”Dacă sufletul tău înțelege
De la rock pân` la imnuri și rugi
Te salut tineret în adidași,
Te salut generație-n blugi”
Astăzi – în linii mari, evident – e despre a șaptea artă. În urmărirea căreia am plecat dintr-o glumă. Vara cinefililor anului de grație 2023 a fost marcată de două abordări complet diferite ale cinematografiei: una gravă rău (”Openheimmer”) iar cealaltă … de plastic. Roz! (”Barbie”). Suflet mic, fără har și fără arginți, am zis că o să vizionez ce apare prima dată pe vreo platformă de streaming, (cu abonament, evident). Ar fi trebuit să fie filmul cu păpuși. Dar Creatorul celuloidului a vrut altfel. A fluturat ușor cu mâna și mi-a adus sub ochi ”Indiana Jones și cadranul destinului”.
Mottoul articolului e pus acolo pentru… atmosferă. Pe vremea când Ion Zubașcu punea pe portativ versurile alea ale lui Păunescu, peste apa cea mare, SS (ironic acronim pentru evreul Steven Spielberg) arunca în sălile cinematografelor o capodoperă a genului ”aventură: ”Indiana Jones and the raiders of the lost arch”. Nu vreau să scriu titlul tradus în limba română. Ar fi corect din punct de vedere politic. Dar doar atât. ”Raider” nu e doar ”aventurier”, ”arch” nu e doar ”chivotul legii”. S-o lăsăm așa. Vă rog!
”…raiders …” urmat de ” … temple of the doom” și ”…and the last crusade” au fost ”chei de boltă” pentru iubitorii genului. Atenția la detaliu, intriga, imaginea, distribuția… Toate au fost cumva superlative, modele de urmat, făuritoare de vise. ”..craniul de cristal” n-a mai făcut mare lucru. Nazismul, ca element de dușmănit, a fost înlocuit de bolșevism iar John Hurt, Cate Blanchet și Shia La Boeuf au fost doar mici tușe de culoare într-o panoramă, precum o pălărie mult prea mare pentru unele capete. Azi, Spielberg și compania au mai vrut, cred, încă ceva. Care să resusciteze un organism muribund. Nu prea le-a ieșit. Acum am 53 de ani. Timp de 40 de ani, de la ”raiders” încoace, am mai văzut filme de felul ăsta fără să aștept mare lucru de la ele. Ăsta mi l-am dorit să fie cel mai cel. Dar n-a mai fost să fie. A fost precum personajul principal: bătrân, obosit și uitat de aproape toți din jurul său. Subiectul e super interesant, dar tratat la mișto. CGI-ul e omniprezent precum o nouă zeitate într-o lume care nu are încă nevoie de ea; zeii cei vechi ai cascadoriei și machiajului sunt încă viabili, viguroși. Doar Mads Mikellsen reușește să fie răul ăla bun, de place tuturor. Dar nu datorită personajului ci datorită lui, ca actor. Rhys-Davies (Sallah) e prezent mult prea puțin pentru a schimba cumva atmosfera iar protagonista feminină e doar doctă. E… frumoasă în stil englezesc (deci nu, nu e frumoasă!), e elegantă pe ici pe colo (deci nu, nu e elegantă!), e umană ( da, e umană, dar doar la final)… Karen Allen și Kate Capshaw probabil încă oftează după ce au văzut filmul.
Asta e. Punctele alea de suspensie din titlu ar mai permite niște chestii. Dar vine 2024 din urmă. Semenii mei își doresc sănătate, liniște, belșug, pozitivism. Dacă mai continui mult cu criticatul mănânc bătaie! 🙂 Hai! ”La mulți ani!” tuturor celor ce vin pe-aici din când în când. Și dacă v-a plăcut bufonul mai veniți și mâine seară.
Foto: Solandi & DALL-E
Mărturisesc că n-am văzut niciun film din cele enumerate aici.
Dar luminează-mă, ce e CGI?
Computer generated imagery…. Adică chestia aia pe care o folosesc în filme când le e lene să mai folosească figuranți, cascadori, efecte speciale clasice. Tot ce apare în loc de „ecran verde”. Problema e că, la începuturile CGI-ului, era folosit inteligent, finuț, de efect, în așa fel încât cu greu te prindeai dacă e CGI sau e pe bune. Pe măsură ce a trecut timpul și tehnologia a evoluat, în mod ironic și surprinzător (șocant, chiar, pentru mine), CGI-ul a început să strice filmele, să fie folosit grosolan și amator, astfel încât, nu doar că îți dai seama că îl folosesc, dar ți-ai dori să nu o mai facă.
@Ionuț,
Sună un pic a fake.
Cam ca unii care stau acasă, în fotoliu și postează pe FB că-s în Bali și bagă niște poze de pe net, ca ”dovadă” 🙂
@Laura, păi de pe la începutul anilor ’90 tot folosesc „fake-ul” ăsta în filme. 😁 Ceea ce nu a fost rău deloc până au început să nu se mai chinuie să-l facă să nu arate a fake.
La filmele de început al CGI-ului era foarte greu să te prinzi dacă exploziile erau făcute cu tehnologia asta sau erau reale, dacă se foloseau douăj’ de mii de figuranți sau nu, dacă machiajul era pe bune sau nu, dacă decorul e „ecran verde” sau e construit pe bune etc. etc. Ca cinefil înrăit ce sunt normal că m-a pasionat subiectul, așa că, nu de puține ori am fost surprins să aflu pe unde au folosit CGI în faze unde aș fi jurat că e totul „pe bune”.
La filmele făcute în ultimii ani se vede CGI-ul din avion, e folosit prost, fără finețe, fără gust, să fie acolo.
Mărturisesc că nu am fost fan Indiana Jones. N-aș putea spune de ce, dar nu m-a prins. L-am văzut pe primul acum mulți ani, și acolo am rămas. Ei bine, zilele astea, urmând un program de culturalizare cinematografică a băieților mei (care se plângeau că nu știu la ce filme să se uite după ce au epuizat noutățile), ne-am apucat de Indiana Jones. Îl mai avem de văzut pe cel în discuție aici. Dacă ar fi după mine, bazându-mă pe ce scrie Victor, pe convingerea fermă că (cu foarte puține excepții) pe măsură ce se avansează într-o franciză, filmele devin din ce în ce mai proaste, și pe concluzia mea că aproape toate filmele făcute după 2019 – 2020 sunt niște mizerii sinistre, nu m-aș mai uita la el.
Dar băieților, fiind la început de drum în ale cinemtaografiei și neavând încă ochiul critic format 😁😁 , le-a plăcut Indiana Jones, deci o să-l vedem și pe acesta.
Ce pot să spun despre Indiana Jones, că distruge toate vestigiile peste care dă? Ăsta cu cadranul destinului nu l-am văzut, dar din ce rezultă de aici, nici nu o să mă obosesc. Ca și omenirea, filmele au luat-o la vale.😛
Dar el le ia de unde le găsește fiindcă „locul lor e la muzeu”! 🙂 Acum, care muzeu… Nici Indy nu i-a răspuns lui Marion! 😀
Am văzut doar un ,,Indiana Jones”, nu mai ştiu pe care, acum mult timp. Drăguţel, dar nu mai rețin nimic din el.
Cât despre CGI, nu prea bag de seamă. Cred că nu am eu un ochi aşa critic şi probabil că nici nu mă interesează prea mult decorurile şi cascadoriile, ci mai mult firul poveştii.
Iar filmele noi sunt de toate felurile. Şi bune, şi mai puţin bune, şi proaste. Nu mi se pare neapărat că o iau în jos. Eu, de exemplu, nu mai pot să văd unele filme vechi, mi se par greoaie şi fără sare şi piper.
Deci mai revin și mâine seară … la covrigi și la buci multe 🤪
Nuci, nuci, nu ci 😉
L-am intrebat pe sotul meu, ieri, unde merge si mi-a raspuns ca tre’ sa traga vinul. Ca o blonda veritas l-am intrebat unde il trage, in piept, in gura, il trage in teapă? Ca nu pricepeam !🤷♂️
Acu’ banuiesc ca tu deja ai tras vinul ?!😁
Nop la Indiana Jones , iar la Barbie am rezistat fix 7 minute, ca no , cand cartile preferate sunt cu niscaiva cuirasate, nu merge prea mult roz. Iar la filmele cu si despre Craciun , dau cu metoclopramid. Mbooon, azi am invatat ceva nou, CGI, CGi, Cgi,cgi. Merge si un LMA in avans pentru voi? Asa cum vi-l doriti. Hăi, hăi…
Imi aduc aminte de Indiana Jones că era jucat de Harrison Ford și avea un bici cu care îi făcea pe toți. La Barbie am rezistat foarte puțin. Nu știu cum naiba a avut filmul acesta așa de mari încasări! Nu am avut răbdare să ajung la partea în care ajunge ea în lumea reală, poate acolo ar fi fost mai interesant, dar din ceea ce am vazut WTF – roșii stricate la greu!
Să fiu sincer cred că nu am mai văzut un film bun de tot, pe care să îl recomand de foarte mult timp!
Acestea fiind spuse vă urez un an nou fericit, să aveți parte dă de toate să fie viața plină de noroc și fericire alături de cine vă dorește inimioara!
Vă pupă pisicuța!
@BaGheRa,
”pisicuța”? Să înțelegem că ai slăbit? 🙂
@Laura, a fost un Crăciun fericit, urmează un revelion de pomină… am ajuns la 96 de kg, dar le dam rapid jos că după plec la muncă și o să slăbesc destul de rapid!