Muntenegru – o ţară mică şi cochetă. Atât de muntoasă încât şoselele ei înseamnă un şir lung de serpentine. Bun aşa, muntenegrenii au scăpat de un subiect de dispută: autostrăzile. Aici nu se pot construi autostrăzi, muntele nu le permite, având de-a lungul ţării înălţimi între 1000 şi 2500 de metri. În schimb, şoselele sinusoidale trec frecvent prin tuneluri întunecoase şi lungi, unul ajungând şi la 4 km.
O ţară cu oameni harnici şi modeşti, de mult bun-simţ şi ospitalieri. Muntenegrenii sunt puţini, până în 700 de mii de locuitori. Şi fără să dispere că le dispare naţia, sunt gata să muncească toţi pentru un trăi mai bun după ruperea din vechea federaţie iugoslavă. În 2006, în urma unui referendum, Muntenegru şi-a căpătat totala independenţă şi de atunci ţara se tot construieşte şi o face frumos.
Surprinzător, chiar dacă muntenegrenii nu sunt în U.E., ei au adoptat euro ca monedă proprie – ăsta da, tupeu! Un popor cu spirit practic, fără ifose naţionaliste – de ce să se certe şi să cheltuie timp, energie şi fonduri pentru o monedă proprie când la îndemână este euro? Iar turiştii sunt în avantaj.
Şi cum vacanţele mele preferate sunt “la mare”, am ajuns în zona de coastă a Muntenegrului, cea cu ieşire la Marea Adriatică. Desfăşurată de-a lungul a numai 6 km, e suficientă pentru a oferi turiştilor plajă, soare, staţiuni mici şi curate, confort.
Budva este perla litoralului muntenegrean, dar nu e singura staţiune frumoasă, nouă, curată şi primitoare. Ce m-a impresionat în Budva: un imens complex de apartamente de lux cu destinaţie turistică, accesibilă numai celor cu averi uriaşe. Dukley Gardens îţi ia ochii din prima secundă. Se întinde pe o suprafaţă imensă mărginind plaja din Budva, iar apartamentele acestui complex se vând la preţul astronomic de 7-8.000 de euro metru pătrat! Iar un apartament are foarete mulţi metri pătraţi. Majoritatea proprietarilor acestor apartamente de lux sunt oligarhi ruşi, dar se mai strecoară şi alţi “muritori” printre ei – unul fiind actorul Steven Seagal.
Am vizitat micul Kotor – aşa mic şi discret, oferă vizitatorilor cam 10 mănăstiri şi, mai ales, Fortăreaţa – situată la înălţime, cu cele 1466 trepte ale ei. Ca să le urci şi să ajungi în vârf înseamnă un compot de stări şi emoţii: ambiţie, temeritate, sport, plăcere. Iar de la jumătate în sus: foame, sete, durere, disperare, satisfacţie, nebunie. Dar merită! Aşa, ca experienţă.
Muntenegru ca destinaţie de vacanţă oferă mult: munte, mare, ospitalitate, peisaje superbe, preţuri accesibile, mijloace de transport la îndemână. E lejer ca din Kotor sau din Budva să urci într-un autobuz care te duce în Croaţia, în Bosnia sau alte ţări vecine. Mai greu e de ajuns de la noi în Muntenegru, drumul cu maşina/autocarul fiind de durată. Dacă ajungeţi în această ţară, uitaţi de viteză! În schimb, aşa mică cum e, ţara asta are 3 aeroporturi şi propria linie de transport aerian. Cu maşina sau cu avionul, vizitaţi Muntenegru şi nu veţi regreta, merită din plin!
