lăsat romanul în manuscris legat frumos cu o fundiţă pentru Naomi şi-atât.

Din toată cartea am reţinut cel mai interesant citat. Pe cât de adevărat, pe atât de matur, mai ales plasat într-o poveste pentru copii:

„… oamenii cred că numai bărbaţilor le place sexul şi că femeile ar prefera să fie lăsate în pace. Cetăţenii regatului Delain nu aveau asemenea idei, ci considerau că femeile se bucură şi ele de actul care aduce pe lume cele mai frumoase creaturi...”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.