Nu știu cum se face, dar știu cum se manifestă. Se pare că nu poți nici cu ea și nici fără. Când zic ea, de fapt, mă refer la interacțiunea cu reprezentanții ei sau, mai bine spus, cu practicanții nobilei meserii în cauză. Poate că așa sunt eu, ciudat. Poate că e ceva ce se moștenește (știu sigur că tata avea fix aceeași aversiune). Poate că e ceva pe karmă. Poate că e ceva în antiteză cu simpatia mea pentru cifre. Atâția de poate și totuși o simplă certitudine verificată în mai multe cazuri distincte și temporal întâlnite aleator.
Extrapolând analiza asupra semenilor mei iubiți am constatat următoarele: Unele persoane nu pot rezista fără practicanții de servicii de îngrijire corporală: coafor, frizerie, pedichiură, masaj, kinetoterapie.
Alte persoane nu se pot segrega de suportul oferit în spectrul psihologic: terapeut, cel mai / cea mai bună prieten(ă), suportul familial, vecinul/vecina confident(ă). Sau, fără a fi bolnavi, le face bine să consulte medicul, ori să aibă simpatii (pe interes) la farmacistă.
Categoric există persoane care nu pot concepe viața fără practicanții de servicii ce țin, chipurile, de spiritualitate: preot, mentor, îndrumător, avocat. Am întâlnit persoane ce nu pot renunța la simbioza cu personalul de întreținere al confortului casnic: instalator, menajeră, zugrav, grădinar, mecanic.
Posibil ca fiecare dintre noi să facem parte din mai multe și nelimitate categorii. Dar totuși, dacă ar fi să numiți o meserie cu ai cărei practicanți nu concepeți să nu întrețineți o relație de dependență, care ar fi aceasta? Care e ocupația must-have din COR pe interacționare pentru voi? Este o nevoie, un moft? Sau ambele?
Ahh, eu am o relație specială cu contabilitatea!
Foto: Pexels
N-am o relație specială cu niciunul dintre cei amintiți.
Da, o relație de necesitate, cea mai frecventă fiind cu frizerul, că na!, nu poți umbla cu părul vraiște 🙂
În rest, m-aș lipsi bucuroasă de toți, dacă n-ar țipa vreo țeavă, robinet sau sciatica.
Cât despre contabilitate, urăsc ANAF-ul.
Ahaaa … datoria la control 🤪 și eu urăsc ANAF-ul dar îmi sunt simpatice doamnele bugetare de pe la ghișee🤗
Citind, aş zice că nu am nicio dependenţă. Am fost doar de 2 ori la coafor, să mă tund, a ieşit o catastrofă, mă tund singură de atunci. Mă vopsesc singură. Nu-mi vopsesc unghiile, tot ce ţine de îngrijire personală e self made. De altfel, nici nu îmi place atingerea străină pe care o presupun aceste activităţi făcute la salon.
Zero şi la categoria următoare – preot, mentor, îndrumător etc.
Personalul pentru întreţinerea casei ar fi util de avut în agenda telefonică, dar nu am pe cineva anume pentru instalaţii de genul. Când e ceva întreb o vecină care are agenda plină și recomandările ei au fost ok mereu.
Singura categorie la care pot pune bifă e cea din domeniile psihologice. Bifez aici familia şi prietenii. Şi terapeutul pentru copil.
Adică nu aveți nici măcar o tanti Maricică care să strângă după câine rahatul, părul după pisici … așa cevaaa … nu sunteți deloc pă trend 🤪 Noroc cu vecina aia că vă mai salvează. Face ciorba bună?
N-am câine, n-am ciorbă, n-am tanti Maricica. Am doar 5 pisici (pisoi). Care se pare că nu mai pleacă la fermă.
@Solandi,
Măcar la ciorbă ai o speranță, că se termină.
La cele 5 pisici, peste 1 an s-ar putea să ai vreo 15. Vezi, să n-arunci biberoanele 🙂
Cea mai strânsă relație de dependență o am cu prietenii mei imaginari, fiindcă la cât sunt de antisocial e cam greu cu altcineva.😁
Ar fi nea Dan, instalatorul blocului. Nu l-am ales eu, nu a fost instalatorul meu personal, așa s-a nimerit, mi-a fost băgat pe gât cumva, fiindcă el cunoaște cel mai bine instalația. M-am convins pe parcurs cât de util e când am apelat la alții și au dat rasol. Cu el discut, ne salutăm, suntem ok.
Ar mai fi Alin, frizerul, băiat ok. L-am avut pe nea Mihai care s-a mutat, apoi nea Bebe care a avut infarct și a ieșit la pensie și acum e Alin, la aceeași frizerie la care se tunde partea bărbătească a familiei de vreo 16 ani (eu), și de vreo 10 și băieții. Alin e ok, le desenează în cap piticilor tot felul de dungi, cifre, modele, cum poartă fotbaliștii, dezbate cu ei modelul, învață și el, se distrează de minune, mai ales că are și el doi mai mici acasă. L-am ales tot așa, mai mult silit de împrejurări, că plecase nea Bebe, și erau acolo 4 frizeri pe două ture: un arab care vorbește mult și tunde puțin, un băiat ok, dar cu multe programări, o fată care arată mult prea bine pentru a fi frizeriță, așa că și la ea e mereu full (😁) și Alin. Mie mi-a recomandat să mă tund singur, fiindcă e pierdere de bani la tunsoarea mea numărul 2. Nu mă tund, dar, fiindcă e băiat de comitet, ne înțelegem bine. Asta nu înseamnă că, în caz de ceva, nu mă pot tunde la altcineva sau în altă parte. La fel și în cazul instalatorului. Nea Dan si Alin sunt mai mult moft decât dependență.
Și asta e tot. Nu simt nevoia să socializez excesiv cu vânzătoare, chiar dacă le cunosc, nici cu chelneri, recepționeri, farmaciști, polițiști, zugravi sau vecini (stau de 15 ani în bloc și nu cunosc nici un nume de familie al nici unui vecin 🤣). Salutul este de ajuns.
De vreo câțiva ani, aparent, am dezvoltat o relație de dependență cu medicii. Nu cu unul anume, ci cu o armată întreagă, pe diverse probleme. Se pune? 🤣🤣
Se pune … simply Nea Ionuț … ne-a umplut de R3$P3kT 🤗 Sănătate și virtute, s-avem ce bea și … tunde🤪
Din cate vad, suntem toti numai buni de mutat in padure :)))
Nici eu nu ma vad intr-o relatie cu un COR anume, ma rog, in afara de interactiunile necesare ca tanti de la Mega sau frizerul… Dar si acestea se rezolva cu un self scan si un aparat de tuns la nevoie.
Din cand in cand un electrician sau instalator, nu pentru ca nu m-as descurca si singur ci pentru ca ei se pricep mai bine… am ajuns la concluzia ca decat sa ma chinui eu o zi sa repar o problema, mai bine apelez si se rezolva intr-o ora.
I love to love și I hate to hate! În general. Totuși, la „love to hate” bănuiesc că aș putea încadra meseria de politician/ă. Interacțiunea cu reprezentanții acestei nobile meserii nu-mi plăcea deloc pe vremuri, acum nici nu mai concep fără. Bine, tot nu-mi place, da’ îmi place că-mi displace.
Mecanicul auto mi-e indispensabil. Ar mai fi și furnizorii de bere, dar nu cred că se pune la servicii.
Cu cele de prin casă mă descurc singur și mai ajut și pe alții. Câteodată pro bono.
Idem… cu mecanicul. Am nevoie mâine, sun în seara aceasta și mâine duc mașina, iar până seara este gata!
Mai am o relație specială cu niște angajați de la spitalul județean… la care apelez când am nevoie.
Mai am relație cu o tipă de la o agenție de voiaj care îmi cumpără biletele de avion.
E bine să ai PCR-uri!
Așa la repezeală, aș fi spus că nu, nu am dependențe de genul. Dar nu e chiar așa.
Meșterii!!!
1. Zugravul. A fost mereu meșterul casei. Cu primul, nea Niculae, am lucrat ani de zile, zugrăveam când avea el loc, nu când voiam noi. Intra pe poartă și striga: doamna, ați făcut borș? că știți că îmi place! Se întâmpla să fie musai să plecăm câteva zile, el încuia, el descuia, stăteam fără griji. Când nu a mai putut lucra, ne-am căutat alt meșter. Vine din altă localitate, dar preferăm așa. E serios, curat, nu bea, face parte din familie de acum.
2. Instalatorul. Doar Costică. El știe mai bine ca noi, ce țevi, ce robineți și alte drăcii. Tot el adună și alte metale feroase și neferoase care nu ne mai sunt de folos. Când s-o lăsa de meserie suntem în plop. Ia să îl pună să facă un jurnal.
3. Revizia centralei o face doar Robert, iar cea a instalației de gaze doar Cătălin. Nici nu concep altfel. Robert nu bea cafea că are tensiune iar mama lui Cătălin este cardiacă, la fel ca taică-meu, deci avem de discutat :)))
4. Mecanicul ne este prieten de familie, deci e clar cine se ocupă de mașină. Cum nu ar primi bani pentru manoperă, asigur protocolul la service. Ceva cafea, ceva sucuri, covrigei, napolitane și clătite.
Dacă vreau să mă tund, habar nu am unde să mă duc. Cam așa :)))