A pus Paco un clip care tare mi-a plăcut, îl puteți vedea sau revedea aici. Nu o să supun dezbaterii publice cele ce contează cu adevărat în viață, ci o să vă invit să vă uitați în special la secvența ce începe la minutul 3, secunda 58.
Jean și Laia, la masă:
Jean: Eu o să iau hake.
Laia: Hake? Am putea împărți. Putem să comandăm diverse și să le încercăm pe toate. Se practică des asta aici.
Jean: Tu comandă pentru tine. Eu comand pentru mine.
Eu recunosc că sunt o mare fană a conceptului prezentat de Laia, “împărțim – mâncăm câte puțin din mai multe”. Cel puțin la restaurantele grecești sau libaneze, eu nu țin minte vreodată să-mi fi comandat porție individuală de ceva. “Ligo ap’ola”, câte puțin din toate (mă rog, nu chiar din toate) mi se potrivește de minune.
Nu concep o masă la tavernă grecească fără clasicele salată grecească sau tzatziki și fără creveți (la grătar sau saganaki) și midii (în sos de vin). Sau masă la libanezi fără fatoush, hummus, tabouleh și falafel. Îmi place să nu trebuiască să aleg dintre ele și tare mă bucur când am “aliați” la aceste preparate, astfel încât nici să nu existe risc de risipă alimentară sau de mațe sparte.
Pe de altă parte, accept că și conceptului “fiecare cu preferința lui”, prezentat de Jean, are farmecul său. Copiii și nepoții noștri, de exemplu, când ieșim la restaurant în familie, deseori vor fiecare porția proprie. Bine, și acces liber la ce e “la comun”.
Nu cred că cel mai bine e într-un fel sau în altul. Mi se par pur și simplu moduri diferite de a te bucura de niște gusturi culinare.
La voi cum e cu cele două concepte de a lua masa? E ok și unul, și celălalt, sau mai mult unul dintre ele? Sau poate faceți vreun mix? Că, dacă stau să mă gândesc, strategia ălora mici nu mi se pare deloc de lepădat. Și individual și la comun, la aceeași masă, hmmm. 🙂
Foto: Pexels
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!? 🤪
Acesta este un articol de post … orice asemănare … 🤪🤭
Doamne, cum spune HM, da? 😁
La comun, clar – câte puțin din fiecare. Plus că așa, nu băloșești la altă farfurie 🙂
Mai demult, auzisem voci care spuneau că nu-i de bonton să te plimbi prin porțiile celorlalți. Bine că a trecut politețea asta.
Laura, vocile nu se ascultă dacă nu scrie și in cărțile cu codurile bunelor maniere! 😀
Individual… dar nu mă deranjează să împart. Ideea este că cică mănânc mult și nimeni nu vrea să împartă cu mine 😁.
Ei, na, mănânci mult. Duceți mai multă pâine la domnu’! 😛
@Anduța, păi ce facem mă aici vorbim de share și tu dai share doar la pâine 😂. Îmi iau jucăriile și plec acasă. 😎
Se practică intens în Spania ( doar eu le pun pe masă, nu ? 😀) ,, lasă-le aici că servim din fiecare,,.
Nu cred că stă în tradițiile noastre că popor.
Cizmarul analfabet a a avut grijă inclusiv să ne obișnuim cu mâncatul acasă, mai ușor cu ieșitul la restaurante.
Nici nu are sens o paralelă între ,,ritualul,, mesei la spanioli, greci, italieni ( merg și sârbii pe turnantă ) și noi că popor.
Nu vreau să fiu catalogat ca și căpșună înfumurată, dar ultima oară în România am reușit să reunesc mai mulți prieteni la o ieșire la cină.
La final, a venit nota de plată si după aproape un sfert de oră de ,,tu câte beri ai avut și tu câte felii de pâine,, i-am făcut semn la ospătar să-mi aducă nota de plată. Am plătit-o eu.
( Mai mereți mă în…..spre mare, stau să calculez la leu îmbucăturile).
Deci exclus zic eu faza cu împărțitul.
Totuși, noi avem platourile. Cu diverse tipuri de cărnuri, cu zacuști, cu legume drept ornament. Numa’ bune de împărțit. 😀
Nu sunt familiarizat cu ideea. Adică n-am nici-o problemă dacă cei cu care sunt la restaurant o să-mi ceară puțin din ce am comandat eu. Ia nene! Dar eu n-aș prea face-o. Nu știu de ce, sincer. Adică unul din argumente e ”Bă am avut inițial de unde alege, nu mă tot frichinesc nehotărât!”. Dar ăsta-s eu, nu seamănă mulți cu mine și asta e bine.
Victor, nunu, eu nu zic de comandatul individual și apoi de împărțit. Ci de ce zice și Solandi mai jos. Comanda vine la centru și fiecare își ia in propria farfurie.
Nu prea îmi place treaba asta cu totul la comun pe masă la restaurant. Hai că în familie, soție și copii, mai merge, dar să fiu cu prieteni sau cunoscuți și să-și plimbe toți furculița prin farfuria mea și eu prin a altora? Nu, mulțumesc! Cumva nu mă simt confortabil.
Aaa, că mai scoți câte un „Ia, mă, d-aci, și gustă, că-i bun!” sau „Vrei să-ți opresc și ție niște [insert ce o fi acolo]?”, asta, da, mai merge, dar farfuria mea e farfuria mea, nu a poporului de la masă. 😁 Cum zice și @Victor mai sus, există un meniu, alegi de acolo și mănânci ce-ai ales.
Iar în familie noi avem gusturi, preferințe și probleme legate de mâncare atât de diverse încât fiecare comandă ceva ce nu le face deloc cu ochiul celorlalți și de aceea nu prea ne intersectăm prin farfurii.
Ionuț, eu am alergie la chestia cu opritul din ceva pentru cineva. Nunu, mai bine ia-ți tu acum, nu mă pune pe mine să mă gândesc ce și cât să-ți las la final. Stres prea mare!😅
@Anduța, da, normal că e enervant. Acu’, drept să spun, eu am fost oleacă nasol și întâi am comentat, apoi m-am uitat la clipul pus de Paco, așa că am fost prea radical.
Sigur, dacă pe masă sunt multe feluri, n-am nimic împotrivă să își ia fiecare în farfurie câte ceva din toate, pe model bufet suedez, cum face tipa din clip. Dar experiența mea cu restaurantele mă învață că sunt rare cazurile în care un număr X de persoane comandă mai mult de un număr X de porții (din motive financiare, de obicei), și atunci când comandă, fiecare comandă ce-i place LUI și vrea EL să mănânce, nu comandă cu gând că se pune totul la comun. De aceea am și zis de plimbatul furculiței prin farfuriile altora.
Mie cel mai mult îmi place în concediu prin resorturi d-astea cu cel puțin o masă inclusă, unde pot să pun pe farfurie câte puțin din fiecare fel. Și să dau la toți să guste, iar apoi să refill dacă e cazul. Dar la restaurant clasic….cum am zis mai sus, fiecare cu ce are în față.
Din câte am văzut de data trecută în video, nu e vorba de a comanda fiecare câte ceva şi ceilalţi să se repeadă apoi în farfuriile din faţa fiecăruia să se servească. Ci, e mai degrabă un fel de bufet, mai multe farfurii generale cu diverse mâncăruri din care se serveşte cine vrea. Adică există farfurii goale în faţa comesenilor, în care îşi pun ce vor din cele comune comandate. Mie mi se pare drăguţ şi util, pentru mine porţiile sunt mereu prea mari, eu mănânc puţin, ciugulesc. Dar nu am încercat, de fapt nu am văzut să se practice la noi în Ro.
În schimb, când mergem în familie doar, la restaurant, avem un fel de mix. Dar în familie e altceva.
Solandi, da, bufet/adunătură de mai multe farfuriuțe cu diverse. Sau chiar un platouaș. :))
Și eu, tot individualistă.
Ana, eu când individualistă, când comun…istă. 😛
Ador ideea de platou cu câte puțin din mai multe preparate. Eu ies și singură la masă și nu pot comanda platouri, dar când merg cu prietenii împart fără probleme. Și mai ales când ies cu fetele.
La noi trei e o combinație. Cea mare e rigidă în ce privește meniul, comandă mereu același lucru. Eu comand mereu ceva diferit în ideea să le arăt măcar cum se prezintă alte bucate. Cea mică e foarte aventuroasă, mănâncă și cu ochii și cu urechile. Vrea să încerce orice aude. Și dacă-i place mai mult farfuria mea, facem schimb. Nu mă supăr niciodată, ador să le văd mâncând.
Uneori fac fixuri cu un anumit fel, mă întorc mereu acolo și iau acel lucru. Cum am pățit cu o budincă de curmale de la City grill unde am mers o dată cu Anouk. M-am întors de vreo 5 ori după ea :))))
Platouri, platouașe, farfuriuțe, boluri și crăticioare care mai de care. Dap, pot spune că ador și eu treaba asta!
Vera, ce poftă mi-ai făcut cu budinca aia! S-o mai face să trec pe-acolo cu proxima ocazie? 😁
@Blanche Încă e in meniu. Se servește călduță, cu glob de înghețată de vanilie și sirop de caramel. Este excesiv de dulce, atenșăn. Dar e divină! ❤️🔥
Am văzut de atunci clipul postat de Paco, foarte înduioșător. Și eu sunt genul care ciugulește ca Solandi, de aceea foarte rar comand ceva doar pentru mine în restaurant, iar dacă îmi comand vin cu trei sferturi acasă în caserolă, cum am făcut recent cu o salată mexicană. Mâncare la comun am practicat în familie când ne-am mai reunit vara cu cei plecați prin afară. Mie îmi place mult ideea. Acum stau să mă gândesc dacă m-aș simți la fel de confortabil făcând asta cu prietenii. Copiii sunt foarte pretențioși amândoi, comandă mereu aceleași feluri deși le sunt plimbate pe la nas diverse.
Paco nu pune clipuri înduioșătoare. Că nu e genul. Paco e mai direct și vrea să să scoată maximul dintr-o persoană cu potențial.
Paco prezintă chestii care să te facă să dai tot cei ai mai bun din tine.
,,Las pequenas cosas,,.
Asta face parte din mecanica vieții.
Și la final, doar cu asta plecăm.
Blanche, doar testând vei vedea dacă te vei simți sau nu confortabil. 😁
P.S. Paco nu pune clipuri înduioșătoare. Acest clip înduioșător a fost o excepție!😂
https://www.instagram.com/reel/CrCYIYCAov7/?igshid=YmMyMTA2M2Y=
Să te văd dacă mai dai cu share 😂
Pare fericită doamna … știe ea ceva 🤪
Iac-așa se pot crea “traume”. :)) Zi-i apoi fetei ăleia de împărțit mâncarea și mare minune dacă nu fuge cu farfuria-n brațe . 😀
@Anduta, exact cum spune și Paco, noi ca și nație nu avem ca tradiție, sau inoculata ideea sa împărțim mâncarea la restaurant!
Dar sa detaliez, ca am timp, aștept sa se coaca pasca la cuptor😊. Dar cred ca mai mult îmi iese cheesecake decât pasca dar.. nu conteaza😂.
Dacă mergem la restaurant libanez, chinezesc, grecesc, unde sunt multe aperitive și bune rău atunci comandam mai multe și chelnerul aduce farfurii pentru aperitive pentru câte persoane sunt la masa.
Dacă mergi la un restaurant american, aici este cu porția. Dar eu și soțul comandam diferit și împărțim, mai ales dacă mergem la burger place.
Când ies cu fetele în oraș, avem o data pe luna o seara, doar noi gagicile, fiecare comanda ce vrea, la desert fiecare gusta de la fiecare. Ce este mișto, de la început ii spui chelnerului sa facă nota de plata individual. Sa evitam situația de care spunea@Paco, câte felii de pâine, smantana sau apa a comandat unul sau altul. Aa, daca mergem la un restaurant care are un bar mai serios, putem sa cerem sa testam mai multe beri, gratis😂, ca să ne alegem ce ne place. Dacă nu se poate, fiecare comanda ce ii place și știe și apoi trecem paharele de la una la alta😜.
Și da, îmi place sa împărțim.
Și ce am mai învățat de aici și îmi place, atunci când în îți lume la tine acasă, nu vorbesc de petrecerile de zilele de naștere, fiecare vine cu câte ceva.
Zoe, ceea ce e foarte bine. De pasca-cheesecake, zic. Prea multă pască pe lume are prea multă cocă și prea puțină brânză/compoziție!:-D
@Vera,inseamna ca nu știi ce înseamnă prăjitură dulce! Am testat pe pielea mea😞. Pe meleaguri americane, prăjiturile se împart în 2 categorii arata bine dar nu au nici un gust, sau sunt foarte dulci, aducă nemancabile. Mai sunt și excepții dar rare.
Am început sa cauta prăjituri la cofetarii cu nume franțuzesc, sau italian – dar merg pe aceeași rețea. La cofetăriile coreene, am găsit gogoși asemănătoare cu ale noastre, patiserie bună și prăjituri decenta, ca gust și preț.
@BaGheRa cum sunt dulciirile/prăjiturile în Qatar?
Mi-nu-na-te, totuși încerc să mă feresc de dulcegării că și așa sunt eu mare, nu vreau să mă fac cât tancul.
Și aici este cultura de notă separată, chiar dacă nota vine pe de-a întregul 😁.
@BaGheRa, serios te invidiez, dar în sensul bun, înțelegi tu, ca acolo găsești prăjituri /dulciuri minunate 😍.
Nu, aici vine pe persoana/cuplu, dai cardul, îți aduce înapoi chitanța și cardul, și pe chitanta scrii cât bacșiș vrei sa lași, între 10% și cât vrei tu! Ei sugerează mai multe procente😁.