Un titlu deloc comercial. De fapt, parcă nici nu-i titlu de carte, ci un rezumat. Cititndu-l, ştii deja despre ce este vorba, şi-atunci de ce să mai cumperi cartea? Mulţi n-au ţinut cont de logica asta şi uite-aşa Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut a devenit romanul cel mai bine vândul în anul 2010 în Suedia. Şi pe bună dreptate. Un roman savuros, încărcat de ironie subtilă, umor discret şi puternic totodată. O delectare!
Allan Karlsson chiar are 100 de ani, împliniţi în primele pagini ale romanului. Povestea lui ne apare structurată pe două falii de timp, ce alternează de la un capitol la altul. Viaţa de azi şi cei 100 de ani trecuţi, încărcaţi de aventuri şi situaţii absurde. Ambele paliere temporale sunt la fel de spumoase, iar aventurile lui Allan se ţin lanţ chiar şi când împlineşte un secol.
Allan n-are prea multă şcoală, abia a trecut de 3 clase. Asta nu-l împiedică să-şi folosească inteligenţa şi să capete înţelepciunea de a trăi direct, fără reţineri timide sau frici. “Lucrurile sunt aşa cum sunt şi vor fi aşa cum vor fi” este deviza sa în viaţă, deviză ce-l va salva de multe stresuri ce stau la pândă în palpitantul centenar.
În trecut, ca “expert” în explozibil – de fapt îi plăcea să se joace cu artificii şi bombe artizanale – ajunge în preajma unor evenimente şi personaje epocale: lângă Franco, în războiul civil din Spania, lângă Truman care-l trimite în China să-i arunce în aer pe comunişti, apoi lângă Mao Tse Tung căruia îi salvează soţia de la moarte. Stalin îl crede spion şi-l aruncă în gulagul Siberian, de unde Allan evadează aruncând în aer Vladivostok-ul. Nu de alta, dar îi era tare poftă de un snaps, iar aia din lagăr nu-l tratau deloc ospitalier. Apoi practică un pic de spionaj, aşa, de distracţie…
Cu o nonşalanţă dificil de imaginat chiar şi în ficţiune, traversează graniţe ignorând orice regim politic, până când viaţa – vrând parcă să scape de el, îl aruncă în Bali unde se odihneşte la soare vreo 15 ani. Cum-necum, Allan ajunge să activeze şi la ambasata Indoneziei din Paris, în împrejurări şi conjuncturi ce cad dintr-un ridicol într-un alt ridicol – şi uite-aşa ne lămurim şi noi cum merg treburile la nivel înalt.
După o pensionare târzie, Allan ajunge, în sfârşit, în Suedia – drum început cu zeci de ani în urmă. Nici acasă nu se potoleşte. Ajunge să-şi împlinească suta de ani într-un azil. De unde fuge. Pentru că nu-i place asistenta – cam urâţică.
Ei bine, pare incredibil, dar aventurile abia acum încep. Nu-s puţine, nici banale.
Urmând principiul ”Dacă viaţă ta a intrat în prelungiri, de ce să nu-ţi permiţi nişte capricii?”, Allan n-are nici un moment de plictiseală şi nu se lasă până nu cucereşte o “tinerică” de 80 de ani, aducând-o în pragul căsătoriei.
Jonas Jonasson ne încântă cu replici haioase provocând hohote de ras şi totodată ne plimbă cu umor şi un strop de persiflare prin istoria unui secol încărcat de evenimente ce au marcat umanitatea.
După o lungă carieră de jurnalist, consultant media şi producător TV, Jonas Jonasson decide să înceapă o nouă viaţă. Lucrează la un manuscris care devine un roman. Romanul devine un fenomen de piaţă în Suedia, iar apoi este tradus în peste 20 de ţări.
Când am citit titlul, mi s-a părut nepotrivit şi fără nici un clic atrăgător. Acum, după citirea cărţii, nu văd ce alt titlu ar fi fost mai potrivit. Un roman excelent pe care-l citeşti fără să respiri.