Tot ce nu ţi-am spus este cartea despre atenţie şi durere. Atâta durere şi tristeţe, rar mi-a fost dat să găsesc adunate într-un roman. Drama unei familii aparent echilibrată este provocată de un singur lucru: atenţia. Fie lipsa ei totală, fie acordarea ei în exces tulbură vieţile celor trei copiii ai familiei Lee. Şi nici părinţii lor nu-s prea fericiţi.
Celeste Ng – scriitoare americană de origine chineză – pune pe tapet problemele ce apar în căsătoriile inter-rasiale în America anilor ’70. Nu-s puţine, nici rezolvabile. Iar talentul narativ al scriitoarei reuşeşte să captiveze cititorul, invitându-l subtil să empatizeze cu personajele romanului. Cu toate!
Marilyn şi James Lee s-au îndrăgostit în studenţie, s-au căsătorit şi s-au lovit de oprobiul public pentru păcatul unei iubiri între o americancă şi un chinez. Atrăgeau atenţia celor din jur – o atenţie nedorită, jenantă, ce i-a condus la o izolare dureroasă şi nedreaptă. Şi ca şi cum asta n-ar fi fost destul, cei trei copiii ai lor au “moştenit” – odată cu trăsăturile asiatice, acelaşi tratament social greu de suportat.
Lydia – frumuseţea familiei se bucură de prea multă atenţie a părinţilor, iar asta o apasă până la limita depresiei. Nath – băiatul familiei suferă din cauza lipsei de atenţie a părinţilor. Nici inteligenţa lui, nici pasiunile, nici succesele şcolare nu reusesc să atragă afecţiunea lor. Hannah – copil apărut târziu şi accidental creşte ca o umbră în urma celorlalţi. Lipsită de atenţie, ea devine foarte atentă la tot; intuitivă şi blândă, are timp şi spaţiu să înţeleagă ce se întâmplă cu fiecare din familia ei.
Dar asta e viaţa lor de zi cu zi, mulţi ani, până când Lydia dispare. Din acest moment, toate durerile mocnite izbucnesc şi dă peste cap vieţile lor aparent banale. Ce s-a întâmplat cu Lydia şi cum vor continua toţi să trăiască fără ea? Cine e vinovat? E mister sau era firesc să se ajungă aici?
Tot ce nu ţi-am spus nu are personaje pozitive sau negative. Are doar personaje bine conturate, adevăraţi eroi ce cu greu reuşesc să-şi ducă o viaţă normală. Ei bine, scriitoarea reuşeşte în puţine cuvinte, cu talent scrise, să dezvăluie poveşti uriaşe – superbe, dureroase – despre fiecare personaj. Iar cititorul, de-a lungul poveştii, are pentru fiecare personaj când simpatie, când antipatie. Iar asta face din Tot ce nu ţi-am spus un roman incitant şi captivant.
Nu am citit cartea. Stiu ca este foarte apreciata.