Ce te faci dacă vine un copil la ușa ta și spune că e al tău?


Autor: Cătălin

Ce te faci dacă vine un copil la ușa ta și spune că e al tăuÎntr-o minunată și captivantă discuție despre înmulțirea pisoilor, ne-am scăldat în jurul întrebării filozofice ”câți pui pot rezulta când ai la casa ta patru pisici și un motan?”. Personajele discutate fiind cele din Cinci suflete.

Și uite-așa mintea mea a extrapolat în lumea bipedelor, lume în care fetele ”vin cu copii lor la ușa părinților”, fapt care nu-i prea des întâlnit în cazul băieților.

Oare așa să fie? @Cătălin Fdd ne învită la un exercițiu de imaginație într-un articol de pe blogul lui, Fotograf de duminica:

Mi-am pus uneori problema asta, văzând ceva filme… De exemplu, el și ea au o relație de o noapte, ea rămâne însărcinată, nu îi spune lui nimic, dar peste 15 ani, apare la ușa lui și i-o trântește în față: e al tău, asumă-ți rolul de părinte. A, ești căsătorit și ai deja copii? Nu contează…

Eventual îl și dă în judecată pentru pensia alimentară neplătită. 

Sau:

El și ea într-o relație, ea vrea copil, el nu. Ea minte că ia pastile. Rămâne însărcinată, face copilul deși el nu a vrut nicio clipă asta, și îl obligă să fie în rolul nedorit de tată.

Conform legii de acum, bărbatul nu are practic niciun drept de decizie. Poate cel mult să se asigure că protecția e la el (sfântul prezervativ) dar cam atât.

În cazul pisicilor, mâțele își fac și cresc puii pe lângă casă, iar motanii hălăduiesc brambura și de urmași nu le pasă. Nici la oameni situația asta nu diferă prea mult.

Deci, ce-ați face și cum ați răspunde la întrebarea din titlu?  🙂

Foto: Pexels

11 Comments

  1. HM

    Vorba aia : ți-a plăcut să dai din craci, acum leagănă și taci! 🤭

    2
    1
    Reply
  2. Solandi

    Apropo de pisoi, revin cu date noi: sunt 2 motani și 3 pisici. Asta sună puțin mai bine parcă, nu? Matematic vorbind și din punct de vedere al unor presupuși urmașii (de dragul discuției).

    Cât despre subiectul din articol, sunt cazuri și cazuri. Dar, în general, femeile rămân cu copiii și ei fug în cele 4 zări.

    Sigur, există și femei care vor să prindă un bărbat cu ajutorul unui copil. Că lumea e populată de tot felul de caractere umane. La fel cum există mult prea mulți bărbați care profită de naivitatea femeilor, prădători care nu au regrete și nu își asumă nimic

    Spune autorul că bărbatul nu are acum, conform legii, niciun drept de decizie. Și nu prea înțeleg sensul sau ce drept ar putea avea legal. Are însă posibilitatea să își ia propriile lui măsuri înainte: prezervativ, vor apărea și contraceptive masculine sau să își vadă de drum.

    Cazul ultim, în care ea minte și pune la cale apariția unui copil, deși au stabilit de comun acord că nu vor fi copii în acea relație, este într-adevăr problematic, ca toate cazurile în care partenerii se mint în general. Care ar fi rezolvarea legală? Probabil dreptul de a scăpa de responsabilitatea îngrijirii copilului dacă se demonstrează că ea chiar i-a înșelat încrederea? Și asta e destul de greu de demonstrat, pentru că acele contraceptive sunt 90% sigure. Ca și prezervativele.
    Însă, mai fără apărare sunt femeile în situațiile de abuz în cuplu, iar legile sunt slabe și neputincioase.

    4
    Reply
  3. Ana G.

    E trist când ea minte, pentru că nu văd ce rost are să faci un copil cu unul care nu-l vrea. Dacă totuși îl faci, îți asumi responsabilitatea în întregime.

    3
    Reply
  4. Laura G.

    Păcăleala n-a adus nimic bun, niciodată, mai ales în chestiuni de viață cu bătaie lungă și implicarea altora.
    Există femei care nu vor să trăiască în cuplu, dar își doresc un copil – corect ar fi să-i spună partenerului exact ce vrea, iar el sa fie de acord. Fără obligații ulterioare.

    Altele folosesc copilul ca pe o monedă de schimb/momeală. Rar a rezultat ceva bun din asta.

    Și mai există cazurile în care da, facem copil, uraa! Iar dupa X luni sau Y ani, el se plictisește, vrea altceva, viața cu scutece și tocănițe nu-i deloc palpitantă, și-atunci dispare în ceață.
    (Ceața e Las Vegas-ul nostru – un spațiu unde te distrezi, evadezi și, eventual, te mai poți însura de câteva ori) 🙂

    1
    Reply
  5. Vera

    Omaigad, bieții bărbați, prin câte calvaruri (ipotetice) trec!! Tare impresionabili mai sunt bărbații care rămân marcați de filme de genu’, un gând pios și pentru ăia.

    Vorba lu’ Solandi: „lumea e populată de tot felul de caractere umane” și clar există și lepre feminine, da’ taman scenarii în care bărbatul este victimă discutăm? Când, dacă te uiți în stânga și-n dreapta, vezi o mulțime de exemple de tătici de duminică (în cel mai bun caz).

    Ziua când eu să empatizez cu vreun tătic surpriză n-a venit, vă zic io, porcii încă-și târâie șuncile pe 4 adidași!

    4
    2
    Reply
  6. BaGheRa

    Până acum am avut noroc, nu am găsit nici una atât de nebună astfel să mă țină lângă ea prin metodele mai sus menționate.
    Probabil, primul lucru pe care l-ar face oricine ar fi testul de paternitate… și după îți asumi răspunderea, vorba lui Habar de mai sus, cu mențiunea că un copil nu se face singur.

    1
    1
    Reply
    1. Akon

      Eu nu am avit norocul ăsta și fix asta mi s-a întâmplat. M-a mințit ca ia pastile și la un moment dat a intrerupt. A vrut să fie mamă. Dacă mă uit la poze nu mai imi trebuie test de paternitate. Cu mama m-am mai întâlnit o singură dată și mi-a zis că de un singur lucru nu ii pare rau, de copil. Am ramas blocat. După fluturi, poezie, declarații, poveste lungă, mă rog, ea imi spu e ca nimic nu a fost cum am crezut eu.
      „Ca dovadă de ce suflet șade-n piepții unei rochii”, cum bine zicea poetul.
      Răspuns la intrebare: „so what?”
      Știu ca sună dur, am sperat că zece ani vor schimba ceva din atitudinea mea, dar nu s-a întâmplat!
      Un copil nu se face singur, dar una e să se intample și alta e premeditarea🤔

      1
    2. BaGheRa

      @Akon, total de acord cu tine, în ceea ce spui.
      Dar vezi tu faptul este deja consumat, copilul este pe această lume si nu are nici o treabă că femeia a gândit cu fundul problema. Pentru mine, spre exemplu, în acest caz, copilul cu siguranță nu va fi parte a problemei.
      Cunosc și eu caz, i s-a întâmplat unui prieten de-al meu, numai că în cazul acesta copilul a rămas cu tatăl, deoarece după vreo 2 ani de „vrut” să fie mamă, a plecat pur și simplu de acasă. După ce a plecat, ne întâlneam cu ea pe la discotecile de pe lângă urbe. Copilul are acum, dacă nu mă înșel, vreo 18 ani aproape.

      1
  7. Zoe

    Am citit și citit și citit acest articol de N ori. La fel și comentariile. Din punctul meu de vedere lucrurile stau cam asa:
    1. Viata bate filmul!
    2. Dacă eu ca femeie îmi doresc un copil, iar partenerul meu nu este de acord, atunci ii spun vreau un copil, sunt suficient de matura sa am grija de el, am casa, sunt financiar stabila și emoțional la fel! Ajută-mă sa am acest copil. Dacă ceva se întâmplă cu mine, rog familia mea sa aibă grija de el. Eu asa vad lucrurile. Întrebarea este, dacă sa ii spun sau nu copilului despre tatăl lui sau nu!
    3. Dacă apare la ușa un copil/adolescent care spune ca este copilul soțului meu, atunci facem un test de paternitate. Se dovedește ca este copilul lui, atunci eu îl primesc cu bratele deschise! Indiferent dacă avem sau nu alți copiii. Nu mi se pare normal ca un copil sa sufere din cauza unor adulți după ONS sau dacă tipa a mințit într-o relație.
    4.@Akon, îmi pare rău prin ce treci și sper ca timpul sa rezolve distanta dintre voi, și copilul ajuns la maturitate sa înțeleagă ce s-a întâmplat.
    Pe acest subiect sunt multe de discutat.

    2
    Reply
  8. Nicole

    Am auzit o poveste la un moment dat despre un tanar adult care s-a dus la usa tatalui sau care era insurat cu familie, cu catel, cu purcel, undeva la tara, Tatal avusese o aventura in tinerete. Tanarul n-a cerut nimic, a vrut doar sa-si cunoasca tatal biologic. A batut la poarta, a intrat, a spus cine este, s-a retras cu tatal sa povesteasca ce nu si-au povestit niciodata, a plecat. Sotia ar fi zis doar atat, sotului aventuros: „Ghita, Ghita!” Si si-a vazut mai departe de treburile cu care era ocupata in momentul acela si viata a curs mai departe ca si cum… si astea sunt parte din viata.

    Pe de alta parte, o fosta colega de breasla pe vremea cand predam spunea de sot ce ar face: „Lui, nu-i fac nimic, ca trebuie sa faca avere la fete, dar ei….!!!!!” :)))

    Eu nu stiu ce as face, ma trec prea multe sentimente contradictorii, prefer sa nu am de a face… :))

    1
    1
    Reply
    1. Laura G.

      @Nicole,
      1. povestea cu tânărul, totul foarte civilizat și, după mintea mea, toți s-au comportat firesc, omenește. Copiii nu au nicio vină că apar ”accidental”.
      2. părerea colegei – hmm, cam deplasată, nerealistă și materialistă. Deci nu se simte atinsă în sentimente, ci doar la avere :)))

      Dacă este vorba de o relație/aventură veche, dinaintea relației prezente, asta e! Se întâmplă, viața merge mai departe, de preferat amiabil. Dacă e ceva mai proaspăt, well… altă discuție, mai complicat totul 🙂

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.