Acţiunea romanului Vraciul este plasată „după război” (Primul Război Mondial), în Polonia, mai întâi la Varşovia, pe un fundal care, până la concretizarea intrigii, este aparent plăcut, iar apoi acțiunea continuă în nord-estul extrem al ţării. Rafal Wilczur este un reputat medic, profesor universitar şi şeful spitalului care-i poartă numele.
Din primul capitol aflăm cât de armonioasă este viața lui personală și cât de mare e succesul de care se bucură pe plan profesional. Însă toată viața lui este dată peste cap atunci când, din motive pe care le vom afla pe parcurs, soţia îl părăseşte, disparând cu tot cu fiica lui.
„Ce crimă e! Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogăţia sufletului nostru?… Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el?”
Partea întâi a romanului, „Vraciul”, concentrează acţiunea în provincie, acolo unde Wilczur este găsit inconștient, cu memoria pierdută așa încât nu-și mai cunoaște nici propria identitate. Chiar dacă e amnezic, duce o viață simplă și armonioasă la moara lui Prokop, după ce îl vindecă pe fiul acestuia. Și pentru că în mica comunitate rurală unde trăiește, el practică mai multe vindecări, fără să-și dea seama de unde are acest ”dar”, este numit Vraciul. Dar cum totul era prea bine ca să rămână așa, spre sfârșitul primei părți Vraciul își recapătă memoria. Până aici mi-a plăcut.
Revenirea memoriei este urmată de revenirea la Varșovia și la viața pe care a dus-o cândva: doctor de prestigiu, director de spital, profesor universitar și tată regăsit de către fiica lui. Caracterul nobil al profesorului Wilczur apare într-un puternic contrast cu lumea din capitală, unde, invidia și mârşăvia oamenilor ”educaţi”, în drumul lor spre faimă sau bani, le întunecă raţiunea. Mediocritatea vrea să înlăture excelența și pentru asta folosește orice armă socială: calomnia, devăimarea, minciuna, înscenarea. Partea a doua nu mi-a mai plăcut așa mult, poate pentru că în multe situații profesorului Wilczur este prezentat ca fiind un naiv, prea naiv… Revelaţia profesorului Wilzcur:
„Omul este făurarul destinului său… Ce absurditate! Fără îndoială că în anumite chestiuni mai mărunte, destinul îi lasă omului libertatea de a alege, dar libertatea aceasta este condiţionată de nenumăraţi factori psihici, depozitaţi şi conturaţi de viaţă, adică exact acea voinţă străină şi impusă…”
La vremea la care a aparut, am vazut filmul Vraciul (în poloneză Znachor), un film dramatic polonez din 1982, regizat de Jerzy Hoffman. A fost foarte apreciat si in Romania, in Polonia a avut peste 5 milioane de spectatori. Cartea a aparut in traducere romana la scurt timp dupa film si s-a vandut pe sub tejghele desigur, la fel ca toate cu cautare din acele timpuri…