Portret în sepia, Isabel Allende

Laura G. 03/10/2016 4 Comments

Portret în sepia, pentru că viaţa nu este deloc pictată în alb-negru. Şi nici curcubeul nu dansează cu ea în fiecare zi. Viaţa este încărcată de lumini şi umbre, de pete crem, şi bej, şi maronii, şi aurii.

Cititnd romanele Isabelei Allende, am senzaţia unor aventuri statice. Poate sună ciudat, dar în cărţile ei pur şi simplu viaţa se întâmplă. Aventura apare din nimic, din respiraţie, din mersul la piaţă.  Probabil acesta este ritmul vieţii sud-americane. Unul în care dimineaţa anunţă o zi banală, iar seara cazi toropit de-atâta aventură întâmplată.

În acţiunea cărţii o reîntâlnim pe Nivea – personaj central în romanul Casa spiritelor -aici, la începutul unei vieţi ce va fi tumultuoasă.

Aurora del Valle este “vedeta” romanului, pe alocuri umbrită de impetuozitatea bunicii sale, Paulina del Valle. Paulina este personajul care, oriunde apare, eclipsează totul. Este un torent de mercantilism, de voinţă, de non-conformism – într-o lume extrem de conformistă.

Cu aceeași voință colosală cu care la optsprezece ani evadase din mănăstire cu capul ras pentru a fugi cu iubitul ei, iar la douăzeci și opt făcuse avere cărând ghețuri preistorice cu vaporul, bunică-mea Paulina s-a apucat să-mi șteargă originea. Și ar fi reușit, dacă în ultimul moment o întorsătură a destinului nu i-ar fi zădărnicit planul.

 Pe lângă acţiunea plină de aventuri, picanterii şi întâmplări dramatice, Portret în sepia ne încânta cu o întreagă pleiadă de personaje fascinante: bunicii materni – ea englezoaică, el chinez; bunicii paterni – chilieni bogaţi; majordomul devenit soţ al Paulinei; verişorul care o adoptă pe Aurora din dragoste pentru mama ei moartă; educatoarea feministă sau tatăl ros de sifilis. Toţi vieţuiesc într-un amalgam social al secolului XIX, cu episoade politice din Chile, descrieri atente ale oraşului San Francisco şi ale Cartierului Chinezesc.

Portret în sepia este un roman fabulos ce transmite forţă, dragoste şi sete de viaţă.