Splendida cetatea a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini

Laura G. 22/08/2016 2 Comments

Afganistan din 1973 şi până azi. De-a lungul a patru decenii,  Khaled Hosseini ne oferă o frescă a societăţii islamice  afgane în care nimic nu e splendid. Splendida cetatea a celor o mie de sori este o lume bizară. Cu  bărbaţi impotenţi sentimental şi femei acoperite de burka pentru  a-şi ascunde neputinţele. Oare această stare social-cultural-religioasă este un “dat”  dificil de a suporta împotrivire? Sau este prelata sub care se ascunde lenea de a asuma decizii, prostia de a înghiţi orice umilinţă şi  incapacitatea de a asuma libertăţi. Într-o lume normală – pentru noi – libertatea este un reflex. Când ai libertatea unor multitudini de alegeri, ai şi reflexul de a  decide, aproape instant, alegerea potrivită. De la “ce salam să cumpăr”, “ce rochie să îmbrac”,  până la “divorţez sau îl  iert?”

În lumea lor, a femeilor islamice, cuvântul libertate nici nu cred că există în vocabular. În lumea lor, anormală pentru noi,  libertatea se reduce la vizorul din burka. E chiar un vizor, un dreptunghi îngust, ca o sită. Pe unde au voie să privească pentru a nu călca în gropi, împiedicate de atâtea cârpe ce le înfăşoară. Atât au voie să facă, toată viaţa lor. În rest, au numai obligaţii. Sunt obligate să se mărite, să nască copii – neapărat băieţi. Să muncească în casă, să facă sex, să tacă, să îndure, să sufere, să se roage lui Allah. Încep să cred că în rugăciunile lor,  ele invocă să le moară bărbaţii – de unde şi atâtea războaie pe la ei.

În Splendida cetatea a celor o mie de sori aflăm toată groaza, mizeria, înjosirea şi durerea pe care o trăiesc afganii, bărbaţi sau femei. Bărbaţii într-un fel, femeile în mai multe feluri. Un roman  fascinant, în care tot răul din lume se împleteşte cu iubire, prietenie, devotement şi multe sacrificii. Unele justificate, altele nu prea. Laila şi Tariq îşi trăiesc povestea intersectandu-şi destinul cu Rasheed şi Miriam. Khaled Hosseini ne relevă un regim islamic pe cât de crud şi de realist, pe atât de greu de imaginat sau de acceptat  în lumea noastră.

Un roman pe care nu-l laşi din mâna decât forţat de ceasul deşteptător.