Odata cu trecerea anilor (și înaintarea în vârstă, evident) am tot auzit în jur comentarii despre anii pe care-i purtăm în spate. În spate, pe spate, pe lumbago sau sciatică, în genunchii care trosnesc la cea mai simplă aplecare sau pe fața unde-și fac loc discret la început, apoi cu mult tupeu, ridurile.
Când eram stagiară, aveam o colegă de birou la vreo 45-50 de ani. Se ținea bine, era o tipă îngrijită, dar avea stilul ”mămos” și nu pierdea ocazia să-și zică ”babă” – mai în glumă, mai în serios – probabil aștepta să fie contrazisă. Clar nu era babă, chiar dacă prin comparație cu colegii stagiari, le-ar fi putut fi mamă. Cumva, pentru că se tot auto-denumea așa, aveam impresia că îmbătrânea pe repede-nainte – doar o impresie, desigur!
La polul opus, ani mai târziu, când am practicat mult timp un sport (amatorisme), aveam în grup o colegă ce număra la vremea aia 62 de anișori. Acum are 72. Și încă face sport. Să nu îndrăznești cumva să-i spui ceva de vârstă, nici în glumă, nici serios, nici aluziv, gen ”are și Icsulescu atâția ani, e mai greu” – imediat sare sfidând natura, buletinul, articulațiile scârțâite: ”La 60-70 de ani nu-i nimeni bătrân, eu nici atât! Asta-i o aiureală, m-aș putea simți jignită, dar sunt o înțeleaptă” – zice ea semi-veselă – semi-supărată.
Recent, vorbeam cu niște prieteni (nu foarte tineri și deloc bătrâni) și n-am reușit să stabilim până la ce vârstă te poți numi tânăr, când te poți considera bătrân? Sau când consideră societatea că te încadrezi în aceste categorii de vârstă? Pentru că, așa cum spunea și Victor în acest articol, ”nu ești cum te vezi tu c-ai fi, ci ești cum te văd ceilalți.” Altfel spus, degeaba te vezi și te simți (fizic, psihic) de 25 de ani, dacă societatea te consideră de 45. Trebuie să te comporți ca un om de 45? Sau nu trebuie?
Mai circula și vorba aia atât de liniștitoare: ”vârsta e doar un număr în acte”. Da, în acte e doar un numar, dar ce și cum e în realitate?
Foto: Pexels
Nașul meu, un munțoman 100%,are 70+, dar nu poți ține pasul cu el pe munte. De obicei nu am curajul să plec pe traseu cu el pentru că el e in vârful dealului și noi aștialalți guguștiuci de 50+, gâfâim cu limba pe umăr la baza dealului.El e tânăr, categoric, fără dubii. Pentru mine ar fi timpul să caut pe chat AI, o soluție robotizată pt articulații, și asta repejor. Să se armonizeze cu sufletul meu de 20 anișori 😊.
@MAS,
Asta cu urcatul pe munte pentru mine e cam SF, nici la 20 de ani nu-mi reușea decât cu leșinuri din 2 în 5 metri 🙂
@Laura, cred ca senior suna mi bine decât bătrân! Societatea românească ar trebui sa își schimbe mentalitate vis-a-vis de seniori.
Despre bărbați nu se spun prea multe, dacă au pesta 60, 70 sau 80 de ani!
Dar noi femeile, suntem considerate bătrâne dupa 50 de ani în România. Ceea ce este o aberație! Nu contează cum arăți, ci contează cum te simți tu, ca persoana!
@Zoe,
Iar noi am putea spune că despre vârsta bărbaților nu se discută pentru că ei nici nu-s prea importanți, d-aia 🙂
Asa cum spune și @Mas, am întâlnit pe munte persoane de 80 de ani, care ne-au dat clasa! Am rămas surprinși cât de repede se mișcă și cât de agili sunt!
Și da, vârstă este doar un numar😜!
În astfel de cazuri este clar că-i vorba de antrenament. Constant, continuu, ani la rând.
Aplici cu 45+ la niște joburi și poți afla rapid răspunsul.
Pe de altă parte, corpul îți spune rapid ce și cum.
Când ești deja cu pastilele la purtător, te chinui să te trezești dacă ai pierdut o oră de somn și de-abia urci mai multe trepte, nu cred că primul gând e ,, măicuța mea, dar incredibil ce tânăr mă simt. Ptui, să nu-mi fie cu deochi…,,
Dar qzi am aflat ca sunt tânără Am fost la piscina, nemqncqta, cacasa practic eu, nemancatul de dimineata. Venita acasă,m.am precipitat spre limoncelo, pe când încălzeam cina. Sunt muci. Muci, muci, ca la doujdeqni. Nu am corectat, decât ici colo. În rest,,am văzut,,u”, am tastat întâi, i”,apoi ,,y”. Yry, adică yei 😀😀😀
@MAS,
Hai că-mi placi când ești muci, pare că scrii în limbi străine pe care nimeni nu le știe 🙂
Asta cu vârsta mi-a adus aminte de o întâmplare.
Aveam undeva în jur de 33-34 de ani.
Și m-am decis să mă reîntorc la domeniul auto.
Și a fost să fie la un foarte mare importator de conserve.
Și chiar în prima zi, întâmplarea a făcut să apară în vizită de lucru doamna super mega directoare.
Care m-a luat la o poveste.
Și când și cum și care și fleoșc mi-o trântește direct : ,, ești cam bătrân pentru jobul ăsta. ( Eu slim fit, chica bogată și pana corbului, model ).
,,Dar faci parte din garda veche de vulpoi bătrâni și asta compensează,,.
Am zis eu ceva în gând, dar nu mai contează ce.
@Paco,
Ia zi tu acum, ce ți-ai zis în gând? 🙂
@Laura G, sigur, sigur vrei tu să afli ce am zis atunci în gând ?
Adică exact cu cuvintele mele mod Gigi Becali sau așa mai gen Patapievici ?
@Paco,
Uite cum mă faci și mai curioasă. Gen Patapievici, se poate? 🙂
Vârsta e doar un număr, clar! Pe care nici nu-l bagi în seamă; eu, de exemplu, habar nu aveam câţi ani am, când mă întreba cineva, până de curând.
Apoi, conştientizarea şi acceptarea vin în trepte. Începi să simţi că te lasă, pe rând, câte un oscior, vederea, puterea… Atunci ai vrea să uiţi câţi ani ai, dar nu mai poţi.
Urmarea: mai umbli la obiceiuri proaste, deşi pe majoritatea le-ai cam lăsat deoparte în anii trecuţi, odată cu instalarea înţelepciunii (😜), începi să te menajezi mai mult… Te autosugestionezi că e o doar o impresie, că tu de fapt te simţi ca la 20 sau 30 de ani. De multe ori îţi iese. Apoi, cel mai simplu şi eficient e să îţi spui: ,,am o vârstă, dar ce tânăra mă simt!”. Şi simţi cum prinzi aripi. Şi până la 70-80 de ani uiţi iar câţi ani ai. Şi tot aşa. 🙃
@Solandi,
Da, da, iar după 80-90 uiți și cine ești 🙂
Încă mă simt ca la 20 și ceva de ani. Mai puțin părul din cap, dinții din gură și bineînțeles abdomenul nema, lipsă, pauză, gaură…
Dar încă am ochii frumoși! 😁
@BaGheRa,
Ceva nu se potrivește în descrierea ta. E clar că cineva tre’ să-ți scoată ochii (ca să fii complet… distrus) 🙂
Invidie domne… pe bărbații frumoși 😎.
Toate femeile se uită la mine,
Nu stiu dă ce, da’ cred că-i dă bine.
Am întâlnit un tip în Germania, un olandez vă dau cuvântul meu că am rămas șocat când i-am văzut buletinul. Omul se menținea super bine la 78 de ani câți avea pe buletin. Nu îi dadeam mai mult de 40, maxim 45 de ani.
Patrick Swayze style. Concluzia, da… pentru unii vârsta este doar un număr!
@BaGheRa, cred ca este vorba și de mediul în care te dezvolți!
40 de buruieni în buchetul vieții aici, dar m-ai nimerit, eu mă alint „mamaea”. Și da, troznesc genunchii când urc scările, dacă dorm oleacă șui, mă văicăresc 3 zile de spinare… a zburat puiu cu ața, se fue tinerețile lu mamae of ooofffff 🥴
„Mamaea” a început ca o glumă pentru că mă duc la Lidl/piață dimineața. Și pentru că dorm de la 21 și fac nț nț când vorbesc despre tineretu’ din ziua de azi. Pe cine păcălesc, sunt mamae sadea, în fapt. Buletinul e falș, domnule, faaalș! 😅
@Vera,
Zic că n-ar fi rău revizuiești (auto)abordarea. Nu de alta, dar ești cam la jumătatea vieții, poate chiar în prima jumătate. Iar dacă luăm în calcul viața de adult, ești chiar în prima treime 🙂
Depinde si unde traiesti. In Italia, de ex, cand se vb despre o persoana pe la 40 de ani, zic „ragazzo/a”, sau „giovanotto/a”, adica tinerel/tinerica. In romania, mai ales daca esti femeie, peste 35 esti hoasca batrana.
Deci daca vrei sa ramai tanar, recomand mutarea in Italia.
Personal, in majoritatea timpului sunt cam leat cu vecina mea de 80+ care umba cu cadru. Cam acelasi argint viu suntem amandoua, doar ca ea iese mai des si socializeaza mai mult.
@singlemom,
Eh, să ”rămân” atât de tânără nu mai am cum, dar în Italia îmi place, am văzut niște italieni… mama mia!! 🙂
Laura, ieri am intrebat aripa fragedă a familiei cum văd treaba cu bătrânețea. M-așteaptam să mă bage in depresie (eu, când eram copilă, pe cei de la 40+ ii vedeam cu un picior in groapă). Au fost chiar gentili. Cică “mare” ești de la 50+, bătrân cam de la 80 încolo. Hai că e rezonabil, zic.
Cel mai senior din jurul meu este bunicul soțului, 90 de ani împliniți in Februarie. Am plecat dimineață din Salonic, ne-am luat rămas bun, fie-mea i-a zis “Mic Mac (îl cheamă Mihalis, dar așa ii poceau numele când erau foarte mici și așa i-a rămas), ne revedem peste 2 luni.” I-au dat lacrimile lui Mic Mac. Bătrân ești când știi că fiecare zi poate fi ultima. Mă rog, pentru oricine, orice zi poate fi ultima, dar parcă intr-un fel știi la 40+, la 50+, la 60+, 70+ și tot așa.
@Anduța,
Superb spus! Hai că-i bine. Încă 🙂
Când mă trezesc dimineața, bat spre 70 de ani. De-abia nimeresc baia, mă dor încheieturile, nu pot să deschid borcanul de zahăr să îmi fac cafeaua… După ce beau prima cafea cobor brusc spre 30, îmi revine și zâmbetul pe buze, am energie, trasez mental planul pentru întreaga zi… Pe la prânz deja am vârsta reală, 41, așa că mai bag o cafea. 😅 Dacă nu se întâmplă certuri prea mari între copii am șanse să termin ziua pe la 50. Daaar, am și zile când mă simt de 70 de la un capăt la altul sau de 30 din zori și până-n seară. 🙂
Mama are 63 de ani și pe cuvânt că are spirit de 30. De câte ori vorbesc cu ea la telefon e foarte veselă, tonică. Cred că face și sex mai mult decât mine (am voie sa spun asta?! 😁), pentru că nu are copii prin preajmă. Iubitul ei este italian, locuiesc în Calabria și sunt împreună din 2012. E mai mic doar cu doi ani, nu vă gândiți că și-a luat unul la jumătatea vârstei ei. 😁
@Blanche,
Asta cu mama care face sex mai des, chiar ne umple de invidie… Ne-ai dărâmat universul 🙂