Nu mi-au plăcut niciodată scrierile despre ţară, patrie, vatră. Cu descrieri plictisitoare, natura cea-mai-cea, oamenii cei-mai-cei, bogăţiile cele-mai-cele. Isabel Allende m-a pus la punct. Mi-a arătat că poţi scrie despre propria ţară cu iubire, dar fără patetism; cu ironie şi bun simţ; cu umor, dar şi respect; cu subiectivism, dar fără patimi. Chiar dacă Allende este o chiliană, iar Chile este o ţară a pătimaşilor.
Ţara mea inventată nu are acţiune cu împuşcături, nici amoruri dramatice, nici conflicte politice, nici trădări înlăcrimate. Are câte o felie din toate astea.
Ţara mea inventată este Chile. Este povestea ţării în care s-a născut autoarea şi de unde a fost nevoită să plece în exil, în Venezuela şi-apoi în California.
Un roman fascinant pe care îl citeşti cu respiraţia tăiată şi cu zâmbetul pe buze. O poveste în care am găsit numeroase similitudini cu ţara mea. Cine ar crede că la distanţă de o emisferă, două popoare pot fi atât de asemănătoare?! Ca mentalitate, ca atitudine şi caracter, ca soartă… Câteva citate elocvente:
Violenţa din societate începe în cămin, nu poţi elimina crima de pe stradă dacă nu elimini relele tratamente domestice: copiii bătuţi devin adesea adulţi violenţi.
A fi gospodină bună e fundamental în ţara mea, unde lenea e un privilegiu masculin. Bărbaţilor li se iartă, aşa cum li se tolerează alcoolismul, căci se presupune că e vorba de nişte caracteristici biologice inevitabile: aşa s-a născut, asta-i situaţia…Se înţelege, nu e cazul femeilor.
Am fost o străină toată viaţa, condiţie pe care o accept pentru că n-am încotro. Am fost adesea obligată să plec, rupând legături şi lăsând totul în urmă, pentru a o lua de la început în altă parte; am rătăcit pe mai multe cărări decât pot să îmi aduc aminte. De atâtea despărţiri mi s-au uscat rădăcinile şi a trebuit să produc altele, care, lipsindu-mi un loc geografic în care să le înfig, au crescut în amintire; dar, atenţie, memoria e un labirint unde stau la pândă minotaurii. – Ţara mea inventată de Isabel Allende
frumos comentariu,se vede ca ti-a placut
multumesc! da 🙂
Se pare ca iti place Isabel Allende. Eu nu am citit nimic de ea. Singura care m-a atras pana acum este :Amantul japonez”
Pe Allende o „devorez” oricand, cu mare placere. N-am facut o fixatie, mai am si alti scriitori dragi mie. Dar e se afla printre preferati 🙂