Sigur, sigur, vârsta e doar un număr, 40 is the new 30, femeia e ca vinul, pe măsură ce “îmbătrânește” devine mai nu știu cum și din astea. La foarte puțin timp după ce am împlinit 40 de ani, am cam început să mijesc ochii la citit. Hai la control, verdictul – prezbiopie. “După 40 de ani, e normal”, mi-a spus doctorița, relaxată. Mrrr. Mi-am făcut ochelari.
Soțul: “A, frumos, elegant!”
Fiu-miu: “Îmi vine să-ți zic: bună ziua, doamna profesoară”.
Fie-mea: “Mama, dacă te-aș vedea pe stradă și nu te-aș cunoaște, mi-ar fi frică să vorbesc cu tine.”
Mrrr.
Vreun an i-am folosit cu succes doar la citit și la calculator, în rest mă descurcam cu mijitul ochilor. Mi-a luat ceva timp până ce ochelarii au devenit un must have pe oriunde mă duc. Îi port pe cap sau agățați de guler și apelez la ei dacă trebuie să bag pin-ul la card, dacă trebuie să citesc etichete prin supermarket, meniul la restaurant, vreun mesaj pe telefon.
Dar se mai întâmplă să-i uit. Cum a fost ieri, când i-am uitat și am ajuns la o benzinărie. Trebuia să trec un CUI pe pe bon, am deschis telefonul, unde-l am notat pe post de contact și am realizat că văd cam în ceață. Da’ ceață din aia deasă. Cu maximă eleganță (mă rog, în capul meu e maximă) am zâmbit casieriței și am glăsuit: “Citiți dumneavoastră, vă rog? Pe mine m-a cam lăsat vederea, maică”. Problem solved. Dar oh, ce-a fost în sufletul meu numa’ eu știu. :-))
Vârsta e doar un număr pe naiba! 😛
Foto: Pexels
Mda, pt reducerea chinurilor dar și pt ca am trecut din fel de fel de ,,mi-am uitat ochelarii”, acum am cate o pereche de rezerva în torpedo, în birou,în poseta, acasă ( de rezerva, da? Pt ca și acasă se întâmplă să ii pierzi uneori). Rezervele sunt de obicei ieftineli cumpărate de la LIDL ( din cei pliabili, sa ocupe spațiu putin,costa cca 30 lei), dar și de la oftalmologii unde am executat ieftineli, sau ochelarii vechi a căror dioptrii au fost depășite. De obicei ma salvează în acele unice momente în care ii uit pe principalul acasă. Și te mai învăț ceva: in Dedeman, supermarketuri stații Peco, exista standuri cu ochelari cu dioptrii la care ma duc ca disperata în asemenea momente, și ii împrumut pt o citire ,,scurta”. Nu va povestesc cum al meu soț a pipăit nus ce șuruburi, ca nu avea ochelarii (și nici nevasta sa îl ajute😀), și ajuns acasă a constatat ca a cumpărat altceva. Și ma mai enervează musiu, pt ca el nu ii cară după el, și mi.i smulge pe ai mei ( la nunta/restaurant încercând sa citesca meniul, în instituții, etc.). În rest, forever Young , mai ales dacă nu ai bicicleta pe nas.
Mai mulți ochelari…de același tip, răspândiți pe ici, pe colo, în zone strategice? Mi-ai deschis universul, MAS, eu mă gândeam doar să-mi fac și o pereche de ochelari de soare cu dioptrii. :-)) Și, tot pe zona de tips&tricks, mai am unul: folositul funcției zoom al camerei de la telefon ca să vizualizezi/analizezi mici chestii. Cum ar fi un preț, un text scurt (meniu, gen), un…șurub. 😀
O, da! Funcția zoom de pe telefon este la loc de cinste, jos la scurtături. În plus, am mărit din setări, acum vreun an, dimensiunea caracterului afişat. Când mi se dă telefonul altcuiva să citesc ceva şi văd ce litere puchinețe are… mă loveşte realitatea fix în ochii pe care-i mijesc să desluşesc ce scrie acolo.
N-am ajuns încă la oftalmolog, dar asta se va întâmpla cât de curând, deja mă simt ca o cârtiţă în prea multe momente.
(P.S. Puteam să jur că există cuvântul puchineț, noi îl foloseam la țară, la bunici; dar văd că nu apare nici la regionalisme, Doar verbul a puchini = a migăli, sau substantivul puchinit= migălit, migălire.)
@Anduța,
Da, ochelari de soare cu dioptrii, sunt minunați, are soțul – îl ajută mult la condus când bate soarele în parbriz. Numa’ că, ce să vezi? (dacă ai ochelari să vezi, desigur!): îi ține în mașină și uneori nu-și dă seama că tre’ să-i schimbe cu ceilalți. Vine acasă cu ăia negri pe nas de mă și sperie, nu-i văd ochii. Mi-e că ațipește când îi vorbesc și nu mă prind de figură. De en ori a coborât/urcat 4 etaje ca să-i schimbe la mașină.
Așa că, dacă îți faci ochelari de soare cu dioptrii, așteaptă-te să fie cu lentile aproape negre. Și să-i rătăcești și pe ei 🙂
Laura, sau să se uite în altă parte când vorbești cu el și să nu știi. 😀
E foarte important să le vezi ochii, da.
Stați așa, că mi-am adus aminte. Mama are niște ochelari care la exterior se închid la culoare, la interior sunt normali, clari, se văd numa’ bine ochii. :-))
Clar au fost proiectați după ideea unei femei; ăștia care devin normali la interior.
Solandi, eu foloseam „puchin”/”puchini” în special pentru urdoare. Cu „puchinel”/”puchinei” la diminutiv. Ca fapt divers, tocmai am aflat că e puchină, nu puchin. :))
Litere puchinețe, adică un fel de litere chichinețe? Dacă „puchineț” nu există, ar putea fi (re)inventat. Poate cu explicația: ceva foarte mic, de dimensiunea unui punctuleț?
Chichineț există, dar mă cam bagă în ceață. Lucru mic, fleac. Ok, ok, dar cât de mic? Cât un puchineț, cât o puchină, mai mare? 😀
@Anduța,
Cei ai mamei tale sunt heliomați. Și costă o gălăgie de bani ca să-i facă așa.
Are și soțul, dar cei negri sunt așa, mai pă camuflaj.
Ca-n bancul ăla:
– Buna ziua, aveți echipament de camuflaj?
– Da, avem, dar nu-l găsim.
@Solandi, dacă ma enerva ceva la pediverse.ro, era ca scrisul era extrem de mic pe telefon, pur și simplu ma simțeam chiorilovici cu tot cu bicicleta de pe nas. Noroc de oamenii cu suflet mare, asa ca tine , care mi-au amintit ca exista setari (dăăh) , unde am putut mari dimensiunea caracterului afișat. Ziua nu s-a terminat, oare ce mai pot mări cu ajutorul vostru? Nu va gândiți la prostii, vreau ,,decat” o mărire de salariu 🙃.
Da, parcă ieri a fost ziua în care am descoperit că am mâna prea scurtă (pentru cunoscători! 🙂 ). În rest…lentile zgâriate, brate îndoite sau rupte, un milion de tocuri și șnururi…Da, e greu. Dar dacă viața tot e scurtă, hai s-o facem lată!!! 😀
Tocuri și șnururi? Toc am, da’ nu-l prea folosesc, că nu-mi încape în geantă și să-l țin în mână…Am testat și cu șnur. Nup, nu pot. Nu încă. :-)))
Mmm … cum e asta cu mâna scurtă?
Io am deĵtele lipchite … nu prea se scurg banii printre ele 🤪
Am avut o experienta horror cand intr-o saptamana mi-am pierdut ambele perechi de ochelari. Pe unii i-am scapat atat de des pe jos ca li s-a crapat rama si la un moment dat a sarit lentila. Pe ceilalti ii pusesem intr-un buzunar la haina, dar se pare ca nu ii pusesem bine ca mi-au cazut din buzunar in spatiul ingust dintre cabina liftului si zid. Noroc ca aveam niste ochelari mai vechi si n-am cheltuit bani decat pe inlocuit lentile. Ochelarii sunt un disconfort permanent pentru mine 🙂
I don’t like glasses just like I don’t like Mondays 🙂
Mi-am scăpat de câteva ori ochelarii pe jos, din fericire n-au pățit nimic. Dar parcă am văzut cu ochii minții niște cioburi și am trăit instantaneu spaima că rămân „în ochii goi” pentru vizibilitatea de aproape. Totuși, încă nu mi-am făcut vreo pereche de rezervă. Semn de iresponsabilitate, ar putea zice un om bătrân (și înțelept). Dar eu am speranță și încredere vii și puternice că nu (mi) se va întâmpla așa ceva. Semn de tinerețe, cum ar veni. 😀
Oho lume nouă, bonsoar @Nicole, bine ai venit alături de noi!
Ohoo … bălansoar @BaGheRa 🤪
Qu’est-ce que vous avez préparé pour aujourd’hui ?
Port ochelari de la 37 de ani. Am realizat intr-o zi ca tre sa tin telefonul/cartea/ambalajul la juma de metru in fata ca sa vad ce scrie pe el. Iar noaptea nu mai vedeam sa conduc, ma luam dupa masina din fata si da-i. Asa ca am cedat si mi-am facut. Ii port non stop, altfel nu ma descurc. Problema e ca am impresia ca tre sa schimb dioptriile pt ca parca nu ma mai ajuta foarte tare nici ochelarii acum. Se pare ca vederea continua sa se degradeze cu varsta, lucru nu foarte imbucurator. :/
@singlemom,
Îți dau o veste bună: pe la 74-80 de ani vederea își revine perfect 🙂
Eu știam că pe la 81 jumate.
Laura, până și eu mai am de așteptat?! 🤕 Eu am bifocali de vreo 18 ani. Și s-au tot schimbat dioptriile… Acum văd încă să citesc, dar la distanță nu văd clar, deci e nevoie de o vizită la oftalmolog. Vârsta e doar o cifră pe naiba! Și nu, nu am ochelari de rezervă, că mai am puțin și mă spăl pe față cu ochelari cu tot.
Am avut o variantă de ochelari cu dioptrii jos și fără în partea de sus, pentru că vederea la distanță mi-e ok. Dar nu-mi erau deloc ok la calculator. La ochelarii de soare, că ziceam mai sus (Laura, eu sunt foarte ok cu lentilele aproape negre, inclusiv de partea în care nu mi se văd ochii :-D), mi-ar trebui fără dioptrii în partea de sus, că mă ia durerea de cap altfel.
Da, de la un an la altul se va degrada. Sau, poate apare și miopia, care să se „bată” parte-n parte cu prezbiopia și tadam, la 74-80 de ani să se ajungă la zero la dioptrii. 😀
@Ana G.
De fapt, am vrut să scriu o estimare, 75-80. Dar n-am văzut bine tastele 🙂
@all,
O cunoștință (are 73 de ani) mi-a zis chiar zilele trecute că s-a operat la ochi, și-acum vede ca un uliu. Numa cu un ochi, deocamdată, al 2-lea peste o lună îl aranjază. Operația s-a vrut inițial pentru un început de cataractă, dar i-a corectat si dioptriile. Preț (la clinică particulară): 1500 euro/ochi… Dai un ban, da’ știi că vezi clar lucrurile 🙂
Am ochelari de vedere numai pentru citit (cărți/etichete/scris mărunt). De vreo 16 ani. La computer și ptr. telefon încă mă descurc fără.
Ca și @MAS, am vreo 3-4 perechi, în geantă, pe noptieră, pe birou. Primii, d-ăia buni, de la oftalmolog, ăilalții de la raft 🙂
Și când mă gândesc că aș fi putut avea și eu acum 2 perechi de ochelari, în loc de una…Ziceam mai sus că perechea inițială era cu dioptrii jos și nimic sus. Numa’ buni pentru citit și pentru exterior. Dar la calculator, unde am cea mai mare nevoie, mă îngreunau așa că frecvent îi țineam de ramă, ca să stea pe nas într-o anumită poziție. Am tot primit observații de la cineva că, atunci când țin de ramă, îi aduc aminte de o profă foarte severă, care, când asculta elevii, avea fix același gest. Mai exact, observația a fost „schimbă-ți ochelarii ăia, că mă trec fiori reci numa’ când îmi amintesc!”. I-am schimbat. De fapt, am schimbat doar lentilele, în aceeași ramă. Am eliminat gestul, dar și lentilele buclucașe. Of! :-))
Port ochelari de vedere de la 14 ani, Asa ca varsta este doar un numar:))).
Cand am dat admiterea la liceu, pe vremea mea maica, aveam admitere la liceu pentru clasa a 9-a si clasa a 11-a :))), nu am vazut bine la tabla subiectele, i-am spus profesorului si m-a mutat in prima banca sa vad la tabla.
Si am pornit din start cu dioptrii mari la ambii ochi -3.25/-2.75. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu ochelarii, in sensul sa nu ii uit acasa cand plecam la scoala. Mi s-a intamplat de cateva ori:))), si vedeam prin ceata.
In timp, dioptriile nu au crescut, asa ca nu a fost nevoie sa imi schimb ochelarii prea des, decat din motive estetice, alte rame mai misto, sau cand au aparut lentilele aplatizate etc.
Intre timp am avut nevoie si de ochelari pentru citit, asa ca a trebuit sa gasesc solutii sa nu port 2 perechi de ochelari cu mine tot timpul. Asa ca port lentile progresive, partea de sus a lentilei pentru distanta, partea de jos pentru citit. Lentilele sunt heliomate, dar nu se inchid asa de mult la soare, ca si cum as purta ochelari de soare.
Am avut si ochelari de soare cu dioptrii, de fapt ii mai am si acum:))). Am si lentile de contact progresive, pe care le port cand plecam in vacante, sau petreceri.
Am cochetat cu ideea sa imi fac operatie cu laser sa nu mai port ochelarii de distanta. Am fost la 2 clinici, in US, sa cer consultatii si pareri. Aici lucrurile sunt foarte clare, oftalmologia are ramuri distincte, optiometrist si chirurgie oftlmologica, cine este optiometrist, nu face chirurgie. La prima clinica, am vobit cu un chirurg, toate bune si frumoase, dar nu imi pot garanta ca dupa operatie totul este perfect. La a doua clinica am vorbit cu un optiometrist, care m-a intrebat care este problema de vreau sa fac operatia, ma simt marginalizata sau frustrata din cauza aceasta? Si i-am spus ca fac scuba, si nu vad sub apa, ca mergem in vacante bla, bla, bla. Si doctora mi-a zis asa, operatia este ultima solutie, sa incerc intai sa port lentile de contact, si apoi mai vedem.
Si da, am o grija deosebita de ochelari, pentru ca nu pot sa ma duc sa imi cumpar de pe raft ochelari:))). Acum imi schimb ochelarii cam la 2 ani, din cauza lentilelor pentru citit. Asa ca ma dau in barci:::), am avut ochelari cu rama rosie, acum am cu rama albastra:))).
Am purtat ochelari din clasa a șasea până la final de liceu. Aveam dioptrii cu plus, s-a corectat vederea pe urmă. Atunci nu era cool să porți ochelari, aveam tot felul de porecle… De câteva luni port din nou după ce am amânat vreo 2-3 ani să ajung la oftalmolog că deh, alte priorități. Deocamdată doar pentru citit/scris. Îmi obosesc ochii spre seară așa că nu îmi iau ochelarii în timpul zilei cu mine. Deci nu a existat vreun prilej să îi pierd. 😁 Ah, acum îmi place cum îmi stă! ☺️
@Blanche, am urat cu spume poreclele pentru copiii/adoslescentii care purtau/poarta ochelari de vedere!!
Aragaz cu patru ochi, cea mai intalnita porecla. Am avut noroc ca in liceu, colegii mei m-au protejat mereu, eram singura din clasa care purta ochelari de vedere.
Mai ales ca la orele de sport jucam baschet, si m-a lovit mingea direct in fata, ramele surprinzator nu au patit nimic, dar una dintre lentile a cazut, si toata lumea cauta lentila:))). Am gasit lentila, am fixat-o si am continuat sa jucam baschet. eram experta in fixarea lentilelor, si cu forfecuta de unghii strangeam suruburile de la bratele ramelor:)))).
Mno, mulțumesc lui Dumnezeu că am vedere de soacră – văd și ce trebuie și ce nu trebuie. Caut leac să îmi pun frână la gură pentru că deseori zic și ce trebuie și ce nu trebuie. Dacă o ziceți / gândiți pe aia cu gura bate … ptiu, ptiu … rușine să vă fie 🤪
Lentile de contact cu dioptrii și termen lung de folosință am auzit că se pot folosi la cei cu afecțiuni oftalmologice neoperabile. De îmi vor fi necesare vreodată, sigur mi-aș cumpăra și aș alege și să îmi schimb culoarea ochilor. Duminica m-aș face un blond cu ochi albaștrii 😎
@HM, ce intelegi tu prin lentile de contact cu dioptrii si termen lung de folosinta? Te referi la cele care dupa 30 de zile de purtat trebuiesc aruncate?
Stiu ca sunt lentile de contact care se recomanda a fi aruncate dupa ce le porti o zi, dar am observat ca daca le tii in solutie speciala si o schimbi mereu, nu este nici o problema.
Si eu m-am gandit sa imi schimb culoarea ochilor, iti dai seama cum ar fi roscata cu ochii albastri? Sau bruneta cu ochii verzi? Dar nu fac astia lentile de contact colorate cu dioptrii :(((. Niste tarani:))
E klar … sunteți blondă cu ochi căprui? 🤪
Lensa.ro
@HM, nuuuuu, sunt bruneta cu ochi caprui😜
@Zoe cum era aia cu ochii căprui fură inima oricui și ochii albaștrii și cu verzi niciodată să nu îi crezi 🙈.
Și eu trebuie să îmi fac înaintași deoarece văd că începe să mă părăsească vederea la distanță. Mai am de făcut două lucruri până să plec din nou. Ochelarii și un training.
@BaGheRa, este prima data când aud asta cu ochii caprui😛.