Am un prieten care are un kinder, frumușel foc, deștept și dezghețat la vorbă, cel puțin așa mi se pare mie. Este foarte curios și întreabă mereu de ce aia, de ce aialaltă, bagă la cap imediat și uneori îți dă niște replici de te lasă mască. Totuși pe cât este de deștept pe atât mi se pare de leneș. La modul că dacă l-ai lasa pe telefon toată ziua nu ar zice nu, dar dacă ar fi să scrie o temă, ori o face obligat de faptul că i se va lua telefonul, ori scrie asistat de cineva, deși am înțeles că poate face și singur, dar nu vrea. În fine nu e treaba mea… merg mai departe.
La un moment dat, într-una din vizite, puțin cam supărat că fusese pedepsit, vine la mine și mă întreabă, – auzi băi! (și îmi zice pe nume), tu cum te jucai când erai mic? Și ție îți lua mama ta telefonul când nu erai cuminte?
Sincer, că am rămas blocat pe acel băi și mă uitam când la tac-su când la mă-sa, să îi spună vreo două, sau să-l trimită la el în cameră, nu știu, plm ceva. Eu dacă spuneam cuiva mai în vârstă bă sau băi mă trezeam imediat cu falca mutată la spate. Alte vremuri, alte obiceiuri! Ok nu mai sunt vremurile alea în care mamele rup nuiele/furtunul de la mașina de spălat și tații cureaua pe cârca ta, dar orișicât, îți dai și tu seama când este copilul neobrăzat și iei niște măsuri.
După ce mi-am revenit din croșeul pe care mi l-a aplicat puștiul, am stat și m-am gândit cam cum se juca generația aia cu cheia la gât, când ne lua mama lor telefonul 😎
I-am răspuns că eram adult când am avut primul mobil și că era unul cu butoane. Din nou copilul îmi dă decisiva: – Ai avut telefon din acela ca al lu mamaie, de bătrâni? N-aveai bani de smartphone?… (Tu-ți ceapa ta de copil! Explică copilului că noi suntem antici și de demult și că noi am prins nașterea lui Iisus, în materie de telefoane).
I-am spus că sunt și alte lucruri distractive, cum ar fi jucăriile, faptul că are un frățior cu care să se joace, eu nu aveam, că poate ieși afară în curte, eu am locuit la bloc, că îl duce tac-su în parc, că noi nu aveam parc, că se poate juca cu alți copii, alergatea, să meargă cu bicicleta, să joace fotbal, să sară în trambulină șamd. Aiurea! mintea lui era tot la telefon și YouTube.
Când i-am zis că noi nu aveam telefoane și YouTube pe vremea când eram copii l-am blocat și a concluzionat cu tristețe în suflet – Vai de capul meu, ce copilărie nefericită ai avut. Pam pam! Oare chiar am avut o copilărie nefericită?
Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneți cu gura căscată în fața unui copil? M-ar interesa să știu cum ați reacționa voi în locul meu. Mai ales cu copilul unor prieteni și mai ales la acel băi…
Foto: Pexels
Băi interesatule 🤪 nu mă lua cu băi că n-am fost la băi împreună, încă …
Aaa … pe copchil l-aș învața că … titulatura corectă este : Băi, coane !!! 🤪 plus încă ceva geografie administrativă cu ceva oraș de prin PH 🤭 ofc că aș adăuga și explicarea folosirii lor doar în anumite contexte și companii 😉
Nu am fost încă, dar nici nu e timpul trecut 😁
Fiu-miu vorbește cu „băi” cu prietenii lui. Nu mă deranjează un „băi, Anduța” de la prietenii adulți. De la copiii prietenilor nu mi s-a întâmplat, dar mi s-a întâmplat „băi, mama” și am reacționat: eeee, fără „băi” cu mine! și copilul s-a redresat „scuze!”. I-a spus „băi” și unui prieten de familie adult de care este foarte apropiat și omul l-a redresat și el rapid „opa, suntem „băi” acum?” și iar a dat-o cu „scuze” și au continuat conversația. Eu îl mai folosesc pe „băi” în sintagme de genul „băi, ce chestie”. Cu chestiile, cred că e safe! :))
@Anduța,
Și eu folosesc frecvent acest ”băi” care verbal, între cunoscuți, suna familiar. Când e scris, zgârâie un pic, dar tot așa, depinde de raportul dintre vorbitori. E prietenesc.
La copii n-am auzit, dar nici nu-i am prin jur. Probabil m-ar deranja spus pe un ton obraznic 🙂
Laura, și eu îl iau ca pe ceva prietenesc, când îmi este adresat. La fel și pe „măi”, „mă”, „uăi”, „fa”, „bre” sau alte formule de adresare prietenoase. Pe de altă parte, am observat că nu simt deloc lipsa „băi”-urilor într-o conversație și nici nu le atribui vreo valoare adăugată. Cumva, cred că îl văd pe „băi” ca pe un tic verbal. Care, dacă e repetat prea des, devine deranjant la urechi. Dar, în general, nu-i vreun bai mare cu „băi”. Dar fără „băi”, nu-i niciun bai! 😀
De obicei nu am treabă cu acest băi când vine de la un prieten, nici cu bă nu prea am treabă în cazul acesta, dar pur și simplu la copilul acela nu mă așteptam. Și poate de asta m-am blocat puțin. Nu le-am spus nimic părinților deoarece erau prea mândri de odrasla lor. Poate am devenit eu puțin mai pretențios!
@Laura, sunt situații și situații. Nu pot spune că aș reacționa general valabil. Depinde foarte mult și de ambianță respectiv context.
Asa si mie, mi se pare putin nepotrivit venind de la un copil catre un adult.
Sincer? Între „domnul”, „bre”, „nenea”, „tataieeee” și „băi”, prefer „băi” de la un puști. Asta dacă este „băi”. Fiindcă „bă” sună oleacă mai ciobănește, și nu-l înghit prea lejer.
Dar „băi” mie mi se pare prietenește, de gașcă, amical, și chiar m-aș bucura ca un copil să mă considere amic și nu „nenea”.
Bine, eu încurajez vorbirea amicală și la per tu, băieții mei sunt la per tu cu toată lumea, culmea e că și școala la care îi duc încurajează asta ceea ce e foarte bine. Ar trebui să-i considerăm pe copii prietenii și egalii noștri, nu niște sub-oameni care trebuie respectuos să fie la dispoziția adulților.
Politețea asta a noastră mi se pare exagerată, mai ales că respectul ar trebui să se câștige și să se arate altfel, nu prin niște cuvinte fără însemnătate.
Cât despre „cheia de gât” versus „generația gadget și youtube”…… Astea sunt vremurile pe care le trăim. Ceea ce era distracție pentru bunicu’ mie mi se părea ridicol și plictisitor. La fel, ce a fost distracție pentru mine e ridicol sau plictisitor pentru ei. Înțeleg asta, e diferența dintre generații, mi-aș fi dorit să fiu copil acum, cu atâta tehnologie și gadgeturi și informație și toate nebuniile la care eu nici măcar nu visam când eram copil. Am încercat și eu la un moment dat să-i „vrăjesc” pe piticii mei cu ce făceam eu când eram copil: „Hai să vedeți cum mă urcam în dud, hai să vedeți calul, să mergem cu căruța, hai să jucăm pacpac cu țevi de cornete, hai să colecționăm surprize și abțibilde, hai să ne jucăm de-a hoții și….” Băi (😁), există escaladă profesionistă, există exchitație, există laser tag, există madfut23 și alte app-uri de colecționat și schimbat chestii, există escape room-uri, există….
Aaaa, nu au farmecul chestiilor pe care le făceam noi pe vremuri? Ba au, dar pentru ei, nu pentru noi fiindcă noi suntem deja „domnul”, „nenea”, „bre”, „tataieeee”. 😁
D-aia eu vreau să fiu „băi” pentru copii, să nu mă simt bătrân (deși încep să fiu), poate mă lasă și pe mine la lasertag și fifa și escape room, poate mă consideră de-al lor, poate pot să mă joc și eu, că nu e mare chestie să fii adult. Niciodată n-a fost. 😉
Ionuț, un singur părinte a venit cu noi la discotecă. A fost un circ și o caterincă. Este genul de persoană care dacă te găsește la el acasă cu fi-su pune o sticlă de ceva pe masă și mai scoate și un ardei usturat. Și te pune să alegi paharul sau ardeiul. La mine nu era nevoie să pună ardeiul știa deja ce aleg.
Cert este că ai noștri copii or să zboare de pe la 14,15 ani și nu or să ne vrea prin preajmă. Am un prieten care are fată mare de vreo 18 ani și el a crescut-o singur, că mama ei i-a plăcut să zboare după ce a născut și chiar și așa îi dă cu jet de e ăsta disperat.
@baghera,
” (…) el a crescut-o singur și chiar și așa îi dă cu jet de e ăsta disperat.”
There, i fixed it.
@singlemom, tipul este un prieten foarte bun de-al meu. Nu judec pe nimeni, dar uneori să iubești pe cineva – parcă ți se pupăzează văzul!
Tipa pur și simplu a zburat din viața lor. Nu m-am referit la faptul că ar fi fost „bagabelă”!
@Baghera Știi, e aiurea când îți vorbești de rău ex-ul, trust me, I know. Dar e și mai aiurea când vorbești de rău pe fostul altuia. Mai ales dacă revii apoi și-ți scuzi expresia denigratoare motivând că e un biet fapt. Dacă tot te bagi în ciorba altuia, măcar fă-o cu perișoare: da, domne, era o parașută, o zic eu că sunt bff cu amărâtul (asta cu bff ne da niște puteri imaginare, I know this one too). Ori nu zici nimic, așa cum a corectat cu eleganță singlemom.
Și ca să continui acum pe subiect: nu îmi aduc aminte să fi fost așa intransigent tu. Este un biet ‘băi’ la care tu, ca prieten de familie puteai reacționa simplu și fără să te ia cu leșin: „Sunt Gigel, nu băi”. Crede-mă, funcționează și duhul blândeții. Nu e musai să luăm foc și să „mutăm falca la spate” (Omg, really?!!!) pentru un biet apelativ. Uneori e sâcâitor dacă e intrat în vocabular, dar, cu repetiție, poate fi corectat. Știai asta dacă erai părinte.
Și noi mai scăpăm un ‘măi/băi’, dar, la fel cum zboară, vine și corecția „fără măi și fără băi”. Ne-o spunem una alteia până când le vom eradica.
@Vera, nu cred că am zis nimic rău de fosta tipului. Au trecut 18 ani de atunci. Pur și simplu a plecat. Nu știu cum o vezi tu, dar eu așa o văd. Și nu a plecat imediat după ce a născut, ci după vreo 2 ani și ceva. Adică eu ca mamă aș fi luat și copilul. Nici o instanță din lumea asta nu lasă copilul cu tatăl într-un proces de partaj decât dacă se decide că mama nu e fit for the job.
@singlemom, m-a corectat și am vrut să mă asigur că mă corectează pentru motivele care trebuie.
La faza cu copilul poate s-a înțeles că am fost puțin jignit, da aici mi-o asum. Dar eu am rămas doar puțin fără cuvinte. Nu mă așteptam la asta. Și poate s-a mai înțeles și faptul că mă asteptam să îl ia pe kinder și să îl dea cu capul de toți pereții – nu asta mi-a fost intenția!
Mă așteptam totuși ca unul dintre părinți să reactioneze în vreun fel, nu trebuie eu să corectez copii altora deși cu puțin tact puteam adopta atitudinea sugerată de tine. Repet mi-o asum – a fost greșeala mea.
https://mariuscruceru.ro/2010/04/16/ma-ba-fa-bre-p/
Interesant…
Folosesc trei variante de ,,băi,,.
Varianta 1. Corazon espinado.
Când vorbesc cu tata și începe cu ,,Ce să facem…Stăm eu cu mamă-ta și plângem de dorul vostru…
Hai băi tata, las-o mai ușor că nu suntem plecați în Ololulunga. Suntem la două zbateri de aripă de avion,,.
Varianta 2. Katerinka.
Când vorbesc cu Junior:
,,Ce faci băi Statham de Poplaca ? Mai îndoi cu
degetele de la picioare bara de oțel beton?,,
Varianta 3. Iar se-adună norii de furtună.
,,Auzi, băi ( oraș din Croația, stațiune heliomarină),,. Aici deja băi are rolul de reactiv, nu se poate anticipa finalul.
Varianta a II-a, m-a făcut să râd cu gura până la urechi 😂.
Variantele celelalte le-am aplicat și eu cu mama respectiv la modul reactiv.
Am colegi cu aproape 30 de ani mai tineri, odata i-am luat in pleazna, adica cu ala mai tanar ca mine vb cu dumneavoastra si pe mine ma strigati pe nume? S-au uitat stanjeniti si au zis ca am dreptate. M-a pufnit rasul si le-am zis sa nu-i puna dracu sa-i aud cu veniti putin sau alte din astea ca ii articulez. Mi se rupe cum imi zic prefer sa ma strige pe nume decat sa ma ia cu dvs si sa nu ma inghita.
Băi am o întrebare, pe soacră-ta cum o strigi? Rămâi blocat în pod că îți pică scara și o strigi să ți-o aducă?
Întrebarea este pentru toată lumea 😁
Eu zic că nu e același lucru, relațiile cu caracter de muncă sunt cu totul altceva. Deja într-o echipă tonusul este altul.
@BaGheRa,
Eu pot s-o strig oricum, că nu mai răspunde 🙂
@Laura, cum o strigai când era în viață!
Foloseam un apelativ și o tutuiam.
Altfel spus, o strigam cum o striga și restul familiei.
Recunosc, eu nu folosesc ,,băi”. Cred că este o interjecţie folosită mai mult de băieţi, bărbaţi. Sau de către copii, tineri. Într-adevăr, nu este un apelativ prea elevat, dar poate fi familiar în diverse cercuri. Depinde de dinamica cercului şi de ce şi cum îşi permit membrii lui să se adrese unul altuia.
Mai nou, este tendinţa de a fi cât mai puţin protocolar. Inclusiv câştigă teren adresarea la pertu, indiferent de vârstă.
Eu nu reuşesc să mă adaptez chiar într-atât. Şi nici nu pot să spun că mi-ar pica bine să îmi zică un puşti, ,,băi!”. Dar pot înţelege că este spus involuntar, din inerţia utilizării în gaşcă. Şi, vorba lui Ionuţ, mai bine decât să îmi zică ,,doamna” sau ,,tanti”.
Şi nu e de confundat cu exclamaţia de uimire sau când există o revelaţie, în genul: ,, Băi!, voi aţi văzut ce s-a întâmplat […]?!” Aici este cumva impersonală, e o adresare colectivă, generală.
@Solandi, vai de capul meu ce zâmbet tâmp mi-ai pus pe chip. Nu îți dai seama ce am pățit pentru un „tanti” aruncat unei profesoare.
Aveam de legat niște aparate la facultate în serie și unele în paralel. Am terminat repede montajul și am zis să vină tanti să verifice să plecăm mai repede acasă!
M-a făcut doamna cu ou și cu oțet!
PS. După ce am făcut-o „tanti” pe o tipă pe un chat… a acceptat să se întâlnească cu tipul de pe chatul căruia comunicam cu ea.
Hmmm. Sunt cam în zona voastră: cam fără copii în preajmă iar la muncă tac și înghit chestii de genul: ”Dumneata nea Victore ce părere ai de asta?” Omul e politicos și nu se poate desprinde ușor de asta în timp ce mie-mi vine să-i trag o ștachie și să-i spun că ”nea” e bunicu-su… 😀
P.S.: Subscriu ideii lui Ionuț! Ba chiar mă cert cu ai mei cunoscuți pe tema asta. Și mai ales pe muzica ce-o ascultă. Că una era Angela Similea și alta e Feli…sau Teo Rose? Alte vremuri, mode, tehnologii. Putem încerca doar să nu ne pierdem complet de ele.
În firma în care am lucrat mai mulți ani, când am început eram cam toți de aceeași vârstă plus sau minus patru ani. Pe măsură ce au trecut anii mulți dintre ei au plecat la salarii mai mari. Eu am rămas pentru că am vrut să învăț cât mai multe în dauna câștigului imediat. Mereu am crezut că dacă ești super bun pe un domeniu, cu siguranță mai devreme sau mai târziu pe lângă recunoaștere vor veni și banii.
Faza este că au venit puștani în practică, din ăștia smecherași de facultate și au început cu panarama, probabil crezând că pe acolo este ca la școală – fac mișto de profesori și nimeni nu le spune absolut nimic. La un moment dat am vrut să îl articulez pe unul 🙈.
M-a înjurat pe țigănește… și eu i-am răspuns 😂 tot pe aceeași limbă străină 🤣🤣🤣. După faza asta se cam ferea de mine prin firmă 😎.
@Victor, apropo de muzica😊, după ce am citit comentariul tău am ascultat-o pe Angela Similea cu melodia „Ultimul tramvai”! Dacă femeia asta se năștea în făcea cariera în US ca Barbara Streisand! Asta este părerea mea.
Și îmi place Feli cu Constantine, Constantine, dar și originalul cu Floarea Calota.
Probabil ca sunt o ciudata ca îmi place muzica populara dar și Theo Rose🌹!
Când eram copil, salutam pe toți nenii, vecini de scară, cu sărumâna, până când m-a tras unul de urechi, eram adolescentă de acum și io tot cu sărumâna nene. Cam așa și cu băi. Merge de la o vârstă încolo și doar în anumite circumstanțe și doar cu oamenii cu care poți fi băi, care nu se supără sau nu îl percep ca pe o obrăznicie.
Acum ce să zic, copilul nu are vreo vină, depinde foarte mult de cum a fost folosit cuvântul în preajma lui, că așa l-a adoptat și folosit la rândul lui. Nu mi se pare totuși oablă treaba, adică eu ca părinte, am fost atentă la formarea limbajului copilului, am pus preț pe politețe, pe folosirea unor expresii consacrate de adresare. Nu neapărat că sunt rigidă sau conservatoare ci mai degrabă să îi fie lui ok și să nu trebuiască să își ia șuturi aiurea pentru cine știe ce cuvânt, folosit în cine știe ce context.
@Mona, mereu am spus sărut’mana doamnelor pe care le-am întâlnit, bineînțeles mai în vârstă ca mine!
Adevărat, copilul nu are nici o vină și copii testează să vadă până unde pot întinde coarda!
Am fost acum câteva zile la doctorița lui tata cu 7 lalele (îmi trebuia o trimitere, merg des, doar în martie îi iau flori). Fii-mea i le-a întins ceremonios, cu partea florală în sus, iar băiatul a adăugat sec: sunt pentru tine! L-am corectat repede: pentru dumneavoastră. Deși mă pufnea râsul. Doamna doctor are peste 60 de ani, a fost șefa secției oncologice la noi și e foarte serioasă (ca să nu zic ursuză). A zâmbit și … dumneaei totuși.
Mda, nu m-aș supăra pe un băi. Depinde și ce urmează după băi. Pentru că nepoții mei au trecut printr-o adolescență turbulentă (o fi și de alt fel?! 😁) mi-au zis câteva lucruri dureroase care nu pot fi reproduse în scris. Dar, sunt mătușa lor și îi iubesc.
La școală am obosit cu atâta dumneavoastră. Toți părinții colegilor fiului meu (se poate genitiv de două ori că nu mai știu?) îmi vorbesc așa deși interacționăm des pentru că eu sunt zilnic la ore și ofer informații prețioase. 🙂 Doar câțiva sunt mai tineri decât mine și înțeleg jena, deși dacă omul îți sugerează să îi vorbești la per tu nu văd de ce nu ai face-o! Omul fiind eu. 😅 Poate reușim până termină fii-miu a patra.
@Blanche cine știe poate cu unii te vei întâlni chiar și la facultate 😎. Nu știm ce ne rezervă viitorul!
@Paco, la varianta 1 m-ai rupt!😮💨 Noi suntem la mai multe zbateri de avion, iar tata a refuzat sa vina sa ne viziteze. Frica de avion! Am înțeles și am respectat decizia lui. Dar pana am înțeles ca ii este frica sa zboare mi-a luat ceva timp. De fiecare data cand sunam acasa și vorbeam cu el, bla bla bla, când vii pe la noi, sa va programam pentru viza etc., el zice „vorbeste cu maica-ta”. Am înțeles pana la urma.
Variantele 2 și 3, am ras cu lacrimi😂😂.
@BaGheRa, la mine este simplu, you, you and you!
Cu părinții mei vorbesc la per tu, niciodata nu am vorbit cu ei protocolar, dar ii iubesc și ii respect! Mama pentru noi întotdeauna a fost Miți, Mitulache sau Mitoi😊. Acum când o sun ii zic”hola chica”😘.
Cea mai tare faza este ca mama ii spune tatălui meu „bai băiete”, iar băiatul are 87 de ani!.
Cu socrii mei vorbesc cu dvs. Și în general cu persoane necunoscute tot cu dvs. Și în îmi este greu și acum sa vorbesc la per tu cu persoane mai în vârstă decât mine.
@Zoe, m-ai făcut grav să râd… că și eu mamei mele de foarte multe ori mă adresez cu: ce faci gagico? sau bună iubita ce faci?