Inspirată de articolul Laurei despre etichete și de comentariul Anduței referitor la fast fashion, am zis să povestesc un pic despre cum am descoperit minimalismul per total, dar mă voi referi în principal la haine.
Plec de la premisa că nu m-a înzestrat ăl de sus cu tainele fashionului sau talentul de a combina chestii, lucru de care nu neapărat am fost conștientă până acum ceva vreme.
În tinerețe, și eu ca altele, visam outfituri cum vedeam prin reviste: tocuri, haine multe în cele mai diverse culori, și tot așa. Apoi am apucat să-mi iau ce-mi doream și-mi plăcea, și le puneam pe mine convinsă fiind că am nimerit miezul trendului de moment. Rochii, fuste, tocuri, topuri, toate cât mai colorate și cât mai “moderne”, cum vedeam la altele.
Evident că prietenele mele se pricepeau mai bine, dar, probabil, ca să nu-mi rănească ego-ul, se abțineau de la comentarii sau poate treceam ca non-conformistă în ochii lor. De fapt era prost gust, dar trecem peste… Am ținut-o așa până pe la 35 de ani, când a început fie-mea să mă critice. Că aia nu merge cu aia, că aialaltă nu mai e la modă, că nu știu ce îmi stă rău, și tot așa. Dar având copilul 10, 11 ani pe vremea aia am zis că nu știe ea despre fashion, nu că-s eu total paralelă cu asta.
Practic, mergeam prin magazine, îmi luam diverse, convinsă fiind că fac alegerile câștigătoare, după care, acasă, le încercam și ajungeam la concluzia că nu se potrivește nimic cu nimic sau stăteau pe mine ca pe mătură. Am ajuns să urăsc shoppingul din cauza asta, până mi-am dat seama că de unde nu e, nici d-zeu nu cere, și că nu e musai să mă îmbrac într-un anume fel.
Așa că, într-o bună zi am renunțat la culori. Negru merge cu negru, problema culorilor eliminată. Apoi încet-încet am renunțat la tipuri diverse de îmbrăcăminte. Gata cu topuri nu știu de care, rochii care oricum îmi displăcea să le îmbrac, fuste în fel și chip sau tocuri de la care oricum mă doare spatele că, nah, vârsta. Am rămas pe pantalon, care până la urmă s-a redus la jeans în 90% din timp, și t-shirt-uri negre, fără briz-briz-uri.
Acum, când deschid dulapul, nu mă mai ia durerea de cap. Toate merg cu toate. Simplu, rapid, eficient. Unde mai pui că e și extrem de practic. Plec undeva? Nu pierd 2 zile să văd ce-mi pun în valiză. A dispărut și dorința aia spontană, când trec prin câte un magazin, de a cumpăra ceva, că dacă îmbrac cam aceleași tipuri de țoale nu mă mai atrage să mă uit la ele. Implicit garderoba s-a redus, banii nu se mai cheltuie aiurea, plus că dacă mâine decid să mă mut din nou, nu trebuie să închiriez un camion.
După ce mi-am eliberat creierul de greutatea alegerilor în materie de modă și am câștigat spațiu mintal și fizic, am zis să încerc același principiu de minimalism și pentru restul lucrurilor. Asta a venit un pic mai forțat, tot din cauza mutărilor, că dacă vrei să îți încapă totul într-o mășină, fie ea și spațioasă, trebuie să înveți să deosebești esențialul de umpluturi.
De exemplu, am renunțat la a avea televizor. Că, să tot îl iei după ține sau să tot îți cumperi nou, e obositor la un moment dat. Când am renunțat la el am observat că oricum nu ne lipsește deloc. Am mai renunțat la multe decorațiuni ale casei. Obiecte drăguțe dar fără utilități anume și fără însemnătate sentimentală, strict ocupante de spațiu și adunătoare de praf. Am ținut doar obiectele care au în ele o amintire, un sens.
La modul efectiv, am tăiat tot ce nu e esențial pentru funcționarea casei și a noastră, sau nu are însemnătate pentru noi. Până acum mă declar mulțumită. Am câștigat spațiu și timp.
Disclaimer: Nimic din ce am scris mai sus nu se aplică pentru încălțăminte. Fiecare cu fixurile lui, nu judecați! 🙂
Voi? Cu cât mai mult cu atât mai bine sau less is more, după care principiu funcționați?
Foto: Pexels
Când eram adolescentă, am avut o perioadă pe „minimalism” feroce. Da’ nu din ăla de care zici, ci din ăla în care mă duceam la croitoreasă cu material și-i ceream fustă „mini”. Mă întorceam acasă cu rezultatul și cu materialul rămas din care mai făceai vreo 2 fuste și mama era „hmmm, ce-i ăsta, fular?”. Minimalism ȘI versatilitate, da? :))
Acum sunt în continuare fan fuste, precum și rochii. Lungi până-n pământ, scurte (bine, nu chiar tip „fular”), de lungimi intermediare. Port alb, negru, culori uni, imprimeuri. N-am exagerat de multe, nu-mi geme dulapul, dar am. Fac shopping rar, dar fac. Plus că ce am, împart. Fie-mea se bagă frecvent în dulapul meu, găsește „bijuterii” și-mi cere să le împrumute. I le dau, mai puțin ce-i pe „minimalism”. În cazul ei, cu cât mai mult…material, cu atât mai bine! :))
@Anduta,
aoleu, daca zici si de imprimeuri ma bagi in ceata cu totu! alea le-am evitat mereu pentru ca ma intimidau. Mi-am luat acu multi o rochie cu imprimeu, singura de genul asta, atat am avut curaj. Ca fiind rochie, nu trebuie combinata cu nimic. In rest am fugit de ele. Eu nu combin nici plain colours, iti dai seama, ce sa zic de imprimeuri!!
In tinerete-tinerete, adica in jur de 20 de ani, si io purtam „fuste tip fular”. Din alea de nu aveam curaj sa ma arat in satul bunicilor cu ele ca ma renegau :)) Am renuntat la ele cand am ramas insarcinata, si nici ca m-am mai apropiat vreodata. Azi pot declara multumita ca garderoba mea nu contine nicio fusta! :))
Ești un fel de Marie Kondo, să înțeleg.
@Jack,
Nu, ca ea nu s-a tinut de filozofie. A zis ca a renuntat la organizari si minimalism cand a avut copil. Eu sunt minimal pana la capat! :))
Ea e mai repede Taekwondo… Umblă doar în negru, ca ninjalăii.
Eu mi-am dat seama că nu le am cu moda, cu asortatul culorilor şi toate astea încă de când eram copil. Aşa că, am scutit ani preţioşi de dat banii pe haine diverse. Plus că am constatat că nici nu prea mă interesa moda, nici bijuteriile etc., de m-am întrebat la un moment dat dacă nu sunt băiat. Aşa că, jeans şi tricouri simple sunt de mult în garderobă mea, lăfăindu-se în dulapul destul de gol.
Nu îmi place să merg la shoping, când trebuie să îmi iau tricouri sau încălţăminte merg la fix în unele magazine şi cumpăr cât de repede pot ceea ce îmi trebuie.
Nici în casă nu am cine ştie ce obiecte, decât strictul necesar. Bine, aici recunosc că se mai strâng lucruri care nu-mi mai trebuie şi amân să le arunc. În genul pungii cu pungi – tot felul de cutiuţe sau obiecte care mi s-au părut interesante şi practice, dar s-au dovedit nefolositoare și nepractice.
@Solandi,
tu ai fost cu 5′ mai desteapta. Noi astealalte am cheltuit bani aiurea pe toale si nervi mancati ca „nu am cu ce sa ma imbrac” desi era dulapul plin. Culmea, acum ca am doar negru si simplu, nu mi se mai intampla sa zic :))
Cândva, era o preocupare majoră să asortez, să am variante, combinații, culori – maxim 3 la o ținută, de preferat 2, mai rar uni toată ținuta.
Mama îmi tot zicea să nu port negru, că e de doliu (ea cam ținuse destul), să mă bucur de culori.
Cu timpul, am mai simplificat, sortat, renunțat. Dar niciodată n-am dat o avere pe haine, mai ales pe cele de ocazie pe care le îmbraci de 2-3 ori în 5 ani 🙂
@Laura,
da, si la noi tot asa. Cum puneai negru pe tine cum te intreba lumea dupa cine porti doliu, si da-i cu speculatiile. Era o non-culoare interzisa. Acuma babele care te intrebau asta nu mai sunt, deci putem purta linistite :))
Am deja aproape un sfert de viață de când la muncă umblu ca un cioclu, doar în negru.
În timpul liber incerc să o ard cât mai colorat și pe imprimeuri, dușmanii pot obiecta că sunt mai excentric.
Imprimeuri cu draci si laci, nu servesc logo cu guler.
@Paco,
hawaiian shirt, gen? Oamenii care le poarta mi s-au parut mereu non-conformisti si misenrupisti :)) Cand vine vorba de camasile alea, nu reusesc sa ma hotarasc daca is niste oribilitati sau lovitura de geniu :))
Tu practic refulezi in timpul liber. Bine, acolo la tine se si potriveste mediului. Apari pe aici cu una din aia, maine-zi esti cu poza la ziar :))
@singlemom, prin vara anului ’90, ne raportăm la ,, după Revoluție,, au venit din Germania cei mai buni prieteni ai părinților. Mașina târâia portbagajul cât era de blindată. Haine, dulciuri, detergenți, cosmetice tot ce ne putem imagina sau nu.
Haine pentru tot familionul nostru.
Să îți faci o idee, în primul an de liceu purtam cămăși roz, blugi decolorați și bluze cu imprimeu de camuflaj.
Și ciocate ( la noi in Timi le spuneau stivale). Mocasini am purtat înaintea lui Berlusconi.
@paco,
ciocateee!! vai, le adoram, si acuma de fapt le ador dar nu mai am. Nu mai gasesc din alea cu varf si dantelarie pe piele cum erau atunci. Dupa 90, cand a deschis in Arad primul „butic” de toale second hand din germania, mi-am dat primul salar pe o pereche de ciocate visinii, cu cioc, toate dantelarite, o frumusete. Costau undeva la vreo 50 euro si erau foarte multi bani pt mine. Cand m-am vazut mama cu ele acasa era aproape sa ma scoata pe usa, ca f*tusem banii pe asa ceva in loc sa-i dau pe necesitati. Aveam 16 ani si n-am iesit din ele urmatorii 2 ani de liceu. Iarna-vara, doar cu ele. iarna era cel mai misto, luam legatura cu pamantul tot la 3m pe ghetus :))
Ia sa ma uit sa vad daca-mi gasesc p-aici!!
*am vrut sa zic 50 de marci. Batranetea, muica, batranetea :)))
Pe mine D .m-a întrebat după ce ne-am cunoscut dacă am practicat rugby sau fotbal american.
De ce, că sunt bine construit ?
Nu, dar indiferent că ești treaz sau beat cazi ca un profesionist.
( Câte trânte am luat iarna cu ciocatele in picioare doar eu știu ).
@singlemom,
Și mie îmi plac ciocatele, de fapt cam toate cizmele (vară, iarnă). Găsisem un site cu așa ceva, erau superbe (și scumpe). Nu sunt sigură dacă nu cumva era american…
@Paco,
hawaiian shirt?? pfffai, are și fii-miu vreo 2 din astea, luate de prin alte zone (mai zbânțuite). Când le văd, mi se strepezesc dinții.
@Laura G, favorita mea în liceu era o cămașă roz cu imprimeu de trandafiri galbeni.
Și mai aveam una neagră cu ceva flori de culoare roșie.
Erau cămăși bărbătești, nasturii nu minte.
@ Laura G
https://es.cowboybootseurope.com/products/botas-cowboy-homem-e-mulher-modelo-1920-c-florentic-burdeos?pr_prod_strat=copurchase_transfer_learning&pr_rec_id=52ffd62d5&pr_rec_pid=4324880089159&pr_ref_pid=4329040543815&pr_seq=uniform
@paco,
Astea, fratele.meu!! Identifica oficiul postal de pe langa tine, ca daca nu trimit astia incoa, te fac curier :))
Până pe la 16 ani mă îmbrăca maică-mea, de mama știe ceea ce este mai bine pentru tine – a se citi ea are cașcavalul, ea îți cumpără. Eram îmbrăcat mereu în trening așa că nu conta. Fotbal, cu ce naiba să te îmbraci. Până pe la 18 ani i-am cerut banii, dar tot aneu mă îmbrăcam.
La 18 ani am cunoscut o tipă, care… i-a fost ei dragă așa de mine. V-am zis că am niște ochi frumoși, da? Bine aveam vreo 17 ani și ceva, dar nu mai contează și gagica aia m-a învățat absolut tot ce până atunci nu avusese nimeni tupeul să discute cu mine. M-a învățat cum să mă îmbrac, cum să vorbesc, cum să… absolut tot.
Era cu vreo 7 ani mai mare ca mine și sincer îi mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru mine.
Cum spune și @Laura mai sus, idealul este să ai o singură culoare, maxim două și uneori trei. Niciodată mai multe că pe urmă vei arăta ca un mini curcubeu – așa se exprima ea. Așa că dacă aleg să mă îmbrac o fac cât mai simplu și maxim pe 3 culori și cât de cât complementare.
Îți scriu din memorie outfitul la ultima ,, vizită,, în oraș. Că eu stau la sat.
Pantaloni de camuflaj, tricou albastru cu imprimeu ceva șopârlă iradiată de culoare extraterestră, teneși roșu ferarri, ceas cu cureaua galbenă.
Ce părere ai ?
@BaGheRa,
da, maxim 3, dar măcar una să fie neutră (alb/negru). Cu cât mai simple combinațiile, cu atat mai bine și mai sigur să nu greșești 🙂
@Paco,
Taci! Așa ceva nici cu imaginația cea mai obraznică nu pot vedea :)))
@Paco, eu voi judeca doar stilul meu vestimentar, nu pe al altcuiva. Nu mă voi transforma în Iulia Abu pentru că eu nu le am cu moda.
@Laura, negru nu îmi place să port din două motive. Nu îmi place culoarea, strict pe mine și o asociez și eu ca și babele cu alte alea. Eu sunt puțin mai bronzat ca tractoriștii pe mâini, față. Dacă port negru mă va închide și mai mult și nu are rost, așa că la mine sau pe mine by default este un tricou alb sau deschis la culoare fără discuție!
@baghera,
aute cu câtă subtilitate ne zici cum te-a fu ăăă îmbrăcat tipa aia :)))
Lasati culorile, nu-s de mine. Decat 2 sau 3 si prost, mai bine una si cu succes. Bine, cu succes pt ca nu prea poti da rateu doar cu negru.
@singlemom,
de fapt, nu l-a îmbrăcat, l-a dezbrăcat. asortat! 🙂
@singlemom, de fapt eu voiam să evidențiez faptul că sfaturile persoanelor mai în vârstă ca tine sunt neprețuite!
@baghera,
lasa sfaturile, zi c-ai fost pe nava scoala si aia e :))
visul umed al tuturor pustanilor :))
@Laura,
si totul pe ochi frumosi! :)))
Vai de … capetele mele … la cât de colorat mă îmbrac rămân nedezbrăcat și virgin 🤭🤣
Pfff, minimalism era dacă, doar dacă, negrul era recomandat de un specialist, care te-ar fi analizat cap coadă, plecând de la forma feței, a ochilor, conturul părului și al buzelor, înălțimea pomeților și mărimea urechilor! Pfff, cum naibii să îți alegi o culoare așa de capul tău??? Dacă luăm în considerare că negrul e și o non culoare, atunci reiese că ești și non asortată! Zi și tu că ai fost la specialist:)))
@mona,
vreun curator, ceva? sau specialist la astia cu capul?! sa stiu incotro sa ma indrept :))
Sa facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cum am îmbrăca-o pe @singlemom, dacă fiecare dintre noi am fi stilistul ei personal 😎.
Eu aș merge le outfitul acesta:
https://www.zenda.ro/imbracaminte/dama/tricouri/tricou-dama-in-dungi-springish-alb-si-negru
PS. Aștept și alte păreri 🙈
Sorry, io te-aș concedia pe loc :)))
@mona,
doar un barbat isi poate inchipui ca dungile se pun pe sine cu atata usurinta! :))
@baghera,
poate daca as avea 19-25 de ani, precuma modela, altfel ai dat pe langa poarta de data asta :)))
@BaGheRa,
E perfect! doar daca in loc de dungi albe pui negre, printre alea negre, evident 🙂
Io aș îmbrăca-o așa: https://sportcouture.ro/collections/rochii-femei/products/rochie-cinema
E neagră? E. 🙂
@Mona, nu știi ce valențe de stilist în devenire am 💪.
@laura,
Unu la mana, mi-ai stricat algoritmul, de-acuma o sa imi arate astia numa rochii deochiate.
Doi la mana: what the actual f*ck?! :))))) n-as pune asa ceva pe mine nici picata cu ceara! dar mersi pt incredere! :)))
@singlemom,
nu știu ce nu-ți place la ea, mai minimalist de-atât nu există :))
Ptiuuu … numa feșioniști p’aci … merci … nu știam că există outfituri gen zebră răvășită și mileu pe negru 🤪
@HM,
să-mi fac un mental note să nu cer sfaturi de feșion p-aici :))
În materie de haine prefer să apelez la sfaturile prietenelor, nu m-au învățat rău niciodată. Și, mai nou, mă inspir din capsule. Look it up! Capsula de vară (gen https://styleyouroccasion.com/wp-content/uploads/2022/04/Summer-Capsule-Wardrobe-2023-1-copy.jpg ) presupune culorile alb/crem/maro/albastru, materiale cât mai naturale (in, bumbac). De când am luat lucruri din capsulă (se pot combina între ele cu ușurință), am simplificat dilema outfiturilor. La Lidl nu mai ies în trening sau bermude (deși taman mi-am luat unele țipătoare cu Guardians of galaxy pentru parc, haha), ci pun maieu alb, fustă bleumarin și papuci crem animal print. Achizițiile de anul asta sunt inspirate din stilul „old money” (cămăși/bluze albe, jeans albastru simplu drept/conic cu talie înaltă, mocasini etc.), lucruri minimaliste și în materiale mai calitative, nu mai iau oversize decât piese izolate gen cămăși de in, totul este form fitting. Până și la ojă am renunțat complet, totul este natural și clean.
Am avut și faza neagră, nu am să renunț la ea niciodată, totuși, păstrez hainele de cioclu pentru când am episoade emo :))
În materie de casă/decorațiuni sufăr permanent. Casa maică-mii e un circ oribil, femeia suferă de hoarding. La fete am eficientizat cât am putut, dar și acolo e eyesore când își împrăștie jucăriile (adică în fiecare zi…). Când o să am casa mea, se va auzi ecoul în ea. Nu-mi pasă de decorațiuni și alte ccturi, nu mai iau de ani de zile suveniruri și amintiri, arunc permanent și cumpăr f rar lucruri pentru casă.
@Singlemom, suntem în proces de mutare, și am rămas șocați câte haine avem!! După ce ne mutam, yard sale scrie pe noi.
Eu sunt adepta hainelor colorate, urăsc negru cu pasiune!! Am doar un palton negru cumpărat de la APACA, acum 17 ani, combinație de lână și cașmir. La care nu renunț sub nici o forma 😂.
@Zoe,
paltonul ăla are și valoare istorică (APACA!)
@Laura, si este inca in stare excelenta!!