Viață de suporter


Autor: BaGheRa

viata de suporter stadion petrolulDe mic mi-a plăcut să mă plimb și una dintre cele mai ușoare metode de a vedea țară și nu numai, când nu ai bani, a fost, este și va fi prin ochii de suporter. Ai echipa ta de club cu care simpatizezi, ai echipa națională, ai anumite evenimente la care poți participa, concluzia: ca suporter nu te vei plictisi niciodată.

Pasiunea pentru fotbal mi-a insuflat-o tatăl meu, el avea abonament la tribuna 1 pe vechiul Ilie Oană și cu toate astea, pe stadion nu am ajuns niciodată cu el de mână. Este una dintre amintirile pe care mi-ar fi plăcut să le am alături de el.

Primul meu meci de fotbal la care am participat, a fost un Petrolul – FC Brasov, pe vremea cooperativei, în 1993, încheiat cu scorul uzual pentru acele vremuri 2-0. Am intrat pe stadion cu clasicul, nenea, te rog mă bagi si pe mine? 😊 Luat de mânuță de un străin și trecut pe poarta stadionului și de acolo a început aventura mea în minunata atmosferă făcută pe arena lupilor de către suporterii Petrolului. Sunt destule meciuri la care am participat și aici aș aminti meciul cu Wrexam, cu Vitesse Arnhem, cu Swansea din campania europeană a Petrolului, meciurile din campionatul în care Petrolul a luat Cupa pe Arena națională în 2013, apoi când Petrolul a luat Cupa în dauna CFR-ului, ajutată din tribune de 30 de mii de ploieșteni, dar și meciurile de promovare cu campioana Dâmboviței, Dentaș Tărtășești atunci când Petrolul a făcut spectacol în tribune pe un stadion plin ochi în liga a IV-a. Da, știu, nu se compară cupele europene, meci de finala cupei cu un baraj de promovare, dar pentru mine fiecare meci la care am participat, live, cu echipa mea a fost unul special.

Am fost și la alte meciuri de cupe europene ale altor echipe. Mi-aduc aminte de un Steaua – Southampton, Steaua – Liverpool, Dinamo – CSKA Moscova, Dinamo – Man United, Ajax – Poli Timișoara, FC Nijmegen – Dinamo. Meciuri frumoase și atmosferă super, mai puțin ultimul meci când am crezut că ne omoară olandezii în tribună, după ce dinamoviștii și-au dat în petec. Două ore ne-au ținut în stadion ca să îi disperseze pe oamenii furiosi.

Îmi mai aduc aminte cu plăcere de Gala Hagi. Doamne ce eveniment, ce spectacol a putut fi atunci pe stadion! Când a început Holograf să cânte melodia aia cu ”să nu îmi iei niciodată dragostea”, cu luminile din stadion toate stinse și cu luminițele de la telefoane și brichete aprinse – s-a făcut pielea găină pe mine. Nu exagerez când spun că eu cred că au fost peste 60 de mii de oameni pe stadion. Erau buluc, stăteau și pe treptele vechiului stadion 23 August. Eu stăteam undeva la o peluză, lateral dreapta față de poartă și deasupra mea vreo 10 rânduri se aflau oameni din galeria Astrei. Cea mai tare fază a fost un moment publicitar prost gândit, deoarece au umflat o sticlă gonflabilă de Coca-Cola care obtura aproape tot terenul și lumea nu mai vedea nimic de sticla aia. Ăstia de la Astra din galerie au început să urle ca descreieratii: Gică, Gică, nu vedem de sticlă… urmați de toată peluza respectivă 😂  Au dezumflat sticla aia imediat, cred că nu mai știau cum să facă să dispară mai repede.

După ce s-a terminat meciul a fost un spectacol de artificii extraordinar, datorită căruia am pierdut eu trenul spre Ploiești. Și, în mintea mea, mi-am spus: nu mai rămân eu până la 6 dimineața în Gara de Nord, o iau la pas, că trebuie să găsesc o ocazie până  la Ploiești. Și m-a luat. Un tip care lucra la TVR și m-a cazat la el, în Otopeni. S-a speriat mă-sa dimineața când a dat de mine în sufragerie. Ea de mine, eu de ea, până s-a trezit omul să o calmeze pe femeie. A doua zi, era ziua mea și aveam școală. Am adormit de vreo câteva ori în timpul orelor, iar una dintre profesoare ar fi spus să vorbim mai încet ca să nu trezească anumite personaje ale lumii interlope din această clasă.

Una peste alta, atunci când mă duc pe stadion pentru mine este o oază de liniște, relaxare și de distracție în același timp. Mai ales dacă favoriții la finalul celor 90 de minute câstigă!

Voi, cu ce echipă simpatizați și dacă aveți vreo istorioară, sau mai multe de pe stadion, vă invit la povestiri. De la un anumit utilizator astept chiar mai multe 😀

Foto: BaGheRa

18 Comments

  1. Anduța

    Pentru mine este o enigmă plăcerea/bucuria oamenilor de a se uita la sport, comparativ cu plăcerea/bucuria de a face sportul respectiv. Superter vs player, cum ar veni. Practic, la nivel de hobby, mai multe activități sportive, dar număr pe degetele de la o mână dățile în care m-am uitat la vreun meci sau la vreo competiție sportivă. În ultima perioadă știu că m-am uitat cap coadă la un meci de tenis Tstitsipas-Djokovic și la un campionat feminin de haltere. Așa am descoperit-o pe Mihaela Cambei, acum vreo 2 ani, când a luat locul 3 la europene. Locul I a fost luat tot de o româncă, dar eu țineam cu Mihaela. Anul ăsta am aflat din presă că a bătut niște recorduri și e campioană europeană la categoria ei.
    Altfel, la 2 meciuri de fotbal am asistat, nu pe stadion, ci:
    1. Prin generală, meci între clase. Haidam fetili să-i susținem pe „băieții noștri”, s-a dat o strigare. Haidam. Una dintre colegele de clasă și prietenă era amorezată de unul dintre colegii jucători, cel mai drăguț și stilat (mă rog, în sensul că nu-l auzisem vreodată înjurând) băiat din clasă. În maximum 10 minute înjura stilatul de numa’ numa’, am văzut-o pe prietenă cum i-a picat fața. Ne-am retras pâș, pâș.
    2. Tot prin generală, la Voineasa, cu familia extinsă și cu cele 2 verișoare cu care am copilărit. Drumeții, plimbări, alea, alea, la hotel erau cazați și niște fotbaliști juniori, în cantonament. Ne-am uitat și noi la un antrenament. I-am remarcat pe 2 jucători, îmi păreau cei mai buni. Un roșcovel agitat și foarte vocal și un băiat ce părea de etnie după fizic (da, știu, stereotip, să mi se ierte), foarte abil și implicat în antrenament. Roșcovelul i se tot adresa cu „băi, cioară”, colegii și antrenorul nicio reacție. După antrenament am intrat în vorbă cu roșcovelul. De unde sunteți, veniți des pe-aici, alea, alea, cum vă cheamă. Pe el îl chema „Damian”. „Dar mi se spune Dami”. „Da, e un nume care ți se potrivește”, i-am zis. Mna, Dami, Dummy.

    5
    1
    Reply
    1. BaGheRa

      Pai și de unde erau fotbaliștii?

      2
    2. Anduța

      Ei na, nu mai știu. Am memorie bună, dar are și ea niște limite. 😀

      3
  2. Laura G.

    Când eram copil, tata era fan Rapidul, deci și eu, din simpatie pentru tata. Ba chiar mă învățase numele tuturor jucatorilor rapidiști de-atunci. Aveam vreo 9 ani când m-a luat cu el pe stadion, la un meci Rapid – nu știu cine, era ceva cupă națională. Ce hărmălaie, ce nebunie! Tot ce-mi amintesc din meciul ăla e că mă înfășurase tata într-o cuvertură, că era seară și cam răcoare. Făcuserăm un drum de 2 ore cu mașina până la București, pentru nebunia aia de meci 🙂

    În rest, am mai aruncat câte un ochi la tv la meciurile cu Hagi (când juca). Și da, am văzut și Gala Hagi. Impresionant și emoționant 🙂

    3
    Reply
    1. BaGheRa

      Rapidul este echipa cu care simpatizez când nu joacă cu Petrolul… deși pare un paradox că această echipă este rivala Petrolului numărul 1.

      1
      1
  3. Adrian Bolocan

    Sunt dinamovist, însă încă nu am reușit să merg în galerie. Am fost o singură dată la meci, când a venit la Botoșani. Dar cam atât, sper să revină în liga 1, ca să apară iar astfel de ocazii.

    4
    2
    Reply
    1. BaGheRa

      Este foarte posibil @Adrian, deoarece au picat cu Argeșul. Eu zic că dacă picau cu Chindia îi băteau târgoviștenii la fundul gol. Așa au o șansă!

      2
  4. Ionuț

    Mamă, cât am mai putut să râd la faza cu „Gică, Gică, nu vedem de sticlă..”! Eram la tribuna a doua, aproape de peluza unde erau steliștii și constănțenii, peluză opusă celei cu sticla, dar s-a auzit clar scandarea.🤣🤣 Eram acolo cu un grup de prieteni turci, fanatici din galeria Galatasaray-ului. Evident că aveam pe cap un turban, la gât un fular al Galatei și unul al Stelei, și cântam de mama focului cu turcii tot felul de ode închinate de către CimBom (galeria lor) regelui nostru. A fost o seară frumoasă.
    Eu am două „primul meci”. Unul când aveam vreo 4 ani cred, la Brăila, dus de unchiul meu. Habar n-am cine a jucat și nu-mi aduc aminte decât niste bănci de lemn, lume multă și eu cu un steguleț mic în mână mâncând semințe.
    Al doilea „primul meci” a fost în Ghencea, în 1989, la celebrul Steaua – Galatasaray (tot turcii, dragii de ei 😁) 4 – 0. Mi-aduc aminte că stăteam la peluza cu tabela, mi-aduc aminte de golurile lui Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu, și atmosfera incredibilă din Templu. Am avut norocul ca tata să fie microbist și să ne plimbe (când s-a mărit și frate-miu) pe toate stadioanele din București. Bine, el fiind profesor de muniții și rachete la Academia Tehnică Militară, i-a avut studenți la un moment dat chiar și pe Marius Lăcătuș și Gabi Balint (nu dădeau ei pe la cursuri, dar trebuiau să fie luați în evidență p-acolo, fiindcă jucau la Clubul Armatei), așa că ar fi fost culmea să nu fie și el microbist feroce. Până prin ’94 – ’95, când am început să merg și singur în galerii, am mers cu tata pe 23 August/Lia Manoliu la meciurile Progresului, în Ștefan cel Mare (așa a ajuns frate-miu dinamovist 😁, deși restul familiei era cu Steaua), în Regie la meciurile Sportului, pe Rocar, apoi pe BNR când Progresul a devenit FC Național, și naiba mai știe pe unde, că nu-mi mai aduc aminte. Niciodată nu i-a plăcut pe Giulești (ce e de plăcut acolo!?😁) așa că acolo am mers doar cu un vecin de vreo două ori. Apoi am început să merg singur și rar mai mergeam și cu el. De multe ori ne despărțeam la poarta stadionului sau în fața blocului, el se duce frumos la tribună, iar eu la nebuni în peluză. A mai făcut tata ceva: nu m-a limitat doar la fotbal, nici pe stadioane, nici la tv. Am fost cu el la meciuri de baschet, handbal, volei, box, hochei, la dirt track cu motociclete (tot în Brăila, pe vremuri) și la alte multe evenimente sportive. De asemenea, la tv, sporturi de iarnă, în special sărituri cu schiurile, ciclism, snooker, atletism, patinaj și tot ce nu puteam vedea live în România. Asta fac și eu acum cu piticii mei, amândoi nebuni după sport, și sper să aibă mai multe șanse decât am avut eu să facă parte din lumea sportului, dacă asta vor.
    Pot spune că am vizitat și eu țara cu ocazia meciurilor de fotbal, deși, de cele mai multe ori o vizită împreună cu restul galeriei Stelei într-un oraș din țară însemna bolovani care ne zburau pe lângă urechi, gaz și lacrimogene în ochi de la jandarmerie (sau chiar gloanțe de cauciuc în unele cazuri), pas alergător de la gară la stadion și înapoi. Dar tot turism se cheamă că am făcut. Copil prost și fără minte. N-aș mai face așa ceva acum nici dacă mi s-ar da bani. 😁
    Apropos de Petrolul, am avut onoarea să merg la celebra finală de cupă din ’95 dintre găzari și Rapid. Ăla a fost un meci de legendă. Tata avea un coleg din Ploiești, mare fan al Petrolului, omul luase bilete, ne-a încărcat într-o Dacie 1300, că mai veneau încă doi colegi ofițeri și hai la meci. Dacia era vișinie, dar avea număr de Prahova. Rapidiștii începuseră deja să spargă geamurile și roțile tuturor mașinilor cu număr de Ph din zona stadionului (s-a jucat pe fostul 23 August, devenit între timp Lia Manoliu, demolat între timp și devenit Arena Națională de azi), așa că domnul coleg a ascuns frumos orice fular, eșarfă, fanion de la retrovizoare cu Petrolul și a scos pe geam un mare steag cu Rapid.🤣🤣 Așa am putut ajunge frumos până aproape de stadion unde am parcat, iar steagul a rămas înauntru, alături de un fular rapidist pe lunetă, ca să „păzească” mașina. Dacia aia a ajuns un an mai târziu în posesia tatălui meu și am făcut câteva zeci de mii de km cu ea prin toată țara. Revenind la meci, am nimerit bineînțeles, într-o parte a galeriei găzarilor care intrase la tribuna 1 și am strigat și încurajat Petrolul până nu am mai avut voce. În folclorul familiei a rămas de la acel meci momentul în care arbitrul ( cred că Ion Crăciunescu era) a validat un gol al rapidiștilor înscris dintr-un offside imens, iar domnul coleg a urlat îngrozitor de tare acoperind toată tribuna: ” Tâlharule! Banditule! Râde copilul ăsta de tine!” și l-a ridicat pe frate-miu deasupra capului zgâlțâindu-l (frate-miu avea vreo 9 ani, dar era slab și pricăjit). 🤣 Unii ar pune pariu și acum că arbitrul s-a întors o clipă să se uite la ciudatul suporter care agita copilul deasupra capului.
    Ca să închei tot cu Hagi și turcii 😁, pe 2 iunie, la Cluj, are loc un meci de fotbal între România All Stars și Galatasaray Legends. Știu doar de Hagi și Gică Popescu, nu știu ce alte foste glorii vor mai veni, dar vor veni. Știu și că banii strânși vor fi donați victimelor cutremurului din Turcia. Care sunteți prin zonă și aveți microbul, n-ar strica să mergeți. De obicei meciurile astea sunt foarte distractive și atmosfera e mișto.

    3
    5
    1
    2
    Reply
    1. BaGheRa

      Savuros ca întotdeauna 😎

      1
      2
  5. Blanche

    Taică-miu e un microbist înrăit. Din păcate, cu trei fete nu a avut cui să îi cedeze microbul. Când era mai tânăr până să se însoare, mergea des la Ploiești unde are/avea două surori căsătorite (una dintre ele a murit toamna trecută la 90 de ani). Mergea la meciuri cu Petrolul, își ducea și nepoții, avea unde să rămână peste noapte… În copilărie îmi amintesc vag că am fost la un meci, că lumea scuipa semințe pe jos și că se înjura la greu. Pe la 21 de ani am fost la un meci în Cluj cu vreo câteva colege de facultate, dar nu îmi amintesc dacă era meciul cu CFR sau cu Universitatea. Și am mai fost vineri la Chindia-FC Voluntari.
    Când eram mică și intram în sufragerie la vreun gol al Naționalei tata mă lua în brațe și făcea turul camerei de câteva ori ovaționând. Nu mai aveam voie să părăsesc camera până la final pentru că țineam noroc. 😅 Alte dăți, dacă primea gol echipa noastră când mă nimeream prin preajmă, nu mai aveam ce căuta în cameră. Pe mama o exaspera pasiunea lui tata, pe mine mă amuza. În perioada mea de ortodoxie țin minte că mă rugam și să câștige ai noștri la campionate doar să îl văd pe tata fericit.

    2
    2
    Reply
    1. BaGheRa

      @Blanche, uneori rugăciunile noastre când vine vorba despre echipa favorită… nu sunt ascultate!

      1
      1
  6. Blanche

    Pentru meciul de pe 19 mai am vrut să iau bilete miercuri, dar nu am mai apucat. S-au vândut toate din primele ore, când eu eram la școală cu băiatul. Voiam să mergem toată familia și cu tata care așteptase 4 ani sa fie renovat stadionul Eugen Popescu, fix cât a stat Chindia în A. Ne-am dus vineri pe la șase la el cu mâncare și pastile (mergem zilnic sau la două zile), i-am zis că vrem să mergem la meci poate găsim bilete prin vreun noroc (mă rog, nu eram dispusă să dau nici 150/200 pe un bilet cât ajunsese pe OLX), dar a zis că nu vine, se simțea rău de la chimioterapie. Așa că ne-am dus noi 4. Soțul meu e complet paralel cu fotbalul, nu știe cine e antrenorul Naționalei, nu se uită la meciuri de nicio culoare… În fața stadionului proaspăt inaugurat, mai mulți suporteri voiau să intre și tot la fel ca noi, nu aveau bilete. S-au rugat degeaba de jandarmi, pe rând se lăsau păgubași și plecau spre casă. Un suporter care băuse ceva a început să îi înjure urât de tot, ăștia au vrut să îl bage în dubă, fii-miu a început să plângă și a țipat la ei „să nu îl bată”. În fine, s-au calmat spiritele, omul a fost doar avertizat, un jandarm a scos un bilet din „iarbă verde” și i l-a dat soțului să intre cu copiii. Îmi dădea bărbată-miu mesaj să mă întrebe în ce culoare sunt ai noștri. 🤣 A dat Chindia primul gol după ce dăduseră cei de la Voluntari două. Copiii erau fericiți, îmi trimitea al meu poze. Când mai erau vreo 20 de minute același jandarm (părea șef peste ceilalți) m-a lăsat și pe mine să intru. Am prins al doilea gol al echipei gazde, tot stadionul era în picioare. 🙂 Din păcate, s-a terminat 2-2, Argeș a învins Petrolul și Chindia a retrogradat. Dar noi de-abia așteptăm să mai mergem la meciuri. Atmosfera e superbă! 🥰

    1
    2
    Reply
    1. BaGheRa

      Îmi pare rău că a retrogradat Chindia. Când am văzut ce jaf a fost la Pitești chiar îmi doream ca ai mei să dea un gol ca să pice Piteștiul. Nu a fost să fie. Tind să cred că a fost blat ca să pice Chindia!

      1
  7. Mona

    Măi oameni buni, am lăsat serialele recomandate ca să citesc o carte, tot recomandată. Acum las’ cartea ca să merg pe stadion că se pare că e musai. Halal anturaj mi-am găsit :)))

    4
    Reply
    1. Laura G.

      @Mona,
      Nici nu mai e mult până la recomandările de striptease în cluburi. Mai ai un pic de răbdare 😁

      P.S. – adică ce, acolo nu sunt suporteri?

      3
    2. Blanche

      @Mona, cred că ar trebui să ne dăm întâlnire pe un stadion! 😁 Dar să primească Ionuț undă verde de la doctor și să vină Alin de pe plaiurile calde! 🙂

      2
    3. BaGheRa

      @Mona, atmosfera de pe un stadion plin ochi, nu se compară cu nici o altă experiență. Mai ales la o echipă cu suporteri pătimași.

      3
    4. BaGheRa

      @Blanche, nu zici rău 🙈

      2
      2

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.