Filmul Barbie e cu povești și fără, păpuși și femei, scenarii alegorice și realitate. Poate fi văzut prin ce ochi alegi, ceea ce rămâne din el, din film, e următorul monolog, piesa centrală luată din lumea reală. Pentru cine n-ajunge să vadă filmul sau e prea vrăjit de punga cu popcorn, îl redau aici integral:
“Este practic imposibil să fii femeie. Ești atât de frumoasă și de inteligentă, și mă doare gândul că nu te consideri suficient de bună. E ca și cum trebuie să fim mereu extraordinare, dar, cumva, facem totul greșit.
Ca femeie, trebuie să fii slabă, dar nu prea slabă. Și nu poți zice niciodată că vrei să fii slabă. Trebuie să spui că vrei să fii sănătoasă, dar în același timp trebuie să fii și slabă. Trebuie să ai bani, dar nu-i poți pretinde pentru că e nepoliticos. Trebuie să fii autoritară, dar nu poți fi rea. Trebuie să fii lider, dar nu poți zdrobi ideile altora. Trebuie să adori să fii mamă, dar nu poți vorbi despre copiii tăi tot timpul. Trebuie să fii o femeie dedicată carierei, dar în același timp trebuie să ai grijă de alții.
Ești răspunzătoare de comportamentul greșit al bărbaților, ceea ce e absurd, dar dacă vorbești despre asta ești acuzată că te plângi. Trebuie să rămâi frumoasă pentru bărbați, dar nu atât de frumoasă încât să-i tentezi prea mult sau să devii amenințătoare pentru alte femei, pentru că se presupune că faci parte dintr-o alianță.
Totuși, trebuie să ieși mereu în evidență și să fii recunoscătoare, dar fără să uiți că sistemul e trucat. Așa că trebuie să găsești o cale de a lua la cunoștință acest lucru dar fiind mereu recunoscătoare. N-ai voie niciodată să îmbătrânești, să fii nepoliticoasă, să te lauzi, să fii egoistă, să cazi, să eșuezi, să-ți fie frică, să fii altfel. E mult prea greu! E contradictoriu și nimeni nu-ți va da o medalie, nici nu-ți va spune mulțumesc! Și, se pare, de fapt, nu doar că tu faci totul greșit, ci și că totul este din vina ta!
M-am săturat să mă văd pe mine și pe alte femei făcându-ne singure rău doar ca să plăcem altora. Și dacă toate astea sunt valabile și pentru o păpușă care doar reprezintă femeile, nici nu mai știu ce să mai zic.”
Din tot filmul, dincolo de scenarii, păpuși, povești, feminism și masculinitate, monologul ăsta lovește în plin. Aș vrea să fie citit cu mintea limpede, în special de către cei care susțin că feminismul e periculos, că este o mișcare extremistă, dar mai ales de către femeile cărora li se spune că sunt greșite.
Vi se pare prea feminist? Prea “roz”? Sau reușiți să vedeți în el realitatea pe care prea puțini o recunosc și spun?
Foto: Singlemom & DALL-E
E corect ce se spune acolo, dar transpiră atât de mult parfum/sirop încât prima tentație este de respingere și trimitere a textului in ridicol.
Evident că nu voi incepe aici o discuție despre egalitatea intre sexe pentru că astea imi plac live, dar am niște nedumeriri.
Eram într-un mediu ostil, numai militari. Un coleg român a vrut să o ajute pe o americancă să își care rucsacul la mașină. Refuzul a fost atât de violent încât am inceput să privesc cu alți ochi astfel de gesturi. Am întrebat un mascul ce era de făcut im atare situație și mi-a spus că fiind de altă nație am avut noroc, altfel individa făcea imediat plângere pentru „sexual discrimination / harassment”. Ani mai târziu in alt mediu și mai ostil am deschis ușa unei canadience la sala de mese. Mi-am cerut imediat scuze și am bâiguit ceva despre spiritul latin, gentilețe. A zâmbit, dar scurt, nu amabil, cât să dezamorseze momentul.
Long story short, femeile sunt într-o situație pe care singure au creat-o : suntem egale cu bărbații, in orice. Acum bărbații le oferă prilejul să demonstreze.
Mi se pare extrem și ridicol.
@akon,
faci ceva confuzii. Feminismul si egalitatea pe care o dorim nu se refera la masa musculara, nush cum sa zic. Probabil ca majoritatea ditre noi suntem capabile sa ne caram bagajele si sa ne deschidem usile, nu neaparat asta e genul de ajutor pe care l-am astepta de la barbati. Ce zici tu e maxim galanterie, pe care unele femei o accepta, altele mai putin, depinde si de cultura locului.
Egalitatea pe care o vrem este in drepturi. Mai mult decat egalitate se doreste echitate, iar asta incluzand si barbatii care sunt discriminati pe tot felul de motive (vezi rasa, etnie etc), pentru ca, ce sa vezi, exista si barbati discriminati majoritar tot de alti barbati, iar feminismul ii acopera si pe ei. Mi-e foarte clar ca, desi majoritatea au auzit de feminism si egalitate, cei mai multi nu au, de fapt, habar ce inseamna si cu ce se mananca.
Pot sa dau niste exemple, daca ajuta, da doar un semnal.
Ridicol e sa pornesti sa faci niste afirmatii despre ceva care iti e total necunoscut. Cel putin asta rezulta din ce ai scris. Dar trecand peste faptul ca feminismul si conceptul lui iti e strain, apreciez ca ai recunoscut veridicitatea monologului, dincolo de parfumul pe care zici ca l-ai sesizat.
@singlemom, după tonul pe care ai scris articolul eram sigur că orice aș scrie in afară de „vai saracele femei ce nedreptătite sunt ele”, vei sări la beregată.
Mă doare fix in spatele gării că tu mă consideri atât de retard încât nu aș putea căuta termenul „feminism”, dacă mi-ar fi străin. Nici măcar nu l-am folosit.
Spre știința ta, vorbești cu unul care a investigat cazul unei femei lapidate pentru vrăjitorie, in secolul XXI, tortúri sau alte asemenea. Pentru mine e mai important că idioții ăia au interzis până și saloanele de înfrumusețare in Afganistan (la școală nu le mai primeau pe fete de vre-un an), revolta din Iran și alte asemenea, decât o discuție despre nivelul de egalitate. Altele nu au nici macar dreptul să isi arate fața. Și mie imi pasă, dar nu îmi dau cu caramida imi piept.
Ai fi putut măcar aprecia că am incropit un raspuns, pe fugă, inainte de a fugi la muncă. Și la mine e aceeași vreme de kko ca și la tine și fiecare perioadă fără ploaie contează. Hai la o plimbare, că inca mai e soare și vreau să prind un apus pe lac!
@Akon,
articolul e de fapt monologul, pe care evident ca nu l-am scris eu. Doar l-am tradus. Si am apreciat raspunsul tau, doar ca l-am gasit pe langa subiect, de unde am dedus ca feminismul nu ti-e neaparat familiar, mea culpa, ma bucur sa aflu ca am gresit si ca esti informat 🙂
Si nici n-am sarit la beregata, poa sa confirme cine ma stie un pic mai bine :)))
Cat despre interesul tau pentru conditia femeii in afganistan, iran, iraq, zic ca e un lucru pozitiv. Si mai zic ca drepturile acelor femei sunt primele din lista cu egalitatea in drepturi, ca importanta. Si ba, poti sa te bati cu caramida in piept, chir e recomandat, altfel ramane doar la stadiul de interes, iar activismul e o chestie buna, ca nu prea sunt alte cai de a ajuta.
Doar ca tindem sa discutam despre realitatile noastre, cu ce ne confruntam noi, aici, in „lumea civilizata”. Degeaba vin eu sa scriu pe blog cat de jeguri is talibanii, de ex, ca toata lumea va fi de acord cu mine si gata. Nu obtinem nimic pentru ca niciunul dintre noi nu poate face ceva ca sa amelioreze conditia femeilor de acolo, din pacate. Putem insa discuta despre ce e pe tarlaua noastra, asa mai aflam chestii, opinii, mai observam nuante de care nu stiam ca exista, si tot asa.
In alta ordine de idei, vremea la mine e de cacao, deja e toamna. vara a tinut vreo 2 saptamani, ne revedem la anu 🙁
Nu știu de ce, poate din misoginism, cred că monologul citat este scris de un bărbat. Probabil că a ieșit așa siropos din motiv că n-a vrut să supere… Altfel, ce să zic…nu cred că dau banii pe Barbie, încă nu m-au convins fetele să merg cu ele la cinema.
@Redoo,
probabil ca da, din misoginism, cum zici. Pentru ca a fost scris de Greta Gerwig si America Ferrera.
Unde vi se pare voua siropos? Pentru ca incepe cu „esti frumoasa (…)”? Daca chiar va deranjeaza atat prima fraza, treceti peste,la continutul ne-siropos. Iar daca iti inchipui ca autoarea se refera la frumusetea fizica cand zice „esti atat de frumoasa”, te inseli. Se refera la ceea ce e frumos intr-o persoana.
Sper sa mearga macar fetele tale, desi nu stiu ce varste au.
1. E corect textul, din punctul meu de vedere.
2. Aș vrea să văd filmul, dar nu atât pentru Margot Robbie cât pentru Ryan Gossling. Se zice că e grozav.
1-2. Aș vrea să văd întâi „Openheimmer”.
@Victor r,
Eu am mers pt Margot, si recunosc ca n-am.avut așteptări de niciun fel. De fapt filmul in sine nu e o capodopera, nici nu cred ca asta si-a propus regizoarea. Mesajul e ce sta in monologul asta si in faptul ca in film barbatii-papusi exista doar pt a fi doriti fizic/romantic de catre papusile.barbie, treaba lor fiind doar sa fie sexy si frumoși. Cam cum e pt femei in lumea reala.
Oppenheimer cred ca-l vad azi.
Nu mai stiu unde am vazut scris, probabil.pe fb, dar cineva care a vazut ambele filme a făcut observatia urmatoare: oppenheimer ne arata cum se va termina lumea, iar barbie ne arata de ce :)))
Noroc cu perioada aia din fiecare lună când iasă dracii din voi . Că altfel nu știu ce ne făceam.
Nu am văzut filmul, Ken mai drojdește ceva sau se delectează doar cu fanta roz ?
@paco,
Ken tre doar sa fie frumos si sexy, scopul lui e sa fie ales de o barbie. Suna cunoscut?! :)))
De drojdit, drojdeste, da, când se aduna cu aialalti Keni, la birtul din colt.
Imi dau seama acum ca scenografa a uitat sa inverseze in film faza cu dracii lunari, da cre’ca i-a fost frica de reacția umanilor masculi. Blasfemie! :)))
@Paco,
Tot e bine că dracii noștri ies lunar, discret și pașnic. La bărbați e mult mai nasol că ori nu ies când trebuie, ori ies cu manifestări violente/agresive.
@ Laura G, la ,,pașnic,, am râs sănătos.
Ori era pilită o ursitoare și mi-a sortit să am parte doar de amazoane, ori am eu un chip angelic și atrag doar diavolițe ca să menținem echilibrul.
Sunt mare fan manifestări violent/agresive, dar în incintă și numai cu urși, pești spadă sau Predatori. Domni, obligatoriu.
La doamne întorc și celălalt obraz.
Că e un pupic sau o palmă, doar Domnul Nostru Iisus știe. ( În 99, 99 % din cazuri au fost pupici. De palme nu îmi aduc aminte, în schimb de un teribil șut în oo primit de la fosta soție o să îmi aduc aminte și în următoarea reîncarnare) .
Dezvoltăm subiectul dacă se dorește.
Adică putem discuta și invers despre comportamentul unui bărbat adult bătut în copilărie de mamă.
@paco,
absolut ca se poate discuta de traumele suferite de baieti, exact la fel cum se poate discuta de cele avute de fete. Nu exista o clasificare a traumelor, ele fiind de egala importanta indiferent de sexul victimei sau al abuzatorului. Apropos de asta, mi-a cazut mai demult sub ochi o postare despre un baiat de 14 ani care fusese violat de catre o femeie adulta. Ce sa vezi, aproape toti barbatii sustineau ca „ar trebui sa fie fericit”, lucru care e oribil. Un copil abuzat e un copil abuzat indiferent de sexul copilului sau al abuzatorului. Iar asta este unul din cazurile inverse de „aceleasi drepturi pt toti”. Adica daca o fata/femeie este vazuta ca victima in caz de viol si in consecinta ascultata, ajutata etc, acelasi lucru trebuie sa se intample si pentru un baiat victima al unui viol unde abuzatorul e femeie. Iar feminismul e si despre asta, ca tot scriam mai jos despre lucrul asta.
Mai departe, se merge pe firul traumei, care duce la comportamente „anormale”, nu-mi vine alt cuvant acum.
Sunt multe aspecte unde diferite feluri de comportamente sunt impuse baietilor de mici, pentru ca „asa fac barbatii adevarati”. Ar fi foarte bine sa se vorbeasca despre asta cat mai mult, tocmai pentru ce ai zis tu: si baietii pot fi traumatizati in copilarie (adica daca nu m-am bolanzit de la cafea, cre’ca asta ai vrut sa zici :))) )
De la ce a plecat feminismul și la ce a ajuns, e cale lungă.
Dar, evident, cine este susținătorul acestuia niciodată nu va recunoaște asta.
Mie sinceră să fiu toate chestiile astea cu women power, girls united, ce asuprite sunt femeile bla bla bla bla, că multe bla bla-uri mai sunt, mi se par niște nimicuri grețoase.
Senzația asta falsă de ” vai ne susținem între noi” care e promovată la greu, dar care dar ar pica la prima chestie care ar deranja-o pe una dintre „participante”. Nu suport ipocrizia și din păcate, pentru mine tot ceea ce se întâmplă în zilele noastre cu acest feminism, la cam asta a ajuns sa se reducă: ipocrizie, superficialitate și bla bla bla.
Când aud discursurile alea înfocate și răcnite, a la Greta, iau o felie de lămâie și dau next.
Singura idee cu care îs de acord e că bărbații au o viață mai ușoară dpdv al lucrurilor ce țin de aspect fizic. In rest, femeile cu adevărat puternice sunt acolo sus, având o reală durere in cur de ce spune sau crede societatea. Alelalte lăcrimează la discursuri siropoase a la „hai sa ne plângem una pe umărul celeilalte că e lumea rea și nedreaptă ….”
@iojo,
ca orice miscare, si in feminism exista extreme si extremiste, lucru cu care eu, personal, nu vibrez. Nici cu racnete si urlete nu sunt de acord, pentru ca vocea ridicata nu convinge pe nimeni, din contra, sperie sau confirma exact opusul a ceea ce se sustine. Mai zic si ca, din fericire, exista tari unde feminismul nu are multe de facut pentru ca societatea este deja cam acolo unde ar trebui sa fie in materie de drepturi egale si tot restul.
Ca exista femei cu adevarat puternice, absolut de acord. Nu stiu exact ce intelegi prin „acolo sus”, probabil functii de putere, ceea ce si asta se verifica. Doar ca a fi femeie puternica nu presupune obligatoriu ocuparea unei functii inalte. Poti fi femeie puternica muncind 2 joburi „de jos” si mentinand o familie sau doar pe sine. Femei puternice mai sunt si cele care incearca sau au reusit sa treaca peste diferite traume, violente, discriminari etc. Probabil ca fiecare suntem, in felul nostru, femei puternice. Asta insa nu exclude faptul ca feminismul are inca cale lunga de facut, tocmai pt a elimina traumele, discriminiarile, violentele si toate celelalte chestii care fac din noi „femei puternice”. Nu vad unde sta ipocrizia, desi sunt constienta ca parerea unei persoane se formeaza in fuctie de materialul la care are acces. Adica daca ti-au cazut in fata majoritar extremistele, da, e normal sa tipi „ipocrizie”. Daca ai curiozitatea sa te uiti un pic mai profund, se vad si aspectele reale. Feminismul nu e despre superioritatea femeilor, ci despre echitate. Adica aceeasi munca, aceeasi plata si aceleasi drepturi, indiferent cine presteaza. Este despre discriminare, rasism, xenofobie, hartuire, agresiune, violenta, iar asta pentru ambele sexe, pentru ca, asa cum am zis mai mult, exista si barbati discriminati, foarte multi chiar, dar si ei intra sub aceeasi umbrela a feminismului.
Nu lacrimeaza nimeni la niciun discurs, femeile lacrimeaza in scenarii reale: atunci cand sunt hartuite la locul de munca, pe strada sau in familie, cand sunt bullizate, cand sunt discriminate, cand li se spune ca nu pot alege pentru ele insele, ca nu au anumite drepturi in societate, cand au parte de violenta. Despre asta e feminismul. Pare usor de inteles si totusi atat de greu. Lumea e rea si nedreapta, da, in unele locuri mai mult in altele mai putin. In Uniunea Europeana inegalitatea in drepturi sta in proprotie de 48% in violente contra femeilor. Apoi urmeaza diferentele in drepturi salariale pentru acelasi job dintre barbati si femei. Sunt date si fapte, nu inventii. Dar sigur, daca cineva alege sa-si tina pe ochi ochelarii de cal, ala e dreptul fiecaruia dar e alta treaba. Sau, cum a mai fost cazul, sa zicem: ah, pai mie nu mi se intampla= nu exista acest fapt, e iar altceva.
Yesssss!
De la mine se vede ca un text care vrea să atragă atenția asupra avalanșei de presiuni la care unele fetițe/fete/femei sunt sau se simt supuse de către societatea în care trăiesc. Presiuni care pe multe dintre ele le afectează într-un mod super negativ, de la a considera că „e imposibil să fii femeie”, până la „făcându-ne singure rău”. Și pentru ce toate astea? „Doar ca să plăcem altora”?
Monologul mi se pare că avertizează, într-un mod chiar discret, că a plăcea celor din jur nu înseamnă automat că și tu te vei plăcea și/sau că duci / vei duce o viață plăcută. Și că din dorința (sau nevoia?) exacerbată de a plăcea altora, s-ar putea să ajungi să te vezi distorsionat, să nu te mai placi tu pe tine, să-ți asumi greșeli inexistente, să te învinovățești fără să ai vreo vină, să te subestimezi, să, să, să, nasoale din astea interioare incompatibile cu plăcerea de a fi, de a trăi cât mai în armonie cu tine și cu lumea înconjurătoare.
N-am văzut încă filmul, dar am de gând s-o fac. Și probabil că voi înțelege monologul altfel, după.
@Anduta,
Perspectiva ta este absolut corecta. De acolo porneste, de fapt. De la presiunea care se pune pe fetite/fete incepand la varste mici (desi scopul papusilor Barbie a fost exact contrariul in conceptia creatoarei) si care continua apoi la varsta adulta. Este ceea ce se pretinde de la femei, si ceea ce se traieste la nivel interior de catre femei.
Ps: scuze pt spoilere :)))
A, în ceea ce mă privește, no scuze needed. Astea nu-s spoilere, sunt teasere! :))
Am bifat din primele zile Barbenheimer. 10 cu plus pentru Oppenheimer și 10 cu fundițe și sclipici pentru Barbie.
La O. m-am dus cu așteptarea că va fi un film bun și că-mi va plăcea, așteptare încununată de succes.
Ei, la Barbie m-am dus îndoită, convinsă că va fi ori o porcărie kitschoasă ori o comedie ușurică și dragu. Well, Barbie e un film cu ancore în realitate, cu scene în care m-am regăsit, un film care m-a lăsat rumegând. Dacă nici asta nu e succes, atunci ce?! E primul film la care fii-mea (mezina, că soră-sa n-a vrut să vină inițial) n-a zis nici miau, n-a căscat, n-a bâțâit. Și e primul film pe care-l vede la cinema doar subtitrat, până acum a mers la animații dublate.
Zilele astea mă întorc la cinema cu cealaltă fiică și abia aștept să-l revăd.
P.S. Pe mine m-a atins discursul Gloriei, m-am recunoscut în pasaje și m-am smiorcăit cu sughițuri. Vor crede vreunii că sunt o fraieră sau o mironosiță. Să creadă! Sunt! So what?!
Mai am atâtea de zis, dar chiar sunt spoilere și sincer, îmi doresc ca toată lumea să vadă filmul înainte de a-i pune o etichetă (da da, așa cum am făcut eu).
@vera,
da, si eu ma asteptam la acelasi kitch, mai ales ca vazusem si auzisem trendul ala al adolescentelor de a se imbraca in roz la film, ba am vazut si femei adulte in fucsia (no shaming), asa ca ma asteptam la ceva dulcegarii diabetice, ca nah, Barbie, papusi, roz, Mattel, marketing etc. Evident, m-am inselat. Ba chiar mi-a parut rau ca n-am si eu ceva roz in garderoba sa-mi fi pus pe mine :)))
@Singlemom
Nu-mi aminti cât am răscolit șifonierul după ceva roz să îmbrac la film. N-am și mi-e ciudă de mor. Și n-am mai cumpărat crezând că am terminat cu filmul, dar merg iar și tot n-am outfit roz. :(((
Dacă cineva se întreabă de ce o femeie la 41ani ar vrea să se îmbrace în roz ca să meargă la film, răspunsul este: pentru că e amuzant și distractiv, pentru că ideea mă face să zâmbesc și am văzut atâtea fete și femei complimentându-se în timp ce așteptau să intre la Barbie și mi-a fost drag de ele, that’s why!
Eu am o umbrelă roz și adidașii.
Top of mind, bifez rochie roz, o fustă și 2 bluze. A, și o pereche de ochelari de vedere cu ramă roz. Cum ar veni, mă pot prezenta regulamentar la „Barbie”. :))
Io nu am văzut filmul, nu le am nici cu feminismul dar pentru că singlemom e tare simpatică, zic să fac o scurtă, dar scurtă, analiză pe text. Și încep.
Care trebuie să fii slabă??? E plină strada de grași și grase. Cele mai multe branduri de haine au scos inclusiv liniile de articole curvy, unde apropo, găsești chestii foarte mișto. Io una nu văd nici o presiune pe zona asta. E adevărat însă că dacă mănânci sănătos și echilibrat, vei fi slab/slabă, nu e absolut nimic greșit să le pui în ordinea asta cauză-efect. Iar pentru asta ar trebui să… gătești, ptr că minunile alea de-a gata de la colțul străzii nu sunt cușer. Și cum nu știi să gătești și cărțile de bucate tradiționale au dispărut, te uiți pe yutuburi și tictoace vreo 3 ore, apoi stabilești că dintr-o bucată de brânză vei face un mușchi de vită wellington servit pe pat de ceapă umplută cu sfeclă coaptă, cu sos de semințe de ienupăr înăbușite în caramel de ghimbir roșu iar la final, vei servi niște lava cake cu înghețată de lime și șerbet de limoncello. Dintr-o bucată de brânză, da? Evident că zaci 3 zile de la atâta efort, timp în care te îndopi cu chestii soft, gen pizza.
Concluzia e că: de ce să fie complicat dacă se poate să fie ultracomplicat. Că de simplu, nici nu poate fi vorba. Este practic … imposibil :))) Păi cum!
@Mona,
pai merdenelele la coltul strazii au farmecul lor, n-are rost sa negam. Chiar si cine stie sa gateasca tot mai cade in pacat, ca perfectiunea nu exista, mai ales de cand s-au inventat food deliverii :))
Revenind la subiect, presunea sociala asupra femeilor de a ramane slabe exista si e o realitate simtita mai mult sau mai putin in functie de o gramada de factori (vezi locatie, varsta, status social etc). La fel de adevarat e ca, si zic doamne ajuta aici, din ce in ce mai multe branduri importante incep sa promoveze body positivity, ceea ce e un lucru extrem de bun. Si asta nu pentru a promova obezitatea, cum uneori se intelege gresit, ci pt ca intre a fi slab/a si a fi obez/a exista jdemii de tipuri de corporaturi sanatoase.
Aveam de gând să merg să îl văd, acum sunt și mai convinsă. 🤗 O iau și pe domnișoara mea de zece ani, ea sigur găsește ceva roz în garderobă. Rulează aproape în fiecare zi săptămâna aceasta la cinematograful din oraș.