Leul roșu, Maria Szepes
Pentru a te simți un om complet, dar și complex, e nevoie de ceva mai mult decât o acumulare materială. E nevoie de spirit cizelat, minte șlefuită și suflet echilibrat. E nevoie de o alchimie mirifică pe care Universul … Continuare
La un an și jumatate distanță de lectura cărții
Drumul către libertate – Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord este o carte terifiantă. Îmi plac romanele thriller, horror și sunt obișnuită cu grozăviile de tot felul, așa încât greu mă las impresionată de acțiuni negative (mă refer la …
Umbra muntelui – povestea unor aventuri. Multe, diverse, bizare, din cealaltă parte a Pământului, Bombay. Gregory David Roberts nu este de formație scriitor. El este un aventurier până în măduva AND-ului său. Și pentru că are talent de povestitor, ne …
Un titlu deloc comercial. De fapt, parcă nici nu-i titlu de carte, ci un rezumat. Cititndu-l, ştii deja despre ce este vorba, şi-atunci de ce să mai cumperi cartea? Mulţi n-au ţinut cont de logica asta şi uite-aşa Bărbatul de …
Încă un minunat roman scris de Zafon, în același stil cu mult mister și ușor înfricoșător. Aparent o scriere pentru adolescenți, Prințul din negură te prinde în paginile sale și te fascinează cu acțiunea încărcată ce surprinde indiferent de vârstă. …
O carte de vacanţă pe care, citind-o, creierul ţi se relaxează. Scrisă iscusit, abordează tema familiei reuşite. In Privilegiaţii povestea celor patru Morey începe cu nunta părinţilor – Cynthia şi Adam – şi continuă cu drumul lor spre maturitate. Un …
Suma zilelor este o scrisoare. O scrisoare a Isabelei Allende către fiica sa, Paula. Fără legătură cu romanul Paula al aceleiaşi scriitoare – roman dedicat fiicei decedate la numai 28 de ani. După mulţi ani de la tragica pierdere, Isabel …
Tot ce nu ţi-am spus este cartea despre atenţie şi durere. Atâta durere şi tristeţe, rar mi-a fost dat să găsesc adunate într-un roman. Drama unei familii aparent echilibrată este provocată de un singur lucru: atenţia. Fie lipsa ei totală, …
Elizabeth a dispărut – un roman cu un subiect surprinzător. Cel puţin în cărţile citite de mine până acum, n-am întâlnit o temă similară: degradarea memoriei până la demenţă senilă. Vrei să trăieşti ani mulţi? Ei bine, o poţi face …
Cu Nelson DeMille m-am mai întâlnit în
Nu mi-au plăcut niciodată scrierile despre ţară, patrie, vatră. Cu descrieri plictisitoare, natura cea-mai-cea, oamenii cei-mai-cei, bogăţiile cele-mai-cele. Isabel Allende m-a pus la punct. Mi-a arătat că poţi scrie despre propria ţară cu iubire, dar fără patetism; cu ironie şi …
Un roman surprinzător. Maestra este titlul cel mai potrivit, iar când am citit şi ultima copertă încă nu eram decisă în ce direcţie personajul principal este o maestră. Maestră în domeniul artei? Sau în vestimentaţie? Sau poate în arta manipulării? …
Prezentat ca fiind un thriller, romanul Transgresiuni oferă o lectură terifiantă şi totuşi imposibil de abandonat. Închizi cartea pentru că ai altceva de făcut şi mintea îţi rămâne printre paginile ei. O plimbi după ţine în speranţa unor minute libere …
Cu Isabel Allende n-ai cum să ratezi. Orice carte a ei îţi pică în mâna e una câştigătoare (chiar dacă nu e de pică!). Cea de faţă este o carte-caiet. Maya Vidal, o tânăra răzvrătită, cu o adolescenţă chinuită şi …
Apărut la noi în 2004, Oraşul bântuit mi-a picat în mînă abia acum, chiar dacă Stephen King este unul dintre scriitorii mei preferaţi. Cu încrederea în scrierile lui, am luat cartea în braţe şi ele mi s-au întins până la …
Poate nu sunt singurul cititor care crede că scriitorul se bazează pe imaginaţie. Acea parte a gândirii, cam ruptă de realitate, care îl ajută să inventeze, să “brodeze” întâmplări, fapte, situaţii, personaje şi caractere. Isabel Allende îşi foloseşte imaginaţia “doar” …
Portret în sepia, pentru că viaţa nu este deloc pictată în alb-negru. Şi nici curcubeul nu dansează cu ea în fiecare zi. Viaţa este încărcată de lumini şi umbre, de pete crem, şi bej, şi maronii, şi aurii.
Citind al treilea roman al lui Nelson DeMille mă aşteptam să dau iar de spionaj, ca în Fabrica de spioni si în Odiseea lui Talbot. Surpriză! Fiica generalului este o carte poliţistă genul „agathacristie”, doar că totul se întâmplă …
După tema paternităţii abordată în “
Al doilea roman al lui Khaled Hosseini – Vânătorii de zmeie, total diferit de „Splendida cetate a celor o mie de sori„. Total diferit dar la fel de superb.
Afganistan din 1973 şi până azi. De-a lungul a patru decenii, Khaled Hosseini ne oferă o frescă a societăţii islamice afgane în care nimic nu e splendid. Splendida cetatea a celor o mie de sori este o lume bizară. Cu …
Micul prieten este romanul care mi-a amintit de “Să ucizi o pasăre cântătoare”, iar cu Donna Tartt sunt la a doua întâlnire. Prima a fost prin intermediul romanului ei “Sticletele” şi pentru că mi-a plăcut cum …
Stephen King este maestrul literaturii horror-thriller şi asta o ştiu toţi cititorii lui şi ai genului. Am citit atâtea cărţi de-ale lui, încât numai când rostesc “
Aşteptam cu nerăbdare Mesagerul – cel de-al doilea roman al lui Markus Zusak după ce l-am savurat pe primul – “Hoţul de cărţi”. Pentru că Zusak are talentul de a te ţine lipit de scrierile lui şi pentru …
M-au cotropit romanele scriitorilor români. Conform zicalei „de ce ţi-e frică nu scapi”, iată-mă devorând roman după roman. Sau român după român (scriitor. şi-l devorez metaforic. cum altfel?). Notă către scriitor: să ştii că n-am cumpărat cartea ta – …
Dragoste de la prima pagină până la cea de-a 230-a pagină! Iar Amalia este fata care trăieşte intens fiecare clipă a iubirii ei, din adolescenţă până la maturitate. Până aici, poate nimic special. Ceea ce face din romanul Amalia o …
Tragic, pentru că toată lumea din Pata cu bucluc pare a fi nebună. Nebunia aia de fiecare zi, cu care ne confruntăm şi noi, fie că este personală, fie că o sesizăm la …
Muntenegru – o ţară mică şi cochetă. Atât de muntoasă încât şoselele ei înseamnă un şir lung de serpentine. Bun aşa, muntenegrenii au scăpat de un subiect de dispută: autostrăzile. Aici nu se pot construi autostrăzi, muntele nu le permite, …
În pielea unei jihadiste – citeşti şi te cruceşti! Te cruceşti a mirare, nu din porniri religioase. A mirare că unele creiere – naive, sărace şi tulburi – pot fi atât de uşor spălate şi apoi mânjite cu poveşti. Poveşti …
Pascal Bruckner ne surprinde mereu cu scrieri şocante şi agitatoare de neuroni. Cine a citit cel puţin două – trei romane de-ale sale, îmi va da dreptate. Nu-mi dau seama ce fel de creier, ce fel de conexiuni poate avea …
Sau singurătatea omului din secolul 21. O săptămână în decembrie este o disecţie asupra singurătăţii individului modern, indiferent de mediul social, situaţie financiară sau apartenenţa etnică într-o Londră a anului 2007.






Mi-a plăcut! N-aş putea spune că m-a ţinut lipită de paginile lui, dar Sticletele este un roman bun. Apărut recent pe piaţa noastră, deja e controversat – asta înseamnă că a fost citit, nu trecut cu vederea – în ciuda … 








