Crâmpeie frânte despre fericire


Autor: Andrei

crâmpeie de fericireÎntr-o nu știu care seară, într-o nu știu care vară (parafrazând celebrul cântec)… la o țigară și un spriț, m-am decis să scriu din nou despre: Fericire(!?). Ce este oare fericirea? Ar fi minunat dacă ar exista un răspuns exact și concret la această terifiantă întrebare.

  • Pentru unii fericirea constă în starea temporară de bine simțită la un moment dat. Sunt cei ce deseori exclamă: Vai, ce fericit(ă) sunt că ai venit pe la mine!
  • Pentru alții fericirea este ceva raportat la o perioadă mai lungă de timp – poate ani sau decade și este poate acea stare generală de bine, acea mulțumire de sine generată undeva acolo și de un egoism intrinsec.
  • Mulți confundă fericirea cu confortul de ordin fizic sau posesional. Nici nu merită detaliată această categorie, dar totuși zic să nu discriminez majoritatea/minoritatea.

Da, admit că o stare bună de sănătate te poate face fericit dacă ai avut de a face cu stări de sănătate precare pe parcursul vieții tale. Celor ce se cred fericiți că dețin efemere efecte materiale le adresez, puțin malițios fiind, doar o simplă întrebare: realizați că alții au de n ori mai multe posesiuni!? Cum vă simțiți când vă gândiți la acest fapt!? Mai știți și alte categorii ce merită enumerate?

Subiectul m-a fascinat încă din adolescența mea precoce și adeseori l-am abordat și analizat în intimitatea gândurilor mele haotice prin profunzimea lor.

Ați cugetat asupra fericirii vreodată? Dacă da, puteți împărtăși detalii despre cum percepeți și ce anume vă provoacă fericirea!?

Cândva am sintetizat precum Romain Rolland: „Nu trăim pentru a fi fericiţi. Suferă. Mori. Dar fii ceea ce trebuie să fii: un Om”. Între timp m-am schimbat.

Foto: Andrei

19 Comments

  1. Mona

    Io sunt foarte fericită că avem azi articol! Mulțumesc, Andrei, pentru o zi perfectă! Că dacă începe bine, se termină și mai bine! De zi, zic :))) Mă duc să îmbrățișez un copac!

    4
    1
    Reply
    1. HM

      Să fie palmier, da!🤪 … și … vă rog, acționați cu grijă, să nu îl zgârie halatul 😉

      2
      1
  2. VictorR

    Cândva, acum 20-25 de ani, a existat o formație, „Țapinarii”, care a compus o melodie. Ea se numea „Fericirea este un lucru mărunt „. Mi-a plăcut. O găsiți pe YT. Ascultați și voi și veți mai avea o părere despre subiectul de azi. Mulțumesc pentru articol.

    2
    2
    Reply
    1. HM

      … pfoaii … m-am lăsat dus în epocă … ascultam cândva Țapinarii, Conexiuni, etc.

  3. Laura G.

    Depinde cum vrei să vezi sau să simți fericirea, cum alegi și cum o conștientizezi: ca pe un elefant sau ca pe o musculiță? 🙂

    O simt în tot ce ai enumerat, plus multe altele. Ea poate fi și în confort, nu neapărat în opulență. Poate fi în relații întinse în ani și în momente ca niște flesh-uri. Și, mai ales, pentru mine este în sănătate, în armonia cu cei apropiați.

    Poate părea ciudat sau patetic, dar deseori m-am gândit cât de fericită sunt pentru că m-am născut și trăiesc în Ro. Ferită de nenorocirile vieții din Ucraina, Kosovo, Rusia, Orientul mijlociu, Japonia sau Venezuela 🙂

    4
    1
    Reply
  4. Zoe

    @Andrei, pentru mine fericirea sta în lucruri mărunte, un nou articol, asa cum a spus și @Mona, un pahar de Prosecco/Cava/Vin spumant și o carte buna de citit. Sau o conversație cu cei dragi, adică famile sau prieteni. Sau în prag de seara, sa stau de vorba cu soțul și sa ne împărtășim ce s-a întâmplat în aceasta zi.

    2
    4
    1
    Reply
  5. Anduța

    Ce e fericirea? Păi, in primul rând, lipsa nefericirii. Dacă fac o scală simplistă a fericirii, cam acolo ar fi 0 sau 1. De-aici, pentru fericirea de 2, 3…10 se diversifică puțin discuția. Dar importantă e baza. Fericirea de 0, 1 este armonie, este echilibru, este o stare de bine in care te uiți cu înțelegere la trecut, încredere la prezent și speranță la viitor. Pe de altă parte, nu mereu poți să ai acea stare de bine de bază pe care să clădești o fericire și stabilă, și intensă, și și și. Așa că atunci se poate aplica principiul orgasmului, la modul propriu sau figurat. La 10 fericire, chiar și cu nefericiri prin jur.

    3
    1
    1
    Reply
  6. Paco

    Fericirea se referă la oportunitatea pe care un context ți-o oferă pentru a atinge succesul, indiferent de situația în care te-ai născut. Sunt fericit că am minte și nu bani, ca să nu mor ca prostul pe fundul oceanului sau în stratosferă.

    11
    Reply
    1. Anduța

      Potențial de fericire sau nefericire există in (aproape) orice context. Mi-i și imaginez pe cei 5 de pe Titan, la o șuetă in viața de apoi. Unul: “Pfoai, ce nefericit sunt că am murit prostește”. Altul: “Ah, eu sunt fericit că n-am suferit”.

      2
      2
    2. Laura G.

      @Anduța,
      N-a suferit? Adică n-a stat bolnav la pat, nu? Doar a rămas fără aer…

    3. Solandi

      N-a rămas fără aer. Au murit instantaneu când a făcut submersibilul implozie. Chiar din prima zi, la coborâre.

      1
    4. Laura G.

      @Solandi,
      Ah, mersi! Nu-s la zi cu știrile, credeam că s-au rătăcit pe-acolo.
      Deci n-au avut timp pentru regrete.

    5. Anduța

      Laura, când am văzut inițial știrea, exact așa am gândit, că riscâ o moarte cumplită, prin sufocare lentă. Sigur, e tot cumplit că au murit, dar parcă totuși contează și cum. Bine, nu e chiar o fericire asta, ci un fel de consolare.

      1
    6. Paco

      Ars, sufocat și înecat. ( În ordinea asta). Moarte aproape fericită. Glumesc, prefer să mor în somn.
      La înot, printre primele lucruri a fost să învățăm să nu ne pierdem cu firea când luăm ,,apă la bord,,.

      2
  7. Solandi

    Nu prea am cugetat la fericire. Mi s-a părut mereu un cuvânt fals, un cameleon care face mişto de noi.

    4
    4
    Reply
  8. Nicole

    Fericire – sa-mi vad copiii multumiti si fericiti, sa simt conexiunea si intimitatea cu omul drag, sa am un sens. Si in rest, sanatosi sa fim ca belele curg.

    Apropos de sens, mi s-a parut interesanta abordarea lui Victor Frankl in cartea:
    https://www.holocaustmuseum.ro/wp-content/uploads/2020/04/Victor_Frankl_-_Omul_in_cautarea_sensulu.pdf
    Edith Weisskopf-Joelson, care era profesor de psihologie la Universitatea din Georgia, a afirmat într-un articol despre logoterapie că „filozofia noastră cea de toate zilele despre igiena mintală accentuează faptul că omul trebuie să fie fericit, că nefericirea este un semn de inadaptare. Un astfel de sistem de valori ar putea fi răspunzător de faptul că povara nefericirii are nu poate fi evitată este sporită de nefericirea de a fi nefericit. Iar într-un alt articol şi-a afirmat speranţa că logoterapia „poate ajuta la contracararea unor curente nesănătoase din cultura de azi a Statelor Unite, unde suferindului incurabil i se dau prea puţine şanse de a se simţi mândru de suferinţa sa şi de a o considera înnobilantă, iar nu înjositoare, astfel încât el nu numai că este nefericit, ci se simte şi vinovat că nu este fericit”.

    4
    Reply
  9. Ionuț

    Cred că mă înscriu în caregoria aia a celor pentru care fericirea constă în starea temporară de bine simțită la un moment dat. Viața e un șir de evenimente și întâmplări, în marea lor majoritate infecte și mizerabile, șir întrerupt din când în când de scurte momente de fericire.

    4
    1
    Reply
  10. Vera

    Fericirea e starea aia rară când simți că plesnești și nu-ți mai lipsește nimic, a nu se confunda cu bucuria de moment.
    Am revăzut recent pozele de la cununia civilă, arătam ridicol de fericită (bravo mie că m-am măritat din dragoste, na!) 🤪
    Fericită am fost să văd câte 2 linii pe testele de sarcină, când am ținut fetele în brațe prima oară.
    În ultima vreme nu prea mai sunt fericită, dar am momente de bucurie, de tihnă, de amuzament, foarte bune și astea la casa omului.
    Din când în când am câteva clipe în care mă uit la copiii mei și simt că mă sufoc de prea-plin, nu trebuie să fi făcut ele ceva să fiu mândră de ele, pur și simplu, vin așa niște stări de beatitudine, de recunoștință că le văd sănătoase, vesele, energice. Îmi vine să dau din aripi ca găina care a făcut un ou. Două ouă! 🤣

    5
    1
    Reply
  11. Blanche

    Sunt fericită când îi iese TSH-ul băiatului meu în limite normale, cum a fost în februarie. În mai (face la trei luni analize de sânge), i-a ieșit 11. 😔 A trebuit crescută din nou doza de euthyrox. A ajuns să ia la opt ani cât iau eu la 41 (eu însă am aceeași doză de vreo 5-6 ani).
    Sunt fericită când vine căldura/vara (deși nu sunt mare fan) pentru că terminăm cu virozele de tot felul. Și cu temele. 😁 Îi pun și în vacanță să mai scrie, dar așa lejer, la 2-3 zile. Sunt fericită când plecăm la mare, mă bucur ca un copil. Deși acolo obosesc mai mult decât acasă și aș avea nevoie ca de aer să dorm 2 zile neîntrerupte când mă întorc which never happens.
    Și mai simt crâmpeie de fericire când copiii se înțeleg bine. Când se joacă ceva împreună (pentru că de obicei se joacă separat sau se ceartă) și sunt atât de afundați în joc încât nu mai există nimic pe lume.

    3
    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.