Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Castellamare este o insulă încântătoare a Mediteranei, suficient de departe de continent pentru a fi uitată, dar nu suficient de departe pentru a scăpa de necazurile lumii. În centrul vieții insulei se află o cafenea acoperită cu bougainvillea, botezată Casa … Continuare
Cum vă spuneam în recenzia precedentă, n-am răbdat tentației să aflu despre ce scrie Rodica Ojog-Brașoveanu în cartea Bărbații sunt niște porci.
Un volum ce conține 17 povestiri despre misterele eterne ale relației dintre bărbați și femei, o lectură excelentă … Continuare
Grasă și proastă – cum să reziști să nu citești o carte cu titul ăsta? Și cum să-i reziști autoarei despre care știi că scrie romane polițiste de excepție? N-aveam chef să citesc despre investigații polițiste, dar mă zbăteam de … Continuare
Regele şobolan – un roman bizar. Bun de citit, dar bizar cap-coadă. Personajele principale, aşa, en-gros, sunt: lumea şobolanilor, lumea oamenilor, Londra, mizeria, conflictul. Toate, în egală măsură, par a avea un rol principal în poveste – o poveste (semi)fabulă … Continuare
De ceva timp îmi făcea cu ochiu’ acest roman, bănuind în el o atmosferă exotică, dar nu una de concediu, ci una de familie. Familia indiană a secolului 21 cu mentalităţile, tabuurile şi ritualurile aflate la zeci de ani distanţă … Continuare
Peste 500 de pagini savuroase despre inteligenţă, evoluţie şi viaţă cu (ne)fericirile ei. Ce înseamnă Semnătura tuturor lucrurilor? Poate amprenta pe care o lăsăm fiecare din noi acestei lumi? Poate amprenta lăsată de forţele universului asupra fiecărei celule de … Continuare
Aştept răspuns – Un thriller psihologic profund, desfăşurat lent, în stil „picătura chinezească”. În primele 3 capitole – cele mai scurte, ne sunt prezentate cele 3 situaţii de viaţă pe care le va urmări naratorul, agăţându-ne pe noi, cititorii, de … Continuare
Sfidarea Capitoliului şi a preşedintelui dictator Snow a început la finalul primului volum din trilogia Jocurile foamei, când Katniss şi Peeta au rămas ultimii supravieţuitori în Arena şi ar fi trebuit să se „elimine” reciproc … Continuare
The Observer l-a desemnat „cel mai bun roman din ultimii 25 de ani scris în engleză în afară Statelor Unite ale Americii“. The Observer este un ziar din Marea Britanie ce apare numai duminica. Asta înseamnă că The Observer este … Continuare
Anostă. Plictisitoare. Înaintând cu cititul constat că-i proastă rău de tot. Să mă ierte Milan Kundera, dar scrierea asta a lui e o aiureală cu uşoare scame de filozofie. … Continuare
Motto: “Când moartea spune o poveste, chiar trebuie să o asculţi”. N-am să povestesc acţiunea, ar fi dificil şi nedrept să reduc totul la un rezumat şcolar. Atâtea trăiri, emoţii, nuanţe, priviri, tonuri, gesturi superbe … Continuare
Nu ştiu cum m-am procopsit cu cartea asta. De fapt, ştiu, dar nu vreau să-mi amintesc. Trag aer în plămâni, număr până la 10 şi încerc să fiu zen.
Din 220 de pagini, până la pagină 45 citesc istoria autorului … Continuare
Febra oaselor – un roman cu 590 de pagini trepidante şi captivante. Citesc pe coperta a IV-a despre autoarea acestui roman: “McDermid este o scriitoare de prima mână, aflata la apogeul carierei, aşa cum o dovedeşte cu prisosinţă în Febra … Continuare
Titlul acestui roman – Sînt o babă comunistă! – spune jumătate din carte. Cealaltă jumătate se ascunde în subtil şi reprezintă: nostalgia, teama de necunoscut, inadaptabilitatea, ieşirea din tiparele unei vieţi călduţe, dar limitate.
Baba comunistă nu e doar un … Continuare
Un roman mic cu un conţinut bogat! Scris de Gabriel Garcia Marquez. N-ai crede că în 158 de pagini se pot scrie despre atâtea întâmplări, dar Marquez are acest talent.
Despre dragoste şi alţi demoni – un roman duios care … Continuare
Suntem speriaţi de moarte că ni se termină viaţa! Frica de moarte ne urmăreşte de la prima traversare a străzii şi până la ultima criză de lumbago. Cu frica de moarte, uităm să trăim plenar. Trăim cu grijă.
“Marti cu … Continuare
S-a făcut atâta tam-tam în jurul acestei cărţi, încât am simţit că dacă n-o citesc mă voi încadra la categoria “răţuşca cea urâtă”. Altfel, romanul se încadrează cu succes la categoria “nişte cărţi proaste”.
Mai întâi, … Continuare
Până acum n-am citit nicio carte scrisă de vreun politician. Nici nu ştiu dacă vreunul din preşedinţii ţării au scris ceva bun de tipar. Ei (politicienii) de obicei vorbesc, nu scriu. Iar când îi aud vorbind, i-aş preferă tăcând. Pe … Continuare
