Visul oricărui bărbat: să aibă toate femeile. Dacă nu le poate avea pe toate odată, s-ar mulţumi şi cu ele pe rând. Dar să fie multe, foarte multe, toate dacă s-ar putea. Probabil sunt şi bărbaţi care ar nega ipocrit. Să fie clar: asta nu e o acuză, nici o ruşine. Este doar biologie. Desigur, nici un bărbat n-ar vrea să aibă toate femeile toată viaţa, poate chiar nici un sfert din viaţă nu le-ar suporta. Majoritatea abia suportă câte una pe lângă ei, pe termen limitat. Şi totuşi, fiecare purtător de testosteron şi-a dorit măcar o dată în existenţa lui să aibă femei. Multe, foarte multe, toate să vină la el. Discutabilă este doar vârsta când se visează la asta. Pote fi la 17 ani, la 25 de ani, la 32 de ani, la 40 de ani sau la 65…
Pascal Bruckner, cu îndrăzneală şi talent, s-a făcut purtătorul de cuvânt şi de gânduri al bărbaţilor, prin romanul său Iubirea faţă de aproapele. Personajul principal: un bărbat de 30 de ani, căsătorit, tată a trei copii, cu o profesie plăcută şi o existenţă obişnuit-senină, debordează de iubirea pentru femei – iubire ce nu mai încape în cadrul domestic marital. Ce-i de făcut? Simplu: lasă totul baltă şi se dedică iubirii faţă de aproape toate femeile pe care le întâlneşte. Practică o prostituţie, dar nu una pentru bani, ci mai nobilă. Debordează de generozitatea cu care îşi satisface amantele, indiferent de vârsta lor, fiind convins că le blagosloveşte cu erotismul de care, cică, ele ar avea atâta nevoie.
Până oboseşte. Obosesc şi cei din jur văzându-l topindu-se pe picioare. Sau în pat – depinde de moment…Ce se întâmplă cu el, aflaţi citind romanul.
Bruckner, prin personajul său, aduce sintagma bliblică în practica de alcov; cu mult tâlc şi umor, cu un limbaj erotic rafinat, şi, aşa cum ne-a obişnuit, cu admirabile momente filozofice:
“În viaţa unui om există mai multe vieţi şi nu seamănă toate între ele. Într-o zi, destinul îţi bate la uşă şi te ia de mână. Lasă-te condus: aceasta este ora unică în care se apleacă el asupra cazului tău. Ocazia nu se va mai repeta.” (“Iubirea faţă de aproapele”)
„Este o temă obsesivă care poate fi regăsită în toate cărţile mele. Pentru mine prostituţia reprezintă stadiul ultim al carităţii. Mi s-a spus că este o carte stranie… Un prieten mi-a mărturisit că este cartea revanşei femeilor asupra bărbaţilor. Acest roman place femeilor” – Pascal Bruckner
Foarte frumoasa recenzia, te face sa-ti doresti sa citesti cat mai curand cartea…..Multumim !