Elizabeth a dispărut – un roman cu un subiect surprinzător. Cel puţin în cărţile citite de mine până acum, n-am întâlnit o temă similară: degradarea memoriei până la demenţă senilă. Vrei să trăieşti ani mulţi? Ei bine, o poţi face sănătos fizic, dar cu mintea vraişte. Pare că acesta e preţul plătit pentru o viaţă lungă.
Scriitoarea Emma Healey evocă romanţat această afecţiune într-o poveste duioasă, uşor tristă, dar nu lipsită pe alocuri de situaţii comice. Personajul Maud este o femeie de 82 de ani pe care o simpatizezi pe tot parcursul cărţii, văzând-o deseori cu mintea rătăcită într-un trecut îndepărtat – pentru că cel apropiat (acel ieri apropiat de azi) lipseşte cu desăvârşire. Maud e isteaţă foc. Memoria îi joacă feste, dar când n-o face, mintea ei e sclipitoare. Din păcate, în mintea ei se îngrămădesc alandala amintiri din adolescenţă suprapuse peste evenimentele cotidiene.
Dispariţie – asta este obsesia lui Maud. Obsesie întemeiată de altfel, chiar dacă nimeni n-o ia în seamă. Pentru că în Londra postbelică a dispărut misterios sora ei, Sukey iar în Londra timpului nostru a dispărut buna ei prietenă Elizabeth. Ambele dispariţii reale. Numai că, Elizabeth a “dispărut” la spital. Memoria lui Maud nu poate reţine acest amănunt, aşa încât o caută cu încrâncenare peste tot. Şi descoperim în Maud un foarte bun detectiv.
Elizabeth a dispărut are un fir narativ interesant, iar autoarea reuşeşte cu dibăcie să dezvăluie misterul dispariţiei lui Sukey prin căutările zilnice ale Elizabethei. Pentru că Maud, chiar dacă nu mai ştie ce-a mâncat dimineaţă, ştie exact traseul surorii ei parcurs în urmă cu 70 de ani. Căutând-o pe Elizabeth azi, o caută şi pe Sukey pierdută demult. Rătăcirile ei sunt aventuroase şi prolifice, ducând în final la elucidarea misterelor.
Prin prisma acţiunii evidente, romanul Elizabeth a dispărut ar putea părea unul detectivist. Sau un elogiu adus minţilor deştepte însă deteriorate de timp. Dar e ceva mai mult de-atât. Pentru că Emma Healey atinge şi zona sensibilă a relaţiilor părinţi-copii, precum şi tema prieteniei şi a loialităţii.
Un roman interesant, captivant, scris frumos şi, mai ales, pe care nu-l uiţi uşor.
Nu am citit cartea. Dar stiu ca este foarte interesanta si chiar merita citita. Nu am avut ocazia sau mereu a intervenit cate ceva si nu am luat-o .