Cutia neagră este un roman epistolar, cu acțiunea desfășurată în anii 70, în care istoria de viață a personajelor este redată prin scrisorile pe care acestea și le trimit pe parcursul mai multor luni. Povestea este despre iubire, familie, relații distruse, suflete pline de păcate și pocăință, trecut și prezent. La început mi-a stârnit curiozitatea, apoi mi-a pus un pic răbdarea la încercare și era cât pe-aci să m-arunce într-o băltoacă de plictiseală. Și tocmai când mă încerca gândul s-o abandonez, am terminat-o și am zâmbit. Cu gândul că, de fapt, mi-a plăcut și merita citită. Ce nebuni! 🙂
Un cuplu divorțat, doi foști soți care fac schimb de scrisori lungi pline de ură și resentimente. Ea are un nou soț și un alt copil cu el, dar acum îi scrie primului ei soț referitor la problemele pe care le are cu primul ei copil (copilul lor). La un moment dat, surprinzător, actualul soț îi scrie fostului. Și toată viața celor trei personaje, atât trecută cât și prezentă, o aflăm din aceste scrisori.
Oare este ea fericită în noua relație? Dar el? După o mulțime de întorsături, vom vedea că nimic nu este așa cum pare. Greu de spus cine este victima într-o poveste de dragoste. Poate că toți suntem victime ale iubirii. Avem tendința de a da vina pe ceilalți, fiecare dintre noi are propria sa versiune a adevărului, fiecare cu durerile sale neștiute de ceilalți.
Există un adevăr universal sau fiecare are adevărul său? Citind Cutia neagră mi-am dat seama cum aceleași situații și evenimente trăite de aceleași persoane sunt total diferit percepute de către fiecare. Cu tot acest ping-pong al reproșurilor scrise în aria triunghiului amoros, povestea mi s-a părut destul de realistă, personajele portretizate în detaliu și, chiar dacă pe alocuri mi s-a părut distractivă, am găsit multă amărăciune în acest roman.
Suna interesant și plictisitor în același timp. 🙈
Exact, e și una și ailaltă 🙂
Impart un cont de bookster cu un coleg, m-am uitat si acolo pe review-uri si erau foarte pozitive. O trec si eu in lista, mai ales ca dupa Fauda, tot ce vad cu israelieni mi se pare interesant :))))
Nu am citit încă nimic de Amos Oz. Deși mă tentează, am încă o listă lungă de cărți puse deoparte.