Philip Roth spune o poveste. Care poate fi a mea, a ta, a celui de lângă tine, a orișicui. Poveste de viață aparent simplă, banală, dar agitată de trăiri complexe, cu regrete pentru ce s-a făcut și alte regrete pentru ce nu s-a făcut. De această dată, Philip Roth are o scriitură simplă, lipsită de picanteriile prezente în alte române ale lui.
Personajul principal este Orișicine – anonimul de lângă noi pe care-l judecăm de la distanță fără să-l știm în profunzime. În romanul lui Roth Orișicine are 81 de ani, o viață plină, cu o profesie frumoasă și bănoasă, cu foste trei neveste și actuali 3 copiii din care doi îl reneagă. Pentru că Orișicine nu e așa cum ar vrea ei să fie…
Orișicine e speriat de boală și suferință, ca orișicare dintre noi. Mai puțin îl îngrozește moartea și mai mult îl obsedează neputință, infirmitatea, moliciunea unui fizic împovărat de ani.
Povestea lui orișicine este un roman mai puțin savuros decât altele ale lui Roth, însă în el se poate regăsi oricare cititor, dacă nu prin asemănarea situațiilor de viață, măcar prin problematicile existențiale: Ce am făcut bine? Unde am greșit? De ce mi se întâmplă numai mie? – fapte de viață care li se întâmplă, de fapt, tuturor. Căsătorii, divorțuri, infidelități, eșecuri și succese, aventuri și clipe minunate, boli și suferințe.
Toate ar fi mai suportabile dacă Orișicine n-ar fi permanent însoțit de singurătate – stare greu de suportat de oricare dintre noi.
Chiar dacă Povestea lui Orișicine începe cu o înmormântare și se termină cu un deces, este o poveste despre viață și alegeri, despre împliniri umbrite de regrete. Inspirat după o piesă moralizatoare medievală englezească, romanul Everyman (în original) are, se pare, destule amprente autobiografice.
„O nouă capodoperă a unui talent incontestabil.” – apreciază The Observer. Da, Philip Roth poate fi considerat un talent incontestabil. Totuși, Povestea lui Orișicine este departe de a fi o capodoperă. Este doar un mic roman scris (intențioat) simplu, pe un ton ușor blazat, așa cum Orișicine dintre noi poate fi la 81 de ani, dacă îi apucă.
Chiar dacă nu e o capadoporă, este o carte bună de citit într-un weekend sau într-un voiaj, oferind prilej de meditație.
