Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac

VaraO carte grozavă, cu o alertă ritmică, personaje unice și perfect creionate. O scriitură îndrăzneață, dureros de brutal, înțepătoare pe alocuri, tandră în altele, mereu o combinație perfectă între ultimele două. Acum, la câteva zile după ce am terminat-o și lectura sa așezat bine în capul meu, după ce am coborât definitiv, am senzația că autorul ar fi putut continua cu succes câteva capitole. Vara în care mama avea ochii verzi este un român abrupt, colțuros, care te lasă fără suflare de la primele fraze.

“În acea dimineață, în care am uram mai mult ca oricând, mama a împlinit treizeci și nouă de ani. Era mică și grasă, proastă și urâtă. Era cea mai inutilă mamă din câte au existat vreodată. “

Alexsy este un rebel adolescent și cu oarecari afecțiuni psihice, bucuros să plece în vacanță cu amicii și să scape de atmosfera toxică de-acasă. Mama sa, cu grijă, este o relație mizerabilă, îi dă planurile peste cap când îl roagă – ba nu, mă mituiește! – să-și petreacă vara cu ea într-un sat turistic din Franța. Scarbit de perspectivă, dar încântat de mita oferită, acceptă bizarul târg. De ce vrea el mama o vară doar cu ea? Aflăm odată cu Alexsy și aflăm drama care-i va contura destinul.

Vânzările de sentimente nu apar dintr-o toane adolescentină ci sunt cauzate de traumele din copilărie, când au avut parte de ignoranță, de brutalitate și au fost mai mult decât nedorite. Cinismul cu care își descriu părinții și relația cu ei este cutremurător și fascinant, de-ti face pielea de găină.

“Mi-a plăcut foarte mult anatomia, probabil, de la mamă, care ar fi trebuit să fie profesor de biologie, dar a ajuns să vândă covrigi.

Vara în care mama avea ochii verzi și cărți despre nebunia de a simți prea mult, despre copilul neajunusurilor prea sensibil în lumea desensibilizată, tare și rea. E despre părinți proști și copii deștepți și despre cum ajunge moartea să-ți descoperi ce nu ai reușit să vezi întreaga viață. Emoțiile intense ale personajelor sunt redate atât de bine, încât cititorul sunt senzația de spectator nepoftit la o dramă de familie.

O carte fenomenală! Scrisă excelent (stilul frust și succint mi-a părut oarecum apropiat de cel al lui Eric-Emmanuel Schmitt ), cu un limbaj surprinzător, într-un stil nou și interesant, interpretarea ei face să vă doriți mai mult, tot mai mult, totul despre personaje și povestea lor.

“În acea vară ne-am autodistrus mai mult decât în ​​toate anii, totuși niciodată nu am fost mai plini de viață.”

 

“Mama a avut dreptate în acea seară și în alte câteva care au urmat. Dar rolul filosofului nu a fost deloc surprinzător, mai ales că a fost întotdeauna o fiică, o soție și o mamă de două ori. ne îndeplinesc serile. Bineînțeles că nu am urmat niciunul dintre sfaturile ei apocaliptice, deși acum se vede că unele ar fi putut într-adevăr să scape de nițe cucuie. “

Mi-a plăcut enorm și o recomand tuturor celor care vor să citească literatura românească contemporană. E altceva … și e minunat!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.