Când m-am mutat din Câmpina în Vaslui, gașca de la bloc m-a întâmpinat cu “Uăăăi, bucurieșteancooo!” și dă-i și râzi de accentul meu muntenesc. Am suferit un pic inițial (mna, aveam doar 7 ani), după care am dat cu suferința de pământ și am început să mă amuz și eu de accentul lor (care și mie mi se părea caraghios) și de cum stâlceau unele cuvinte.
Prin liceu, am întâlnit niște adolescenți bârlădeni, dintr-un liceu foarte vestit în zonă, liceul Codreanu. Tinerii ne vorbeau cam ironic, pe motiv că nu e Bârladul reședință de județ, așa cum ar merita. I-am aprobat și eu ironic, exprimându-mi regretul că liceul lor nu e în orașul Vaslui, ca să pot să studiez și eu în lăcașul ce-mi poartă numele.
Mai târziu, prin facultate, doi se “duelau” în supremația originilor.
– De unde ești tu, bă?
– Din Rahova, bă! Da’ tu?
– Pff, io-s din Obor, bă!
Am râs cu zgomot, căci ce să și faci în fața penibilului?
Peste ani, încă mai văd glume cu “după 7 zile în Vaslui” plus altele și, deși mie mi se par niște glume proaste (bine, și suuuper răsuflate și plictisitoare), le tratez drept glume. Am tratat drept glumă și când cineva m-a întrebat de unde sunt, i-am zis că-s din Vaslui și reacția a fost: “Pe bune? Nu pari!”. Am glumit cu ceva de genul “Păi na, încerc să mă camuflez și eu în lumea bună”.
Mai departe de glumele interne privind originile, eram în Grecia, într-un cerc mai mare și o tipă a zis la un moment dat un fel de glumă din care reieșea că albanezele, rusoaicele și româncele sunt curve. Acu’ nu știu dacă erau albaneze sau rusoaice prin zonă, dar eu am avut curiozitatea să aflu și despre alte glume cu români și românce. Pfff, n-am aflat, din păcate, asta era the one and only, pare-se.
O mai știu doar pe-aia făcută de francezi la nu știu ce post de televiziune de-al lor, cu “salutul românesc”. Nu știți “salutul românesc”? Palma întinsă în sus, privirea umilă și tonul rugător „S’il vous plait, Messieurs, Mesdames!„. S-a râs grozav în public.
Mie-mi plac glumele, în general, așa că încerc să nu fiu prea neglumeață cu alea de le consider proaste. Le văd ca pe un material de colecție, cam cum erau colecțiile cu surprizele de la gume, pe vremuri.
Așa că, dacă știți glume proaste de orice fel, shoot! Sunt tare curioasă dacă putem scoate material de-un album complet! 😀
Foto: Pexels
Copy Paste mode ON
Un cuplu de batrani casatoriti de 50 de ani sunt intrebati:
-Cum reusiti ca la varsta asta sa fiti un cuplu atat de perfect si va intelegeti atat de bine?
El:
– Pai sa vedeti, secretul unei casnicii nu e iubirea ci regulile. Noi avem reguli peste tot, reguli pe care le respectam de o viata. De exemplu la baie , folosim intotdeauna aceleasi prosoape impreuna dar avem unul pe care scrie C de la cap si altul pe care scrie F de la fund.
Ea:
– Ceeeeee?!!!!! Intotdeauna am crezut ca C vine de la cur si F de la fata!
Îuuu:-)))
Din categoria glumelor domestice, mi-a aplicat-o soțul pe-aia cu „hai să te fac să te simți femeie” și mi-a dat o cămașă la călcat. Da’ las’ că m-am răzbunat. Sună soacra, ce faci fetița mea (așa-mi zice ea și tare-mi place 😀 ), eh, și eu prin bucătărie, unde mi-e locul. Soțul gătea (cu șorțuleț, ofc 😛 ), s-a uitat dubios la mine. Că na, eram în bucătărie, da’ picior peste picior, cu un pahar de vin lângă, uitându-mă la el.
Copilul masculin mi-a trântit o glumă tare proastă. Făceam clătite și manevram tigaia aia (destul de grea) cu o mână, înainte și-napoi ca la scrimă, plus cu zvârlituri de foaie în aer, ce să mai, măiestrie la maximum. „wow, mama! Vezi ce bine-ți prinde sala, așa devii mai bună bucătăreasă!” Grrr.
Și încă una urâtă. Parcase unul în fața barierei de la parcare, lăsând loc să treci la milimetru cu mașina. El „ce dobitoc! plus că nu se gândește și el că poate trece pe-acolo vreo femeie care nu știe să șofeze…” Eu „sau un bărbat….” El „Sau un bărbat…cu o mașină foarte mare…” Nț! :))
@Anduța,
Astea mi-au amintit de una atât de veche, că nici n-o mai bag în seamă:
eu: – vrei ceva acritură la tocăniță?
el: – nu, mersi, te am pe tine
Laura, când sunt prost dispusă, mă folosește pe post de cub de gheață. „bagă și tu un degețel în cafeaua asta, că e cam fierbinte…”
Cea mai cea glumă proastă a fost când m-am uitat pe geam în acestă minunată dimineață și am dat cu ochii de un strat substanțial de zăpadă. Gluma e cu subiect continuu ptr că încă ninge. Ca în povești, da, știu, doar că e o poveste nașpa. Fortisia avea flori, zambile zâmbeau și ele iar eu am treabă, azi, cu cfr-ul. Și mai sunt și la dietă.
Mă duc să fac potecă, unde naiba o fi lopata …
Mona, that’s the spirit, un pic de mișcare cu lopata sigur te va binedispune. Da, știu, scuzeee! 😀
@Anduță, cred că @Mona ți-a spus vreo două de dulce acum după ce citește comentariul tău. Dacă te apucă instant sughițul să știi cine l-a provocat 😂.
Ce glumă mai proastă decât aia că Buzăul e în Moldova? 😀
Atât pot la ora asta. Dacă nu mă zboară vântul ăsta, de zici că-i Crivăț, nu Austru sau Băltărețul, revin și cu altele.
Solandi, da’ parcă doar de la Mec în sus, nu? 😛
Sau în jos, nu știu exact.
Corect, aia nu e gluma, e realitate si nu e intrebare , e afirmatie!
Am lapsus sau ceva, nu-mi aduc aminte glume proaste. Și sigur am auzit. Dar cred că e important contextul în care le auzi și starea de spirit.
Nu-s nici blondă, nici pitică, nici polițistă, nici moldoveancă, poate d-aia nu mă ofensează prea multe glume. Aaa, am un amic să-i zicem, care are o problemă cu dimensiunea pieptului meu. Mă rog, nu mai avem de împărțit nimic de vreo 3 ani, când el a intrat într-o relație și are și copil acum. Firește că nu mai conversăm ca pe vremuri, că așa le șade bine unor oameni cuminți, dar zilele trecute mi-a trimis din neant o memă cu una cu țț mici. Am râs, că era amuzantă poză, dar very very weird faza…
Din capitolul glume casnice: avea fostul soț una pe care o repeta și care , în vremurile noastre bune mi se părea inofensivă. În retrospectivă, mă irită și am înțeles de ce prietenii îmi atrăgeau atenția că e o glumă proastă. Când aveam invitați, mi se adresa hăhăind: „ia bani de la mine din portofel și ia-ne beri”. Gluma era că el în primii ani de relație nu (prea) avea bani și eu „țineam casa” ca să zic așa.
Vera, mi-a zis odată unul pe stradă, un străin, „ooo, don’șoară, da’ ce plămâni dezvoltați aveți!”. O glumă proastă care m-a iritat cumplit, dar iată, memorabilă. :))
Mie mi-a strigat unul dintr-o mașină în timp ce eu traversam pe zebră: mai pune-i la crescut! 🙄 Am râs, eram obișnuită cu toate glumele pe seama sânilor mici.
Cea mai glumă proastă îi aparține lui Junior.
Mai corect spus gură spartă.
,, A condus azi tata cu 270 de kilometri pe oră.,, ( Junior avea opt ani).
Asta spusă de fața cu maică-sa și bunica lui, pentru care Junior e lumina ochilor lor.
Bă..tu ai dat în limbarniță ? L-am întrebat pe Junior.
Dar tu ești chiar total idiot, m-a întrebat fosta nevastă.
O săptămână am mâncat ce știam să gătesc, adică Coco Jambo.
Paco, adică ai fost lăsat în viață după așa trebușoară? Incredibil! 😛
Coco Jambo e un tip de mâncare.
Dacă îmi spui care, eu îți răspund dacă mai sunt in viață…😛
E Coca Cola, fără Cola, pe ritmuri de Coco Jambo? 😛
Nu.
1. Coco Jambo e o felie de pâine unsă cu unt / margarină, salam, brânză rasă și castraveți murați. Tăiați felii.
Old school.
2. Nu au fost 270, ci 268.
De kilometri pe oră vorbesc.
Lucram în auto și am avut Porsche Drive Experience.
L-am dus pe Junior cu un Porsche 911 cu V-max modificat ( anulată limita de viteză ).
Am pus portofelul pe bord și i-am spus că dacă reușește să îl ia în timp ce accelerez, toți banii din portofel sunt ai lui.
Era fan la vremea respectivă pe cavaleri templieri ( un pitic din plastic era o căruță de bani). Nu a reușit, dar tata
e tata.. Dacă nici eu, atunci cine?
3. Scriu acest comentariu din bucătărie, în timp ce fumez o țigară.
Și mă uit la ruinele unui castel.
Al templierilor. Și mă gândesc că viața e mișto.
Patria Hoților…
La Ploiești poți să te Pitești, dar la Pitești nu poți să te Ploiești.
Ai întors-o ca la Ploiești! Pe câțiva chiar i-am întrebat dacă știu de unde vine expresia aceasta… habar nu au 🧐.
Cam astea sunt glumele pe seama locației 😎. Ieftin, de vară…
Baghera, legat de orașul tău, fiu-miu, cu școala, la Ploiești, acu’ vreo 6 ani. Mă sună, super intrigat: mama, știi cum se merge aici cu autobuzul? (cu tonul ăla de parcă era la trei continente distanță de București). Primești o hârtiuță, pe care trebuie să o găurești într-un aparat! În București se circula deja de ceva vreme cu carduri reîncărcabile pe post de bilet. Chiar, au ajuns cardurile și în Ploiești sau…? 😛 Btw, o perioadă lungă după facultate nu am mai circulat în București cu mijloacele de transport în comun. Până când am zis ia să mai las mașina. Și mă duc la ghereta cu bilete, cer un bilet. S-a uitat tanti la mine ca la ultima proastă ” card, adică?” Pfff!
@Anduța, nu mai erau școli la București de ai trimis băiatul de acasă tocmai la Ploiești?
Aline, apăi Ploieștiul a găzduit una dintre olimpiadele naționale de greacă. Oraș academic, bre, carevasăzică! Copii din toată țara au putut să se minuneze (sau nu) de hârtiuțele cu găurele! 😀
@Anduța, nu știu cum mai este cu autobuzul că nu am mai mers de mult. Ori o ard cu mașina ori merg pe jos ca să fac piciorul frumos.
Cine știe cu ce răgălie de autobuz o fi mers copilul 🙈. Ultima oară când mergeam cu 30-ul pentru cunoscători, compostorul din autobuz imprima data și ora pe bilet. Nu mai zic că stergeam cu spirt biletul și îl mai foloseam odată 😂.
Olimpiadă… la Ploiești 😂.
Ca idioțenia aia, cum că Ștefan cel Mare a murit din cauză că nu a putut spune cinci? Are darul să mă zbârlească instant.
@Ana, eu nu știu gluma. Dacă vrei să explici sau să faci o schiță ceva! 😁 Știam doar că a domnit de la 3 fără 3 minute până la 3 și 4 minute.
@Blanche, nu are farmec așa cu „fără” și cu „și”.
De la 14:57 până la 15:04
Ana, nu știu nici eu gluma. Bănuiesc că e ceva cu „șinși”…🤔
Într-o seară îi strig soțului din baie, în timp ce spălam copilul feminin (mersi, Anduța, pentru expresie): iubi, nu m-a mai durut de mult timp genunchiul (cel drept, la care am și un RMN efectuat)! El, sec: da, dar te-a durut capul! La tine suma durerilor e constantă. 😅 Bine că e el sănătos, fără migrene și alte junghiuri!
În general, nu suport glumele legate de înălțime. Am fost toată copilăria și adolescența complexată că sunt prea mică… Acum vreo câteva luni în parc, echipată în blugi, adidași și un hanorac, cu gluga pe cap, aud o voce de bărbat: tati, nu te duce spre leagăn! Opresc eu leagănul din balans și aud aceeași voce recunoscătoare din spate: hai că l-a oprit băiatul! Cât am putut să râd de mimica așternută când a dat ochii cu „băiatul”! 😅
Blanche asta cu copilul masculin/feminin a venit inițial ca reacție la mentalitatea unora că o fată e fată și băiatul e copil. Eeeee! 😀 Hmmm, glume cu înălțime? Am devenit cea mai scundă din casă și se cam fac glume (proaste, ofc :-)) ) pe treaba asta. Da’ noroc că s-au inventat tocurile!
@Blanche,
Lasă că nici alea înalte nu-s scutite de glume.
De la ”ce-i dai să mănânce de-a crescut așa înaltă” la ”cum e acolo sus, la tine, ai oxigen?”
Și la mine, la ora asta, gluma e identică cu cea a Monei. Și nu doar că-i proastă dar cică o să fie și lungă, că ține până joi. În plus, de 34 de ani, politica românească e o glumă proastă. 🙁
Victore, las’ că trecem noi cu bine și de astea. De glumele proaste ale vremii, zic. 🙂
Glume proaste cu Vaslui? prezent!
Stiti cand e o vasluianca fata mare la 15 ani?
Stiti cum cunosti mirele la o nunta in Vaslui?
pentru alte idiotenii si glume nesarate, apelati cu incredere.
Nu știm, zi-ne tu.
(Anduța să sară aceste rânduri)
Mariuse, păi nu mă bazam eu pe tine? Mă bazam! 😛 Laura, să curgă glumele cu și despre Vaslui! Mi-s imună. Sunt mai zen ca o prietenă ce a terminat facultatea de limbi străine. Ce de glume a auzit draga de ea la viața ei…:-D
E virgina doar in cazul in care fuge mai repede decat tatal si fratele ei.
Are cei mai noi tenesi si cel mai misto trening.
Cum s-ar numi unele opere literare daca autorii ar fi din Vaslui:
1 – Echimoza Otiliei – George Calinescu
2 – Cel mai beat dintre pamanteni – Marin Preda
3 – Amintiri din carciuma – Ion Creanga
4 – Mai am un singur pahar – Mihai Eminescu
5 – Riga Spirto si lapona Antigel – Ion Barbu
6 – Ultima noapte de viol intaia noapte de bulau – Camil Petrescu
7 – Birtul Ancutei – Mihail Sadoveanu
8 – Morobetii – Marin Preda
Ia uite-l ce pregătit e! 😂
Deci, pe zona bahică mă simt. La 5 ani am tras prima (și ultima) beție cruntă, de era să intru în comă alcoolică! M-a lăsat o vecină de la țară în cameră cu un butoi cu must. Doar că nu era must, era ceva între must și vin. O delicioșenie dulce. Țin minte că a venit tataie să mă ia acasă și nu puteam merge pe drum, drept. Mergeam în zig zag și atunci am avut revelația „aha, deci așa e să mergi pe trei cărări”. După care am bolit vreo trei zile. Un alt vecin obișnuia să bea spirt. Știți ce culoare frumoasă are spirtul, nu? Noroc că nu m-a lăsat! 😀
Acum am boală pe via tatei. An de an face mii de litri de vin. Și pentru băut, dar mare parte merge la „forța de muncă”. „Glumesc” mereu că ce-ar fi să taie via și să facă o piscină, un teren de tenis/fotbal, ceva? Nț. În perioada când se face țuica, mi-a trimis un video. Se vedea acolo instalația care bolborosea și tocmai când mă pregăteam să-i dau un comment nasty, îl aud pe fundal: tărie…de caracter! 😀
Bine, și să nu mai zic că atunci când deschidem cu bărbatul o sticlă de vin și eu trag de-un pahar, aud: ia uite, vasluianco, iar ai terminat sticla!
Apropo de băutură, nu știu dacă toți vasluienii sunt așa la băute, dar eu până acum am dat de 2 băieți din ăștia de se băteau cu pumnii în piept că la ei pe stradă la Vaslui se bea cum bea vițelul lapte. Un al treilea de pe la Botoșani…
M-au prins într-un weekend pă Germania cu chef de băutură. Aveam parcate două lăzi de bere, au venit ei cu vreo 2 sticle de whiskey Jameson din ăla afumat. Eram vreo 6 insi.
Am băut cu moldovenii până aproape de dimineață tot, vasluienii, morți, rupți… au plecat de la mine, dar și foarte gălăgioși. Botoșăneanul în schimb a dus cot la cot cu mine… mi-a plăcut de el. Am avut noroc că nu au chemat vecinii poliția la ce gură mare aveau ăștia când au plecat. Pe unul dintre ei lunea la muncă încă îl mai durea capul.
Cel mai rău totuși a fost unul din Vâlcea, frate, praștie s-a făcut… S-a sprijinit săracul pe ușa de la balcon care se deschidea înspre afară… și s-a dus cu cracii în sus. 😁. Am zis dreaq că îl adunam cu fărașul de pe jos. Vai de capul meu ce panaramă de petrecere a fost aia. Și a fost și în pandemie când nu aveai voie să te aduni decât cu familia 😎.
@BaGheRa, pai nu te-ai adunat cu familia de 🍻🍻🥃? 😜
Fix așa am zis și eu 😎