Excelentă!
Domnul Ibrahim şi florile din Coran – Am citit-o într-o zi şi a două zi am recitit-o. Da, are numai 75 de pagini, dar sunt încărcate de “miez”, de un umor aparent naiv, însă consistent şi hâtru.
Talentul scriitoricesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt ne demonstrează că nu trebuie să scrii mult pentru a scrie bine şi că frazele puţine dar cu măiestrie articulate pot face dintr-o poveste o lecţie de viaţă.
Domnul Ibrahim asistă şi contribuie la maturizarea lui Moise (Momo) – un copil singur, părăsit, lipsit de iubirea unui cămin. Cei doi, aflaţi în vecinătate în cartierul evreiesc al Parisului, se intersectează zilnic. Vorbesc puţin, dar simt mult. Momo este isteţ, curios, harnic şi un pic hoţ, avid să înveţe şi să crească. Dacă maturizarea fizică se întâmplă rapid, prin descoperirea erotismului, maturizarea spirituală e mai lentă şi e marcată de blândul şi înţeleptul Ibrahim.
Lecturând povestea, cititorul începe prin a-i compătimi pe cei doi – un musulman şi un evreu; continuă prin a-i admira şi sfârşeşte prin a-i invidia pentru relaţia lor minunată, lipsită de prejudecăţile sociale.
Domnul Ibrahim şi florile din Coran este un roman pe cât de profund ca filozofie de viaţă, pe atât de amuzant în comicul de situaţie şi de limbaj.
Redau doar un pasaj din multe altele minunate: Când, cu ocazia unei filmări, celebra actriţă Bridgitte Bardot intră în băcănia lui Ibrahim să cumpere o sticlă de apă, el îi cer 50 de franci în loc de 2 franci: „Nu ştiam că apa este atât de rară pe la dumneavoastră. – Nu apa este rară pe la noi, domnişoară, ci starurile”.