Luna de miere – autor norvegian de prestigiu (la ei) – Knut Faldbakken. Am scris din politeţe numele autorului, căci n-o să-l reţii nici tu, nici eu, nimeni. Decât, poate, naţia lui.
Acţiunea se petrece în anii 80 – 81 când era în plină desfăşurare emanciparea femeii. Bine, bine, femeia se emancipează – o ştim toţi! Dar cu bărbatul cum rămâne? La el nu se gândeşte nimeni, nu i se dă atenţie, nu-l cântă poeţii în ode şi balade. Dacă e prea îngrijit şi pedant, stârneşte suspiciuni. Dacă e puţin infidel, îşi ridică omenirea-n cap. Dacă e cotropit de griji şi probleme, e acuzat de neglijenţă. Dificilă ipostază a bărbatului (aici şi oriunde).
Avem 2 personaje principale şi vreo 3 secundare . EL şi EA într-o familie aparent fericită, EL jurnalist şi scriitor, EA profesoară de literatură, au împreună următoarele “bunuri”: 2 copii reuşiţi, casă, maşină, carieră, prieteni, viaţă socială şi ceva notorietate. Frumoşi, deştepţi, civilizaţi, educaţi, într-o relaţie armonioasă, cu toate bunele şi relele inerente vieţii în comun.
În jurul lor gravitează o amantă Rosa, un poet pleşuv şi o cântăreaţa cehă. EL află, cu stupoarea unui naiv născut ieri, că fiecare doreşte ceea ce nu are: soţia vrea libertate, Rosa vrea căsnicie, el vrea o aventură secretă, poetul o vrea pe cehoaică şi cehoaică vrea bani.
EL se simte extrem de dandy, îşi recunoaşte în sinea lui că-şi iubeşte soţia, că-i este bine cu EA, dar întâlnirea cu Rosa îi sparge vasele capilare ale creierului (şi nu numai).
Se simte sfâşiat între dorinţa pentru Rosa şi remuşcarea pentru infidelitatea faţă de soţie. Cine credeţi că a câştigat din lupta asta? Dorinţa, că de remuşcări avea timp şi după.
Romanul este structurat pe cele 7 zile ale săptămânii şi în fiecare zi se petrece câte ceva care… dar citiţi-l, că e amuzant. Un roman pe cât de interesant pe atât de imprevizibil. Suntem obişnuiţi cu poveşti marca happy end sau mai mioritic spus “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.
Luna de miere – contrar titlului – este povestea unui sfârşit de poveste. Nimic trist, totul foarte realist! Dacă daţi peste el, nu-l ocoliţi, citiţi-l!