Alexandra Wilker este Printesa gheţurilor şi chiar dacă ea este personajul principal şi în jurul ei se învârte toată acţiunea, o găsim moartă din primele pagini ale romanului. Un roman poliţist scris cu măiestrie, meticulos şi misterios. Atât de misterios, încât până la finalul poveştii nu există nici cea mai vagă bănuială despre adevăratul criminal al Alexandrei. Sigur, pe parcursul cărţii autoarea ne „îndrumă” cu bănuielile spre diverse personaje mai mult sau mai puţin îndreptăţite s-o ucidă pe Alexandra, dar niciunul nu e vinovat de nemiloasa fapta.
Numai Erica Falck – prietena din copilărie a Alexandrei, şi poliţistul Patrik Hedstrom îşi doresc să afle cine-i asasinul – ea, din motive personale, el, din motive profesionale. Dar toate personajele întâlnite în acest roman sunt autentice, ne sunt descrise complex, autoarea executând un minunat slalom psihologic. Aşa am aflat (puţin surprinsă) că şi în Suedia, chiar şi într-un mediu social evoluat ca al acestei ţări, oamenii sunt pestriţi ca peste tot: bârfitori, invidioşi, iscoditori, profitori, vicioşi, nemulţumiţi, secretoşi, leneşi, săraci, convenţionali, mincinoşi, sentimentali, generoşi, buni sau…nebuni. Am aflat că secretele, oricât de adânc păstrate ar fi, ele răzbesc la suprafaţa cunoaşterii chiar şi după zeci de ani, iar faptele abominabile nu rămân nepedepsite. Acţiunea romanului se petrece în Fjallbacka – comunitate rurală, locul unde „nu erai niciodată singur, ceeace putea fi atât bine, cât şi rău. Oamenilor le pasă de vecinii şi semenii lor şi nu îi scăpau din ochi. Uneori se mergea prea departe…”.
Camilla Lackberg – supranumită şi „Agatha Cristie a Suediei” este scriitoarea care îl concurează pe Stieg Larsson – amândoi nişte maeştri ai genului poliţist. Ea povesteşte cum îşi scrie cărţile: ’’Mai întâi am în minte imagini, apoi poveştile încep să ia contur din acele imagini. Tot ce scriu vizualizez în minte, văd povestea, iar povestea se învârte în capul meu 24 de ore din 24.”
Iar despre Printesa gheţurilor – romanul de debut al scriitoarei, The Literary Review titrează: „O carte care îţi dă fiori pe şira spinării, lucidă, glacială, ca şi mediul pe care îl descrie.’’
Printesa gheţurilor este un roman poliţist reuşit, captivant, pe care, odată început greu îl mai laşi din mână.