Acum aproape două săptămâni, la marginea parcului din oraş, soţul a găsit o pungă de pânză în care mieunau cinci pisoi foarte mici. Aveau ochi, dar cred că abia mijiţi, fiind foarte micuţi, cu codiţa triunghiulară, picioruţe scurte şi burtica târându-se de pământ. Nu a ştiut ce să le facă pe moment. Apoi a revenit la ei cu o seringă cu lapte. În zonă era și o căţeluşă care îi păzea şi lătra de fiecare dată când te apropiai. Tot animalul mai om decât omul care i-a aruncat.
Privindu-i, citind pe internet şi informându-ne, am realizat că sunt mult prea mici pentru a avea vreo şansă fără mama lor. Au stat puţin în maşină, în timp ce ne gândeam ce să facem cu ei. Fiind 5, şansele de a le găsi case erau o adevărată provocare. La un moment dat, soluţia a venit din partea unei cunoştinţe care are o fermă şi intenţionează să aibă şi pisici acolo. Şi, cel mai important, îi vrea pe toţi. Dar, tot încercând să îi hrănim cu biberonul şi văzând cât de neajutoraţi erau, am considerat că mai bine ar fi să avem grijă de ei până mai cresc. Aşa că, i-am adus acasă şi i-am instalat în camera fiicei mari, care acum e plecată la facultate.
De câteva zile totul e haotic, nici nu mai știu în ce zi suntem.
Momentan mănâncă doar lapte pentru pisoi, e un adevărat show să le dai, două persoane la cinci pisoi. Fomiști cum sunt, se caţără pe tine să ajungă la sticluţa magică din care tocmai se înfruptă un frate de-al lor. Înarmați cu gheruțe ascuțite, dar pe care nu știu încă să le stăpânească, ne-am ales cu zgârieturi pe brațe, gât, picioare; dacă nu aș fi fost de față, aș fi intrat la bănuieli văzându-mi soțul însemnat așa. Micii blănoși mănâncă des, am restanţe la somn, îmi amintesc, la o scară mai mică, de perioada când erau fetele mele bebeluşi. Odată ce vor mânca din farfurie, situaţia va fi mult mai relaxată.
Iniţial nu făceau la litieră, ci pe unde apucau. Ca să vă faceţi o idee: şi-a făcut unul nevoile şi, când să-l şterg şi să curăţ, altul deja s-a aşezat pe treaba mare pe care tocmai o expulzase fericit primul. Acum, doi dintre ei, mai isteţi, au descoperit litiera. Al treilea face lângă litieră, ceilalţi doi pe saltea (pe care am pus, într-un capăt, niște underpads). Dar sunt animăluţe deştepte şi le place să fie curate, trag nădejde că în curând problema aceasta va fi rezolvată.
Am luat întâi un nisip siliconic, dar e alb şi, probabil, îl confundau cu laptele, luau bobiţele albe și mari în gură, în loc să facă ce trebuie acolo. Am cumpărat altul, gri, cu granule mai mici, acesta pare potrivit.
Un plus îl constituie şi reacţia şi atitudinea mezinei familiei, căreia îi era frică de animale în general. Acum e foarte interesată de pisoi, deşi nu agrează când îşi înfig, fără voie, gheruţele subţiri, când se caţără pe ea. Pentru copiii cu TSA apropierea de animale poate fi o adevărată terapie, vedem cum evoluează lucrurile.
Cum pomeneam mai sus, le-am găsit şi o casă, unde să îi ducem când se mai măresc. O casă frumoasă în natură, la o fermă din nordul ţării. Sunt aşteptaţi acolo. Va fi un drum de aproximativ 6 ore cu mașina.
Singura dilemă pe care o am: să păstrez şi eu unul, sau să îi duc pe toţi cinci?
Pe de o parte, apartamentul meu e foarte mic, la etajul 7. E spre nord şi deci nici nu e prea luminos. O pisică nu are nicio atracţie în el. Iar o viaţă în natură, la o fermă, ar fi mult mai potrivită pentru un animal. Îmi plac pisicile de când eram copil şi am crescut la bunici. Apoi am şi avut o pisicuţă la bloc, asta acum 20 de ani. Îmi plac şi acum, numai că e vorba de o alegere: între a fi egoistă sau a mă gândi doar la locul unde ar fi mai fericit pisoiul. Este unul foarte drăgălaş, cel mai cuminte, cel mai mic, cel mai mâncăcios şi primul care a făcut la litieră. Şi cel care părea, la un moment dat, că nu va supravieţui. Pe el l-aș păstra. Sau, poate, mai bine nu? Ce ați face într-o situație ca asta?
Update 5 iunie 2023: Pisoii au deja 2 luni şi un pic, sunt tot la noi şi nu ne mai îndurăm să dăm niciunul. Cine s-ar fi gândit la așa întorsătură?
Foto: Solandi
Cat timp am avut copii mici nu am fost de acord sa am animale in casa, o consideram o sarcina suplimentara. Cu toate astea, am fost posesor de perusi si am plans dupa fiecare cand a fost sa fie. Apoi a parut o pisica in momementul in care viata unuia din noi era sub semnul depresiei, o depresie urata cu tratament medicamentos si cu, mnu mai bine nu , nu vreau sa imi amintesc. Azi e despre pisici. Asa a aparut blanoasa, culeasa dintr-un loc mizer, culeasa fara un strop de informatie despre ce inseamna sa cresti o pisica. A venit apoi momentul sa ma mut la o alta casa, pisica a venit cu mine, iar copilul meu care a ramas in vechea casa si-a luat 2 pisici, sa inlocuiasca pisica plecata. Iar eu, intr-o vizita la unul dintre copii, am mai agatat o blanosa care ma privea de sub masina. Desi stau la curte, pisicile sunt in casa, din cauza unui catel nervos (nu al meu, dar in curte cu mine). Deci cred ca am aratat ca imi plac animalele. Atat de mult incat am cules si un catel. Cu toate astea, nu cred ca as alege sa tin din nou o pisica la bloc. Daca ne gandim la pisica, ea va fi foarte fericita. Daca ne gandim la copii, si ei vor fi fericiti si se vor dezvolta pe partea cu empatia. Dar e par peste tot. PESTE TOT. Desi nu am covoare, perdele, desi am aspirator care merge singur prin casa, la 5 minute dupa actiune, apar din nou firele de par. Daca nu stapanesti bine situatia (iar daca ai copil, nu o vei stapani), vei avea par si in pat. Toate sosetele au par, sosetele ajung in masina de spalat si de acolo parul va migra si pe alte haine.Nu discut de ascutitul gearelor pe canapea, pe geci de piele, desi am pisicile de 10 ani, saptamana trecuta una dintre ele s.a gandit ca e fain sa composteze cu gherutele slapii sotului meu (moama, ce drama).Trebuie atentie sporita in bucatarie, desi eu le-am dresat sa nu urce in pat/pe blat/in pat, de fiecare acopar orice mancare care poposeste pe blat. Pisicile sunt oportuniste\acum, cat timp am scris, una dintre ele a incercat de 3 ori sa urce in pat, cu insistenta chiar, desi salteluta lor e langa pat si e confort 1). Trebuie sa fii extrem de atenta la geamuri, si nu, plasa antiinsecte nu o va opri sa se transforme in fluturas zburator spre vrabiile din fata mustatilor. A mea a distrus deja cateva plase , si a fugit de cateva ori, spre norocul ei nu era etaj superior, si nu a prins.o nici un catel.Cand veti pleca in concediu, alta drama. Da, stiu ca exista locuri unde duci animalutul la hotel, dar ghici ce, pisicii nu ii place schimbarea. La retur vei constata ca pisica ta e putin depresiva, ca a slabit , chiar in conditiile in care ai lasat.o la un prieten de incredere. Gasesti solutia sa vina prietenul la tine, dar iti e rusine pt ca chinui omul ala , timp de 10 zile (timp de multi ani), el tb sa aiba program o data la 2 zile pt pisica ta. Despre partea materiala nu vorbesc, hrana si nisipul nu sunt chiar ieftine, iar curatatul litierei (zilnic) nu e chia activitatea care te inobileaza.Pisoii mai cara pe labute si putintel nisip din litiera, nisip pe care il vor planta unde nu vrei. Daca ai flori , vor manca din ele, vor scormoni si le vor vomita unde se intampla, pe pervaz, in papuci sau pe covorul din living.
Daca e sa iti dau un sfat, asta e: lasa pisoii la ferma, vor fi fericiti, vor face ce le place, sa mai prinda o vrabie, un soricel. Dar da, tie ti se va rupe sufletul la despartire, pt ca le-ai crescut cu drag.Si daca iti plac animalele, sa ai un saculet cu hrana uscata in portbagaj, sa lasi animalelor flamande de pe strazi.
Acum stateam si admiram ce am scris, in fond cine sunt eu sa iti spun sa nu opresti un pisoi? Opreste-l, dar informeaza-te si despre avantaje dar si despre dezavantaje.Pisicile sunt niste blanosi frumosi si iti aduc multa bucurie in suflet, in zeci de momente, chiar daca te vor scoate din minti cand le vei gasi agatate de perdea.
Semneaza:tanti cu 2 pisici adorabile si un catel strengar.
…si pt ca tocmai mi-am pus mainile in cap la o analiza gramaticala pe textul meu (iertare, asa e cand te grabesti), iti recomand , ca in cazul in care te hotarasti sa opresti blanosul, sa inveti sa folosesti sticle spray cu apa. Vrea sa urce in pat? Puf in ochisorii nevinovati, si miaunica se retrage. Puf azi, puf maine, astazi e suficient sa spun ,,nu-i voie” si sa ii arat spray-ul,fara sa il folosesc, ca imediat executa si se indeparteaza de locul fierbinte.Daca as putea sa le dresez sa se perie singure, ar fi fantastic.
Citind ce ai scris mai sus, m-am simţit ca într-un carusel: nu opresc, e prea complicat, şi totuşi…, a, clar nu! Clar da! 😀
Dacă ar fi să aleg cu raţiunea, ar fi ferma. Iar cu inima: parcă văd că drumul la fermă se va amâna mereu: să mai crească puţin! 😁
Dar, cel mai tare mă sperie geamul și faptul că stăm foarte sus.
Îmi plac animăluțele la nebunie. Am adunat de pe drumuri, de-a lungul vieții, pisici, cățeluși, vrăbii, porumbei. Am hrănit pisicuți cu seringa, exact ca voi, iar în momentul de față am câini. MAS a spus cam tot ce este important. Sfatul meu, ca posesoare și iubitoare de animale, e … ferma. Va fi mult mai bine pentru toate părțile implicate.
Pisici n-am avut, doar catei. Pisicile nu sufera la bloc dar vei suferi tu, asa cum bine a scris @MAS mai sus. Varianta optima pt toti cred ca este ferma. Ele au spatiu sa se desfasoare iar tu esti cu sufletul impacat ca le-ai oferit cea mai buna viata, daca tot ai la indemana varianta asta.
Mare noroc au avut pisoii cu voi, că i-ați găsit și le-ați oferit o șansă la viață. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu i-ar fi găsit cineva sau, dacă i-ar fi găsit, nu i-ar fi salvat de la o moarte sigură. Faptul că au supraviețuit toți, că le-ați găsit și ferma și, astfel, vor avea parte de un viitor într-un loc care pare ideal pentru pisici, mi se pare wow.
100% lipsă de egoism din partea voastră, pisicile pe primul plan.
„e vorba de o alegere: între a fi egoistă sau a mă gândi doar la locul unde ar fi mai fericit pisoiul.” Sunt absolut convinsă că deja ai pus în balanță pros and cons la ce înseamnă să mărești familia cu un pisoi și înțeleg că problema e dacă să continui să ai în vedere exclusiv fericirea lor sau să consideri acceptabil și un pic de egoism. Eu consider acceptabil și un pic mai mult egoism, deci n-am cum să spun ce-aș face în locul tău. Dar, teoretic, între un pisoi mai fericit și un pisoi fericit mie mi se pare foarte ok și una, și alta.
Dacă aș fi într-o situație ca asta: la fermă!
N-am avut animale/pisici în casă, cu o excepție de scurtă durată. Un pisoi rămas de izbeliște s-a plantat în brațele lui fii-miu, cu ani în urmă. Vreo 2 luni am rezistat (timp în care ne-am distrat cu el, da!). Dar apoi m-au lăsat nervii – apartament open-space, baie mică, balcon deschis… L-am dat la cineva care avea casă la țară. Varianta oficiala: ”a fugit pe scări 4 etaje și-a plecat la agățat”. End of story 🙂
24!!!
Dă-te-n pisici … 🤣🤣🤣
Eu aș zice să păstrezi un pisoi! Când eram mică îmi doream foarte mult o pisică sau un cățel în casă (îi îngrijeam pe toți prin cartier), însă mama s-a opus vehement. Acum sunt obsedată de microbi, nu știu dacă aș rezista. Mai degrabă aș înclina către un câine, dar asta înseamnă scos afară de trei ori pe zi. De-abia am săltat copiii, cum zice tata. La pisici am descoperit că am alergie de când o vizitez pe soră-mea cea mică (reușesc cu greu să adorm cu tot cu Aerius luat). A salvat un pisoi acum trei ani (i-a pus numele August că atunci l-a găsit), tare pricăjit. Eu nu aș fi crezut că o să reușească. I-a dat lapte cu seringa, l-a masat pe burtă… Acum e ditamai motanul. Și plimbat prin Anglia că îl ia cu ea de câte ori pleacă la prietenul ei.
Am avut pisica la bloc , cand eram copil, ca le aduceam acasa si mama ma lăsa sa le pastrez . Dar picioarele fotoliilor, canapelelor sunt franjuri, etc…Trebuie neaparat sterilizata altfel se aude in tot blocul cand incepe concertul din ” saptamana brânzei”. Daca e motan, miroase si -si marcheaza teritoriul , stropindu ti apartamentul pe la colturi, ca si schimba comportamentul in perioada respectiva.
E ok sa ai un animal daca nu calatoresti si daca ai timp sa cureti dupa el non stop ca sa nu miroasa, si daca nu te deranjeaza ca mai strica. Asta la bloc, la curte e cu totul altceva, pisica e independenta, aproape nu ai grija ei.
Eu zic că decizia nu trebuie să fie la tine, ci la copiii tăi. Tu poți eventual doar să te asiguri de îndeplinirea ei. My 2 cats … ăăă … cents🤪
Foarte frumos și amuzant. Ce nu e amuzant e faptul că oamenii abandonează animalele. Dar nu e de mirare într-o țară care nu pune preț nici pe oameni.
Eu aș opri doi să își țină de urît
Ai dreptate, asta ar fi varianta optimă, dacă mă hotărăsc să opresc.