Roman poliţist, autor român, debutant. Hmm… Prejudecăţile îmi bruiază neuronii spunându-mi că ori citesc un roman poliţist al unui autor străin, ori al unui autor român consacrat – adică să merg pe “reţetă” sigură. Iar de la Rodica Ojog-Braşoveanu eu nu ştiu să mai fi scris cineva romane poliţiste bune. Până acum, până s-o citesc pe Silvia Chindea!
Şase păpuşi matrioşka m-a surprins. Plăcut. Ba chiar m-a captivat şi m-a ţinut trează, în noapte. Crime dubioase, aparent fără legătură, anchetatori competenţi, deştepţi, păcătoşi – adică fumători… Atmosferă tensionată, descrieri “vizuale” foarte reuşite – citind, vedeam cu ochii minţii fumul, zăpada, hainele personajelor sau mimica feţelor lor. O poveste mare în care avem câteva poveşti mici şi palpitante.
Şase păpuşi matrioşka – un roman poliţist reuşit! Primul gând (când auzi titlul) te duce la şase crime. De fapt, ele sunt mai multe. Povestea mare are “doar” trei, iar alte câteva “decese” sunt presărate cu măiestrie printre ele. O înlănţuire interesantă de vieţi, acţiuni, drame, situaţii, pe care le vrei desluşite, însă până la ultimele pagini n-ai răspunsuri, ai doar mister.
Mi-a plăcut. Nu ştii ce urmează. Când te prinde povestea, dai pagina şi vezi scris “a treia păpuşă matrioşka” şi te fură acţiunea, şi iar uiţi că mai urmează nişte păpuşi şi nişte pagini care te lasă cu multe întrebări. Şi iar te prinde povestea a treia, şi iar dai pagina sperând să afli cât mai multe, şi iar vezi scris “a patra ….”. Te scuturi, vrei să dormi dar eşti curios, mai citeşti “un pic şi gata” şi ajungi să stîngi veioză la 3 dimineaţa. Asta înseamnă Şase păpuşi matrioşka!
Mi-a plăcut stilul Silviei Chindea, mi-a plăcut firul narativ, mi-au plăcut personajele. Şi, mai ales, mi-a plăcut firescul din tot şi toate. Fără exagerări, fără “momente moarte” (doar momente cu morţi), fără happy-end patetic. Şi, ca o cireaşă pe tort, ultima păpuşă matrioşka m-a lăsat în ceaţă. Dar, cine ştie? Poate este preludiul unui viitor roman al scriitoarei de cărţi poliţiste Silvia Chindea…
Şase păpuşi matrioşka poate fi obţinută chiar de pe site-ul autoarei Silvia Chindea
P.S. Să dau din casă: n-o cunosc personal pe autoare, iar prima noastră interacţiune a fost online, directă, simplă, concisă:
Silvia: – Am scris un roman poliţist. Vrei să-l citeşti?
Eu: – Da…
Silvia: – Ţi-l trimit prin poştă.
Eu: – Ok, mulţumesc. După lectură, îţi trimit feedback-ul meu.
Asta a fost tot şi acesta este feedback-ul 🙂 Mulţumesc, Silvia!