Azi, dis de dimineață, mă trezesc buhăit de prea mult somn. Verific aplicația și conștientizez că am dormit 6 ore legate, aplicația minune de pe ceas mă evaluase cu un scor de 80+. E bine! Mă uit în oglindă în timp ce mă spăl pe dinți și realizez că nu arăt a om normal. Oare oamenii normali se trezesc fără să le sune ceasul? Poposesc pe terasă și meditez la o cafea și 3 paie… scurte. Gata, decolarea!!
Țâșnesc din casă, cu o mână scriind frenetic pe telefon și cu cealaltă căutându-mi cheile. Înjur în gând și, de frică să nu îmi stric zen-ul, mă autogratulez intitulându-mă „Împăratul cheilor”, că muște nu-s, e iarnă sau, mă rog, ar trebui să fie. Urc în rablă și demarez în trombă alăturându-mă cohortei de furnici umane plecate să muncească ca să pună o firimitură de pâine pe masă. Azi cred că s-au rupt cerurile și a filmat Iisus 16k preambulul potopului divin. Cred și nu cercetez, doar înjur.
Ajung într-un final, adică după dublul timpului normal, la locul de întâlnire cu echipa. O doamnă proaspăt revenită din concediu îmi întinde o pungă sclipicioasă de hârtie și îmi zice mândră: Cadoul dumneavoastră. Replic scurt: Eu nu mai cred în Moș Crăciun! Mă uit în pungă și văd 2 cutii de bomboane Bucuria și forma grațioasă a sticlei: Speranța. Divin! Insist și aflu prețul coniacului și promit achitarea lui cu proxima ocazie, conform înțelegerii dinaintea plecării inculpatei în concediu. Mă gândesc că m-am enervat și îmi stric zen-ul. Plec la birou. Am o întâlnire în urma căreia am impresia că am ieșit deocheat. Mă ia cu rău de tot: de mare, de amețeală, de soare lipsă și de ploaie continuă. Abia mă mai țin pe picioare. Înjur și încep să meditez și să fac exerciții de respirație. Degeaba. Starea de leșin se accentuează. Desfac o cutie de bomboane și mă reped hulpav la conținut. Mănânc mai bine de jumătate din conținut. Parcă îmi mai revin puțin. Îmi chem o colegă să mă ducă la următoarea întâlnire, pentru că cea pentru care am rămas la birou nu a mai binevoit să apară. Aveam să aflu mai pe seară că zăcea beată și drogată într-un hotel.
Ziua continuă. Ploaia continuă.
Și vine seara. Primesc mesaje cu regretele dăruitoarei mele colege conținând reproșuri cu faptul că nu îmi place să primesc cadouri. Și toate astea fix în timpul în care încercam să îl motivez pe mecanicul meu să lucreze în paralel la cele 3 rable aflate în service. Îi promiteam cu sârg o ladă de bere, dar cu livrare mai la vară. Al draq moldovean a concluzionat cu… titlul.
Cât de Divin e faptul ca Speranța să îți aducă Bucuria într-o zi precipitată cu precipitații greșit alocate anotimpului curent?
Ați pățit așa ceva?
Nu! Oamenii normali nu se trezesc înainte să le sune ceasul. 😁
@J, ia să depinzi de un mijloc de transport și să te trezești 10 ani la aceeași oră, să te văd dacă ești normal sau nu. 😂🙋🏻♂️
Ce înseaamnă 80+ ?
Și cu ochi de soacră 🙈
Cred că la 80+ dormi mai mult decât de obicei că te pregătești pentru ăla definitiv și poate vrei să faci experiență
Că a dormit cât un om de 80 de ani si ceva.
Oare? Că la 80+ ori dormi foarte puțin, ori definitiv 😇
Cred c-aș fi prieten bun cu nenea ăla mecanicul, că și eu beau bere. Bine, aș putea fi prieten și cu tine, că și tăria îmi place. 🙂 Hai că-i bine!
Mamă ce aș arde și eu o bere acum… dar e foarte scumpă și nu am cu cine să mă duc la bar 😁.
Da’ unde ești tu acum (?) nu se găsește o alimentară, un aprozar, ceva cu bere? 🙂
BaGheRa, te duci cu Speranța și cu Bucuria 😇
@Laura G, sunt plecat în Qatar, de anul trecut de prin octombrie și se găsește bere, dar este destul de scump și de multe ori nu am cu cine să o beau – că doar nu m-oi duce pe la bar singur, așa ca alcooliștii.
@Mona, mai mult cu Speranța decât cu Bucuria 😁
@BaGheRa,
Deci așa! Ești acolo, pe opulență, și nu se găsește niciun nabab care să-ți povestească la o bere cum a făcut el primul milion? 🙂
@Laura, am fost în multe țări dezvoltate din vestul Europei, dar pot spune cu mâna pe inimă că nu numai că nu se compară, dar este cu mult peste multe din țările considerate de mulți dintre români „cu apă caldă”.
După o vârstă, este indicat să NU te uiți în oglindă până nu servești niște Bucurii :)))
A, și titlul are o continuare cumva? Șefu’ muncește!
Sau să te uiţi în oglindă după ce serveşti nişte Speranţa.
Sec!
Iete, măi, la ei. Ce gașca s-a adunat aici. Helău evribadi! Auzi, @Laura? Înțeleg ca suntem toți acționari la blogul ăsta? Adică nu e nimeni care sa ne dea afara?
Dap! Acționari cu părți egale. Nu ne dă nimeni afară, dar o să ne sufocăm înăuntru de-atâta muncă – tot în părți egale – de scris texte. Hai, la treabă! Că la distracție, dați năvală, se știe 🙂
Bună seara și dumneavoastră scumpă și distinsă doamnă! Mă bucur să vă recitesc!
Ltns Elena P 😘🤗 Ce bucurie ar fi… și alții de-ar veni 🤪
(Cu o voce fals sfioasă și cu un incotrolabil tremur al membrelor, inclusiv a lui membru ăla…): Bine v-am regăsit Oameni Frumoși. Se poate sau inoportunez?
Bine ai venit!
Se (foarte) poate, intrați, vă rog! 🙂
Mulțumesc ! 🙂
Salutăm @Mona, @ElenaP, senior @Paco!
Mă ce filme/seriale bune ați văzut și voi în ultimul timp că să dea naiba de am mai găsit vreunu ca lumea?
Ultimul văzut: Alpha males. Îl recomand, e tare fain (Netflix).
The Peripheral, From, 1899.
Şi am mai văzut (abia acum) Dark.