Și iată că ne apropiem cu pași repezi de vacanța de Paște. Știu că “vacanță de Paște” sună cam a blasfemie în fața “Sfintelor Sărbători”, dar sper să mi se ierte. Paștele e în special prilej de vacanță pentru mine, de mers în Salonic sau la Vaslui, de adunări cu oameni și foarte multă veselie.
Anul acesta vom petrece această vacanță în Salonic și m-am gândit să trec în revistă 5 dintre elementele (culinare) adiacente oamenilor, care nu pot lipsi Paștelui din Grecia. Sau, mă rog, din Grecia mea.
Încep cu ouăle vopsite. Le știm cu toții, se pregătesc de regulă în Joia Mare, pot fi doar roșii, pot fi verzi, albastre etc, pot fi încondeiate, pot avea abțibilduri pe ele, pot fi multicolore după ce au fost învelite și fierte în foi de ceapă. Știu că ouăle din acest Paște vor fi exclusiv roșii. Și că le vom ciocni pe primele abia după ce vom aduce acasă lumina de la Înviere.
Continui cu “maghiritsa”. Asta e o supă în care se pun măruntaie de miel (bine, soacra mea pune doar ficat de miel tăiat în bucățele mici), o avalanșă de verdețuri (ceapă verde, salată verde, mărar), nițel orez și “avgolemono” (dressing de ou cu lămâie). Pe cât de hidos (spun unii că) arată, pe atât e de gustoasă. Se mănâncă tot după Înviere. Ani de zile am evitat preparatul ăsta (aspectul!), până când am ajuns să nu mănânc mai nimic în ziua de sâmbătă, ca să pot cere 2 porții de maghiritsă în creierii nopții.
Cozonacul, desigur. Bine, aici s-a cam stabilit că grecii sunt varză la cozonac. În sensul că, la fel ca la italieni, acesta e un fel de pâine dulce. Noroc de mama care-i trimite cuscrei sale (mare amatoare de cozonac românesc) ză real cozonac. Perla gastronomiei românești. Piatra supremă de încercare a oricărei gospodine (sau a oricărui gospodin, desigur). Un preparat pe care dacă nu-l înțelegi în profunzime, n-ai cum să-l apreciezi cum se cuvine! 😛
Și ajungem la ziua de duminică, când intră în scenă “artileria” grea. Rog pe cei care detestă tradiția sacrificării unui mieluț de Paște să sară peste următorul paragraf sau na, să nu sară, dar va fi pe propria răspundere.
Așadar, proțapul e pregătit, mielul (întreg, bine curățat, fără blană și măruntaie, desigur) la fel, de kokoretsi nici nu mai zic. Kokoretsi sunt măruntaie de miel, învelite în mațe, tot de miel. Se coboară dis de dimineață în fața blocului (yeap, cocalar style – ați putea spune :))) și începe învârtitul la proțap. Mielul este rotit de un dispozitiv electric, kokoretsi-ul se rotește manual, dând la o manivelă. Vreo 7 ore încontinuu. Este o muncă de echipă, la care se bagă cam toată lumea. Imaginea este una barbară, știu. Mai ales că pe lângă mielul cu dinții rânjiți ca-n “capra cu trei iezi” se discută animat, se râde, ba chiar se și dansează.
Cam astea ar fi indispensabilele, fără de care Paștele în Grecia n-ar fi Paște pentru mine. Sau, mă rog, să nu vorbesc cu păcat, poate ar fi, statement supus analizei. Altfel, voi sărbătoriți Paștele? Și dacă da, ce nu trebuie să lipsească acestei sărbători?
Foto: Pexels
Eu îl petrec, ca întotdeauna, în Vaslui (în județ, undeva pe lângă Bârlad), la ai mei în stilul clasic, respectiv cu borș de miel, friptură de miel la cuptor, ouă roșii din cultura proprie și cozonac, de câțiva ani, făcut la comandă (ai mei sunt destul de în vârstă, (80+) și nu o mai chinuim pe maică-mea cu frământatul cozonacului.
Bineînțeles nu lipsește țuica și vinul, ambele producție proprie. Eventual, după-amiaza, dacă vremea ne permite mai încingem și un grătar la care, pe lângă miel, adăugăm și celelalte legume (de porc, respectiv pui).
Simplu și tradițional.
Oh, da, am uitat de lichide. Țuică/vin la Vaslui, tsipouro la greci. 😁
Pentru mine, Paștele înseamnă duminica aia din an în care mănânc ouă cu cozonac.
În rest, nu prea contează meniul, nu mănânc miel (îi las pe-ai mei să se delecteze cu el). Iar restul legumelor (pui, porc) au aceeași atenție din partea mea ca în restul zilelor – dacă sunt, bine, dacă nu sunt, iar bine.
Laura, adevărul e că ani de zile nu prea m-am atins nici eu de miel. Acum, sunt spaima costițelor. O delicioșenie. :))
@Andutaaaa, de ce??? 😭😭😭
Sunt departe de casa, de ai mei😞!!
Aici Paștele, începe cu petrecerile pentru copiii, cu vopsitul oualelor și alergatul după ele în gradina.
Îmi place la nebunie ce ai scris❤️!
Incerc în fiecare an sa păstrez tradițiile cu care am crescut, dar este complicat ca în Joia Mare sa ies în strada sa matur și sa ud, și apoi sa ma duc la vecini sa împart căni cu apa, și lângă cu rahat turcesc sau halva😊.
Anul acest nu fac cozonac, doar pasca. Și la cererea soțului cornulețe cu rahat, cum ii făcea bunica lui.
Dar iubesc aceasta sarbatoare❤️!
@Anduta, la noi în Oltenia, tradiția este ca de Paște sa te înnoiești, sa cumperi/primești haine noi. Și am încercat sa fac asta pentru nepoatele mele în fiecare an, aici.
Zoe, cred că și in Moldova e tradiția cu hainele noi, cel puțin la noi se practica. Bună tradiție, o practic și eu, și pentru cadouri (imi place să cumpăr haine pentru copii mici), și pentru mine. 😅
Eu nu țin nicio sărbătoare. Mă bucur de zilele libere ca și cum sunt un weekend prelungit. Nu merg la biserică, nu țin post, nu gătesc bucate tradiționale.
Fetele vor merge azi la bunica să facă ouă roșii doar pentru că le distrează, ele nu știu însemnătatea lor și nu le-o explică nimeni pentru că babele habar n-au de semnificații și eu nu vreau să le dresez pentru scamatorii religioși.
Nu ne adunăm la mese în familie. Nu doresc să petrec ore interminabile cu familia, prefer să merg cu fetele undeva în vreun parc mare, la o pizza (dacă e deschis pe undeva), la o înghețată. Ne distrăm de o mie de ori mai bine la joacă și plimbare în natură decât în casă cu neamurile.
Vera, “nu gătesc bucate tradiționale”. Faci/ai făcut cozonac, din punctul meu de vedere tu gătești bucate tradiționale. 😛
Anul acesta va fi al III-lea Paște pe care îl voi petrece pe meleaguri străine. A mai fost unul în Rusia care a fost de pomină petrecut cu români, rusi, ucrainieni și italieni. Unul în UK unde am vopsit un ou fiert cu pixul ca să simt și eu că e Paște…
Anul acesta cred că voi munci… și va fi o zi normală ca și restul.
Cât despre tradiții, acestea nu vor dispărea și sincer fiecare le va urma mai mult sau mai puțin în funcție de sărbătoarea respectivă.
Baghera, eu sunt tare curioasă ce tradiții voi păstra atunci când nu se vor mai îngriji alții de păstrarea lor….
@Anduță, nu face cineva din familie cozonac, comanzi la cineva tradițional, e prea scump cumperi unul din magazin și tot ai cozonac pe masă. Cu oul dacă ai copii cred că este max distractiv să le vopsești împreună cu ei. Ce nu mai este distractiv este curățenia de după, dar asta este altă discuție.
Cu siguranță vei face ceva să păstrezi din tradiții…
Kilometri.
Asta fac. Că e Paște, Crăciun sau Revelion eu fac kilometri. În diverse locuri unde oamenii normali sărbătoresc.
Și de ani de zile, când dărâmați de oboseală reușim să ciocnim un ou sau să ne urăm reciproc An Nou Fericit, ne promitem unul altuia că anul viitor o să începem altceva, ne reprofilăm și ne băgăm picioarele în el de domeniu de activitate.
Pe scurt, cum petrec ? Muncesc.
Fii mai specific: care din cei care sărbătoresc Paștele, Crăciunul și Revelionul bifează normalitatea, că unii is ortodocși, alții catolici, unii serbează Yule sau Sol Invictus sau pe Mithra, samoanii sunt cu 12 ore în viitor față de români etc.
Paco, și pun pariu că de sărbătorile astea, in domeniul vostru e muncă și stres mai dihai decât in zilele “normale”.
La Samoa, Insula Paștelui și Beijing mă refeream.
De Paștele Catolic am lucrat, că spaniolii au avut zile libere, de Paștele Ortodox lucrez, că pe spanioli nu-i interesează că un băiat în floarea vârstei s-a cocoțat pe cruce de mai multe ori decât avea trecut în caietul de sarcini.
Având în vedere că de Paște e mereu vacanță, e bine.
În ultimii 20 și ceva de ani părinții mei au reușit sa ne aducă împreună în mica lor familie: ei, eu, o soră și nepoții lor/copiii noștri. Bine, acum cineva poate spune ca nu e nevoie de sărbători religioase pentru a se produce aceste reuniuni, dar deocamdată Crăciunul și Paștele sunt singurele date la care asta se întâmplă. Și pentru că sunt sărbători oficiale și cei mai mulți au liber atunci.
Deci da, paralel cu semnificația zilei din punctul meu de vedere, merg de Paște la părinți. Iar mama face cel mai bun cozonac. E bun cu chefir sau cu lapte cu cacao, îmi aduce aminte de copilărie.
Solandi, așa e, mama face cel mai bun cozonac! 😛
Eu sunt dintre cei care nu înțeleg cozonacul. De obicei primim de la părinți, și tot de obicei , după ce se întărește pt ca nu îl mănâncă nimeni, îl dam pe furiș la găini. Exclus sa îl refuz, s.ar supăra pe noi. Mbine , s.ar supăra și dacă ar ști ce fac cu el.Si uite asa, săptămâna viitoare, mănânc oua de la găini hrănite cu cozonac. Nu ca Fraierii care vând oua crescute în voliere spațioase. La mine confortul găinii e la superlativ.
Și da, îmi place faptul ca toată familia se aduna în jurul mesei. Încă sunt 2 mame 8n viață, iar bucuria lor e maxima. Merinde aduce toată lumea, asa ca efortul de preparare e mai mic, împărțim sarcinile între noi.
MAS, când eram copil, nu mă dădeam in vânt după cozonac. Parcă era peste tot in jurul meu, toată lumea făcea, iar abundența aia mie îmi genera un soi de respingere. Nu mi se părea mare șmecherie, nici gustul nu mă dădea pe spate, iar efortul de pregătire al preparatului prea mare. Iar in anul in care am văzut-o pe mama lăcrimând că nu i-a ieșit cozonacul, cred că l-am și detestat. Numa’ contre, ce să mai. De la facultate încolo, lucrurile s-au schimbat. Am început să apreciez mult mai mult cozonacul. Bine, și mama, încăpățânată, a devenit expertă in bucătărie. Când trimitea pachet, cu cozonaci sau fără, era sărbătoare la cămin. Ca găinile tăbăram pe el! 😅
Pentru că mi-a plăcut mereu ficatul (spre deosebire de surorile mele) și ador verdețurile, aș încerca maghiritsa. Eu sunt aia care mănâncă un degețel de carne și un bol imens de salată. 🙂
De Paști mergem la socrii mei, aici aproape. Ne împărțim cu pregătirile. O să vină și sora mea cea mică și tata. Vopsesc ouă pentru că le place copiilor, dar în mai multe culori. Și nu de azi, ci sâmbătă. Cozonac fac tot sâmbătă să fie proaspăt, eu și fii-miu suntem amatori. Fata vrea chec, îi fac chec. În rest o ciorbă de miel, o friptură de miel, iar pentru copii piept de pui sau cotlet de porc. Soră-mea e vegetariană, trebuie să cumpăr mâine legume cât mai variate de pus pe grătar, din care o să mănânc și eu, évidemment!
Când eram mică preferam Paștele Crăciunului pentru că era mai cald afară și puteam să ies să nu îi mai aud pe părinți certându-se. Și acum prefer la fel, dar din alte motive.
Și noi am păstrat tradiția cu înnoitul de Paști, le-am luat copiilor haine și încălțăminte noi. 🥰
Blanche, da, și eu sunt mare amatoare de legume/verdețuri. Dar imi trebe si carne, chit că e un degețel sau o bucățică. Ficatul nu mi-a plăcut mereu, a început în timp să-mi placă.