Şi munţii au ecou, de Khaled Hosseini
După tema paternităţii abordată în “Vânătorii de zmeie” şi tema maternităţii din “Splendida cetate a celor o mie de sori”, urmează cea a fraternităţii din Şi munţii au ecou.
De apreciat la Hosseini că, provenit dintr-o ţară măcinată de lupte politice şi razboaie sângeroase, el nu face din toate astea o temă predominantă – cum ar fi de aşteptat când auzim despre Afganistan. Ci doar fundalul (auxiliar) pe care personajele îşi trăiesc viaţa. Mai importante la Hosseini sunt introspecţia, lupta fiecăruia cu sinele şi relaţiile dintre oameni, oriunde s-ar află ei.... Continuarea ->
Al doilea roman al lui Khaled Hosseini – Vânătorii de zmeie, total diferit de “
Afganistan din 1973 şi până azi. De-a lungul a patru decenii, Khaled Hosseini ne oferă o frescă a societăţii islamice afgane în care nimic nu e splendid. Splendida cetatea a celor o mie de sori este o lume bizară. Cu bărbaţi impotenţi sentimental şi femei acoperite de burka pentru a-şi ascunde neputinţele. Oare această stare social-cultural-religioasă este un “dat” dificil de a suporta împotrivire? Sau este prelata sub care se ascunde lenea de a asuma decizii, prostia de a înghiţi orice umilinţă şi incapacitatea de a asuma libertăţi. Într-o lume normală – pentru noi – libertatea este un reflex. Când ai libertatea unor multitudini de alegeri, ai şi reflexul de a decide, aproape instant, alegerea potrivită. De la “ce salam să cumpăr”, “ce rochie să îmbrac”, până la “divorţez sau îl iert?”...