Încep acest articol cu o întrebare care, mie personal, mi-a trecut prin cap de foarte multe ori: poate exista o prietenie adevărată între o femeie și un bărbat?
Din punctul meu de vedere cred că da, poate exista așa ceva, dar… doar până la un anumit punct. Din acel punct, unul dintre cei doi va simți ceva diferit față de celălalt și prietenia se va duce, naibii, de tot.
Eu, pot afirma cu tărie că, am câteva prietene femei, două dintre ele fiind prietene foarte bune și… frumoase din punct de vedere vizual, bine pe trup (cum îmi place mie să spun), dar niciodată nu am avut intenția de a mă da la vreuna dintre ele. De ce? Pentru că suntem prieteni de o grămadă de timp și nu vreau să stric prietenia respectivă pentru o posibilă relație și pentru că de-a lungul timpului, deși au fost anumite ocazii, de cele mai multe ori fiecare dintre noi am fost în relații atunci când celălalt era liber deci practic nu prea a fost posibil. Tachinări au existat de ambele părți, dar niciodată nu s-a trecut la mai mult.
Cu una dintre cele două m-am înțeles super-super bine și multă lume a crezut că este sau a fost ceva între noi, la un moment dat, deoarece chimia dintre noi era, să zicem, la cote mai mari decât cotele normale. Și totuși dacă era așa de mare, de ce nu am făcut pasul? Pentru că eu am câteva principii, iar unul dintre ele este să nu amestec relațiile pe care le am cu colegii de școală sau muncă cu relațiile romantice. Pentru că, dacă ceva merge rău și totul se duce naibii, atmosfera va fi foarte ciudată apoi. Iar ambele gagici de care vorbesc mai sus mi-au fost la un moment dat și colege de școală, și de muncă.
Știu că majoritatea dintre voi sunteți căsătoriți sau sunteți în relații de foarte mult timp, dar vreau să faceți un exercițiu de imaginație. Sunteți singuri și aveți un(o) prieten(ă) bun(ă) la muncă. Faceți mai multe lucruri împreună, știți mai multe detalii despre ei, ieșiți împreună cu gașca, totul pare roz și îngerii încep a cânta la harpe în momentul în care vă întâlniți și vă apropiați unul de altul.
Și vreau să vă întreb:
Ați trece peste prietenie pentru a începe o relație cu persoana respectivă?
Cum credeți că va reacționa respectiva persoană în momentul în care decideți să faceți pasul?
Foto: BaGheRa
Interesanta intrebarea, mai ales ca textul ar putea fi la fel de bine scris si de o femeie, si de un barbat…
E scris la stilul animalic 🤪
HM,
Ia zi-ne tu cum e la modul poetic 🙂
@Nicu, interesantă întrebarea într-adevăr! Dar nu am văzut nici un răspuns de la tine 😎.
Te asigur că în spatele acestui „animal” se află totuși un bărbat 🙋🏻♂️.
Teoretic, dacă eu aș fi single și el la fel (altfel, exclus!), nu văd de ce o relație de prietenie nu s-ar putea transforma în ceva mai mult. Pe de altă parte, îmi aduc aminte cum am reacționat când am fost pusă eu în fața unor astfel de situații. E adevărat, long time ago. În generală, îmi petreceam multe pauze împreună cu un coleg, vorbeam, râdeam, ne tachinam, din astea. În preajma bachetului de a VIII-a, îmi spune cineva că A plănuiește să mă sărute la petrecerea respectivă. Moamă, m-am super enervat, nici nu mai știu dacă am verificat sau nu informația, dar cert e de-atunci am întrerupt orice legătură. Apoi, în liceu, mă înțelegeam foarte bine cu un coleg de la o clasă vecină. Băiatul super amuzant, genul ăla în preajma căruia n-ai cum să nu te simți bine și să râzi cu lacrimi. De regulă ieșeam în grup. Totuși, când am eșuat cu brio la examenul de conducere, a venit la noi acasă, eu boceam de sărea cămeșa de pe mine. A încercat să mă consoleze, să-mi explice că e doar un examen, că pot să-l repet, că nu e cine știe ce tragedie, la urma urmei. N-ai să vezi. Așa că m-a luat de-o aripă, a luat și rachetele de tenis și o minge și, târziu în noapte, ne-am dus să jucăm tenis. A funcționat ca prin farmec, am venit acasă veselă, energizată, hotărâtă să repet examenul peste câteva luni. Pe care l-am picat din nou. :)) La ceva timp, vorbeam la telefon. Era vremea aia a celor trei secunde gratuite la telefonia mobilă. Mă sună și aud atât „te iubesc”. De-atunci n-am mai vorbit. Deci „cum credeți că va reacționa respectiva persoană în momentul în care decideți să faceți pasul?” Nu știu, dar mă gândesc că ar trebui să am mare grijă cum aș face acel pas. În ceea ce mă privește, cu maturitatea pe care îmi place să cred c-am dobândit-o în timp, cred (sper?) că n-aș reacționa la fel de prost ca în trecut. Poate că n-am mai fi prieteni după, da’ nici total strangers.
@Anduță, păi te cam contrazici… pe de o parte spui că să vedem ce o să iasă și pe de alta spui că le-ai dat cu flit și ghost potențialilor pretendenți 😁.
Și încă o chestie… ai vorbit doar din perspectiva în care cuiva îi place de tine. Dar invers? Dacă tu ai fi cea care ar marturisi?
Cum mă contrazic? Am zis că nu știu cum ar reacționa respectiva persoană în momentul în care aș decide să fac pasul, dar că mă gândesc că ar trebui să am mare grijă cum l-aș face. Nu mi s-a întâmplat să-mi doresc mai mult decât prietenie/amiciție de la un prieten, mi s-a întâmplat invers și am reacționat foarte prost. Flit și ghost? Da’ n-am bântuit pe nimeni!
De la un moment dat, mai ales după terminarea școlii (liceu, facultate, whatever), șansele să ajungi într-o relație amoroasă se subțiază considerabil. Că se reduce aria de căutare/alegere. Ca atare, de multe ori rămâne jobul sau cunoștințele prietenilor din gașcă (dacă ai gașcă și socializezi frecvent cu ea).
În cazul ăsta, să te găsești cu cineva potrivit la job pare firesc și la îndemână. Că apoi e posibil să se strice calimera, asta e. Poate fi ciudat, incomod, dar sunt situații de viață cărora tre’ să le faci față.
Cel mai neplăcut este când amorul e declarat și nu-i reciproc. Orgoliul e praf și se dărâmă pământul. Trece 🙂
@Laura cu atâtea unelte de agățat… îmi zici că e greu? Vai de capul meu… trebuie doar să vrei… și mai ales ca fată, bagi în boală persoana pe care ți s-a pus pata mai ales dacă vezi că și el este interesat.
Ca bărbat este puțin mai greu… dar nimic nu este imposibil!
@BaGheRa,
Și uneltele alea de agățat, unele femei le cunosc, altele nu. Iar cele care le cunosc, unele le aplică total/parțial, altele nu 🙂
@Laura, hai mă, că toată lumea a auzit de Tinder, Facebook, Instagram. Personal o singură dată am intrat pe Tinder, am avut contul 1 săptămână și am intrat cred că maxim de 4 ori. Toate persoanele de acolo voiau o relație… cred că greșiseră aplicația.
În fine… am citit azi statusul unei tipe… care mi-a dat like la una din pozele postate pe instagram, leoaică, femeie puternică, frumoasă care spunea ceva de genul că unei leoaice doar un leu îi pune lesă. M-a bușit râsul… și imaginar i-aș fi comentat că de ce are nevoie de lesă?
Am prieteni barbati cu care n-a fost nimic ever si nici nu va fi, pentru ca efectiv nu exista latura asta in relatia noastra. Suntem prieteni de mai mult de 20 de ani si am fost mereu in zona de siguranta, sa zic asa. Deci da, exista strict prietenie intre femei si barbati, fara macar sa fie alte intentii. Zicea cineva odata ca musai sa fii urata ca sa nu o incerce amicul mascul, insa mult mai probabil e ca detinatorul adevarului suprem sa fi fost de fapt usor libidinos si sa vb din propria experienta.
Cat despre relatii la locul de munca, avea bunica o vorba: „nu te c@ca aproape ca-ti pute”. Deci nu, n-as incerca-o. Eventual in ultima zi de munca la locul respectiv.
@singlemom,
Și dacă atracția cu un coleg este extraordinară, minunată și reciprocă? Te opui destinului? 🙂
@Laura,
poate in tinerete nu m-as fi opus chiar cu toate fortele. Acum insa, absolut si fara dubii. Am vazut cazuri unde s-a terminat urat de tot si s-a lasat cu scandaluri, barfe, vorbe urate la locul de munca. Deci no way :))
În perioada de corporație, unde eram câteva sute de angajați, au fost și relații amoroase la locul de muncă terminate, dar și relații continuate, cu căsătorii, copii. Țin minte că a fost la un moment dat ședință mare, cu toți angajații și ni s-a vorbit despre conflictul de interese la locul de muncă. Dar nu pe sistemul „nu vă c@cați aproape, că o să vă pută”, ci pe sistemul „dacă vă c@cați, anunțați/raportați.” 😀
Evident că s-a lăsat cu caterincă, cu o groază de întrebări, multe lăsate fără răspuns. Dar mi s-a părut faină generarea de awareness pe subiect, nu doar din perspectiva complicațiilor urâte ce pot apărea la nivel personal, ci și la nivel de companie.
@singlemom, cam asta este și părerea mea 😎🙋🏻♂️
@Laura, după ce că te vezi toată ziua la muncă, la școală, te mai vezi și seara… nu se ajunge oare la o monotonie?
@Anduța, la corporația la care am lucrat eu, oamenii nu aveau nici o treabă cu faptul că erau cupluri la locul de muncă. Depinde de la firmă la firmă. Sunt de acord cu tine că tu ca și reprezentant al firmei, ar trebui să te gândești și la acest aspect că vor apărea disensiuni dacă ceva iese nașpa.
Bărbații vin de pe Marte, femeile vin de pe Venus. Subțiri șansele de conciliere. 🙂
@VictorR,
Soția ta știe ce-ai scris tu aici? 🙂
Nu mai e cazul acum, dar în trecut preferam și eu mai degrabă prietenia. E ceva mai sigur și chiar mai benefic din multe puncte de vedere.
@Adriane, adică să înțeleg că tu cu fata cu care ești acum ați fost la început prieteni și pe urmă ați făcut o încercare?
De ce spui că e mai sigur și/sau mai benefic? Că ți-e teamă de refuz?
Well, pe mine viața m-a învățat că nu există prietenie între un bărbat și o femeie decât dacă amândoi își doresc asta. În tinerețe, mai ai scuza că ești cu capul în nori, dar ca om matur, cu inteligență (emoțională în primul rând) și cu respect pentru relații, nu ai cum să justifici existența unor momente, tachinări, chimie nu știu de care. Dacă astea există, atunci tu le-ai făcut să apară. Ori asta presupune intenție romantică/sexuală, deci lipsa prieteniei per se.
Am un prieten bărbat-însurat și cred 100% în prietenia noastră. Prietenie ce presupune socializare între familii; am mers de multe ori cu copiii în diverse locuri (fără soția lui) și nu e nicio diferență de vibe ca atunci când e și ea cu noi. Avem uneori gusturi asemănătoare (filme, muzică etc.) și umor la fel, fără să mi se pară asta vreun semn romantic. El își respectă relația și eu le respect relația, deci ocazii sau motive să ne vedem doar noi doi nu există. Ca fapt divers, dacă ar fi să spun dacă e chipeș sau atrăgător, aș zice „ăăă, ce?”.
Sunt la vârsta și experiența la care nu caut prietenii cu bărbați de niciun fel, tocmai pentru a nu încurca borcanele. Viața în tihnă e prețioasă și cu nimic în lumea asta nu merită perturbată.
P.S. prin prieten înțeleg un om apropiat, un om pe care-l suni dacă faci pană sau ai nevoie să-ți ia copilul de la școală, nu un coleg de facultate cu care-ți trimiți 3 bancuri pe an.
@Vera, m-am gândit și la posibilitatea de a mă implica într-o relație cu ambele respective, dar când puneam pe hârtie pro și contra – contra tot iesea mai bine decât pro. Nerecunoscând acest lucru, nu aș face altceva decât să mă dau balenă-n găleată aici în fața voastră! Cel mai mult, eu unul disprețuiesc țigăneala și eventualitatea unui „divorț” cu năbădăi pe mine nu mă coafează. Pentru că și eu sunt colțos, când cred că am dreptate… și mi se pare că sunt nedreptățit. La fel și cum, dacă greșesc sunt primul care recunoaște greșeala indiferent de consecințe.
Vezi tu, referitor la ce ai spus tu, eu spun că atunci când ești puțin mai apropiat de cineva, te comporți fără să vrei mai familiar cu persoana respectivă. Cei care sunt din afară, neștiind ceea ce s-a întâmplat între cei doi, au impresia că există acea chimie despre care vorbeam. Și cu ambele fete de care am adus aminte în articol mi s-a întâmplat același lucru în diferite perioade de timp.
Prin tachinări mă refeream la un compliment de genul: dar vai dragă ce bine ne-am îmbrăcat astăzi. Ai făcut-o special pentru mine, asta chiar este culoare mea preferată? Și ea raspundea afirmativ și ținea la caterincă – dar amândoi știam de glumă și niciodată nu s-a ajuns nici măcar la un sărut, ca să nu mai vorbesc de altceva.
Și eu sunt așa, mai rușinos de felul meu 🙃.
Depinde.
Cu Doamna am început prieteni. Ne-am reclădit reciproc. Suntem de opt ani împreună și încă nu scârțâie nimic.
De ce depinde?
Prin tinerețe am avut șansa să lucrez in Poliția de Frontieră. Atunci se chema ,,vameș,,.
Nu știu dacă aveți cunoștință cât era prețul să ,,te faci vameș,, la vremea respectivă, dar era ceva cu multe cifre.
Eu am avut oportunitatea să intru pe gratis.
Eram prieten cu soția unui șef de vamă.
Tipa era extrem de urâtă, ceva gen Jenna Jameson în vremurile glorioase. ( Ați prins sarcasmul, nu cred că e cazul să introduc ,,ce a vrut să spună autorul,,).
Ne-am cunoscut la primul meu loc de muncă, ea avea o casă de schimb valutar în incintă, ne-am împrietenit și prieteni am rămas.
După mulți ani, ne-am întâlnit într-un club, ea cu amice, eu cu amici. Ambii căsătoriți, dar fără perechile după noi.
Din club am plecat împreună cu mașina ei, doar noi doi și ne-am oprit într-un loc mai ferit de lumină să ne mai relatăm viețile.
Și ne-am uitat la un moment dat, așa în liniște, unul la altul și am început să râdem.
,,Dacă e să fie, cred că iasă ca-filme,,. Mai ceva ca-n filme,,.
Ne-am pupat pe obraz și am plecat fiecare la casele lui.
( Dacă află că ajung in România și nu o caut, e război mondial ).
@Paco, o singură întrebare am, DOAMNA știe de existența Jennei?
@BaGheRa.
S-au și cunoscut.
Și ca bonus că nu funcționez pe sistem Don Juan de Ciorogârla, Doamna și cu fosta soție se cadorisesc reciproc.
Când mergem în România, Doamna îi cumpără o poșetă, o eșarfă, fosta soție îi ,,răspunde,, cu un rimel, un ruj, o cremă anti-varicelă subcutanată.( Dracu se știe cu creme și la ce folosesc).
Doamna știe de existența mai multor,, Jenna,, dar la fel știe că nu e cazul să își bată capul. Sunt bătrân și am ales.
La cules e fi-miu în pole position, urmăresc cu atenție și relaxare din boxe.
Cotizează schimbul de cauciucuri ca să nu cotizezi schimbul de scutece 🤪 bunule bunel !!!🤪
Salut! Interesantă discuție.
Aici eu văd două aspecte Avem deci un bărbat şi o femeie care sunt prieteni buni. Fizic şi hormonal e de aşteptat ca în diverse momente de timp să se simtă atraşi unul de altul. Însă aici apare bariera pe care moralitatea şi raţiunea o lasă brusc peste orice manifestare de genul. Adică e cumva mentală poziţia faţă de acel prieten de sex opus. Este deci o relaţie de prietenie cultivată.
Dar posibilităţile sunt multe, în funcţie de fiecare participant în parte. Inclusiv să fie vorba de bărbaţi cu interes scăzut pentru sex şi femei din aceeaşi categorie, şi atunci relaţia de prietenie este foarte uşor de menţinut. Aproape că nu mai e nevoie de bariera mentală.
@Elvira, în primul rând bine ai venit alături de noi. Interesantă poziție cu prietenia cultivată, nu știu și nu cred că în cazul meu a fost asta. Dar este o perspectivă pe care eu nu am văzut-o la început când am scris articolul.
Legat de libidoul scăzut… hmm pot spune că eu nu am văzut/întâlnit un bărbat care să nu vrea să facă dragoste 🙈. Femei da…
Relațiile umane sunt complicate. Pot să existe prietenii între bărbați și femei. Și sunt cazuri când după o relație oamenii rămân prieteni. Niciodată să nu spui niciodată, nu se știe ce îți rezervă viitorul.
@Jack, după o relație, dacă oamenii au scaunul la cap și nu se despart cu strigături, eu unul spun că este mult mai ușor să rămână prieteni. Sunt destul de rare cazurile, dar se poate întâmpla.
Nu vorbesc de faptul când sunt copii la mijloc și indiferent cât ar fi de despărțiți datorită acestui lucru vor fi uniți toată viața!