O carte foarte subţire, cu doar 63 de pagini scrise răzleţ. Editura a tipărit-o pe foi mai groase, ca să pară mai voluminoasă şi să-i justifice preţul. Oare Humanitas nu ştie că un cititor nu cumpără maculatură, ci conţinut interesant?
Aşa mică cum e, Milarepa chiar are un conţinut interesant. Milarepa face parte din trilogia cu Oscar şi Tanti Roz şi Domnul Ibrahim şi florile din Coran. Daca lecturăm cele trei carţi ca un întreg, aşa cum le-a conceput şi autorul, sensul lor devine complex.
Fiecare dintre cele trei cărţi abordează câte o perspectivă religioasă diferită – în Oscar şi Tanti Roz, personajul descoperă prin creştinism împăcarea cu moartea. In Domnul Ibrahim şi florile Coranului, se vobeşte despre înţelepciunea islamică şi, în acelaşi timp, despre cât de asemănătoare sunt, de fapt, creştinismul, iudaismul şi islamismul dacă trecem peste barierele ridicate doar de om. Iar în Milarepa, Schmitt aduce în discuţie idei dintr-o religie îndepărtată de stilul nostru de viaţă şi care par cu atât mai dificil de aplicat: dacă renunţi la împlinirile mărunte şi te concentrezi pe transcenderea materialului, vei reuşi să scapi de eterna reîntoarcere, de reîncarnarea în lumea materială, considerată a fi inferioară.
Eric-Emmanuel Schmitt ne duce în Tibet, la cunoscutul yoghin Milarepa, unde ajungem printr-un personaj al zilelor noastre, Simon. Lui Simon îi apare în vis, noapte de noapte, Milarepa. Trăirile din vis sunt puternice, încărcate de o ură aproape dureroasă. Alternarea vis-realitate îl bulversează pe Simon, îl stoarce psihic şi-l sperie. Reuşeşte să scape de starea asta conflictuală cu ajutorul unui mesaj primit tot in vis, de la o “femeie vagă precum fumul ţigării pe care o fuma” – poate şi ea o nălucire? O nălucire cu un impact psihic mai puternic decât orice realitate.
Mai multe nu spun, citiţi cartea. Cine crede în reîncarnare, ar putea învăţa ceva din ea. Cine nu crede în reîncarnare, ar începe să creadă, după Milarepa.
“O poveste tulburătoare în spiritul budismului Tibetan, despre iluminare prin suferinţă şi dragoste” – spune Humanitas.
Pe bună dreptate!