Recent, am asistat la un dialog (civilizat) între 2 amici de internet, ambii fiind părinți de copii cu vârste între 7 și 14 ani. Și am aflat cât de complicată e viața acum, când ți se formează propriii copii, cu toate influențele din jur. Care nu-s puține, nici minunate.
Părintele 1 (stabilit în Belgia): – Copiii surorii mele sunt pe net fără nici un control parental, sunt expuşi la toată ura asta şi vehiculează în mod inconştient mesaje misogine, rasiste etc… cică glume! Şi nici un adult nu pare să ia măsuri! Eu ştiu indirect, de la fata mea, care e îngrozită de ce primeşte de la verii ei de pe reţelele sociale! Şi nu înţelege de ce sunt aşa în România! Eu stau şi îi explic şi încerc să discut cu ea şi cu toate astea tot ce primeşte de la ei îi crează o stare anxioasă de nu vă spun! Îmi zice că nu mai vrea să vină în ţară, că îi e frică să îşi expună opiniile în faţa propriilor veri! Îi e teamă că, dacă le-ar spune cu adevărat ce gândeşte, şi anume că ea nu e contra persoanelor LGBTQ, de exemplu, ar râde de ea şi şi-ar bate joc constant! E teribil, nu? Eu nu pot şi nu vreau să mă mai bag, deoarece mi s a spus clar, de faţă cu copiii, de către cumnatul meu, când era pandemia şi eram în ţară şi mă ocupam nu doar de fata mea ci şi de nepotul Adrian (avea 9 ani pe atunci) să-i scot Family Link de pe telefon că el are încredere în copilul lui că nu se va duce pe site-uri porno, etc. şi nici nu va sta în neştire cu ochii în ecran şi că e bine să îi arate că are încredere în el! Nu vă spun cum e acum Adrian! E dependent de ecrane şi ce a văzut el pe net… Deja, nu-l mai interesează şcoala! Au decis părinţii să-i pună Family Link pe telefon, acum. Prea târziu! Plus că puştiul e mai deștept decât adulţii şi a partiţionat telefonul, iar părinţii i-au instalat Family Link fără să-i şteargă tot înainte, aşa că e egal cu zero. Tot de la fata mea ştiu, dar nu mă bag, să facă borṣ! Nu mai vreau să fiu umilită! E democraţie, nu? Nu le impun eu cum să-şi educe copiii!
Asta înseamnă o radicalizare a tinerilor pe viitor, deoarece sunt convinsă că sunt foarte mulţi copii şi tineri spălaţi pe creier de reţelele sociale.
Parintele 2 (din București): – Cred că toate aceste instrumente de control parental nu fac nici cât o ceapă degerată. Nu poți controla tot ce vede și aude copilul decât dacă îl ții fără gadgeturi. Și daca îl ții fară gadget în lumea tehnologiei o să rămână un înapoiat frustrat. Cunosc senzația din proprie experiență, deși la mine era televizorul. Copiii mei nu au tiktok sau FB. Dar cel mare are instagram. Și amândoi au whatsapp fiindcă așa comunică cu noi și cu scoala. Cum controlezi ce își trimit pe whatsapp? Se joaca roblox și alte jocuri în rețea. Cum controlezi ce vorbesc pe chat-uri? Au discord sau line pentru a comunica pentru jocuri și altele. Cum verifici discordul sau lineul? Ok, pun parental link la google și parental control la youtube și aplicații (deja au). Nu e de ajuns. Tot ajung la ei mizerii. Și atunci singura soluție e să îi educi, să iți bati capul cu ei, să le explici. Merge? La noi merge, dar e greu, implică muncă.
Aplicăm un soi de terapie de șoc: Îl admiri pe Adolf, pe Stalin, pe Putin? Păi hai să te oripilez cu filme, imagini, povești din război, holocaust, nebunie. Cele mai scârboase și mai șocante. Îi mai admiri acu’?
Ți se pare minunat Dani Mocanu? Ia uite-l cum plimbă o proastă în lesă. Ți se mai pare minunat? Daca aia e fata la care ții?
Ți se pare minunat Georgescu? Păi hai să iți arat cine e și de ce bate câmpii, hai să iți zic de legionari, de garda de fier etc.
Bagă cipuri în oameni? Hai să vedem, e posibil? Scrie undeva? Ce fel de cip? Cum îl înserează? Crezi că e simplu? Organismul nu respinge câteodată chestii externe cum ar fi o așchie de lemn?
Ai impresia că nu patești nimic daca te duci cu un străin undeva? Hai să îți arăt Slumdog Millionaire să vezi cum îi scoate unui copil ochii și îl trimite la cerșit. Sau alte filme. Sau știri despre copii dispăruți și traficați. Ia să vezi ce le-au făcut rușii copiilor din zonele ocupate și acum, și de-a lungul istoriei. Ți se pare mișto războiul? Ia de aici niste poze din Ucraina și Gaza, ia uite niște filmulețe cu rusul rămas în curul gol care se sinucide de durere, uită-te în ce mod oribil îi executa pe ucrainenii ăia, privește decapitarea aia blurată executată de un arăbete. Crezi că în război o să fii întotdeauna ăla mai tare?
Și așa mai departe. Zilnic, îi frecăm la creieri cu d-astea pe cei doi băieți și le arătăm ce e ok și ce nu e ok pe net. Sigur, la unele soția zice că nu sunt încă pentru ei, deși probabil ei le văd pe net deja. La vremurile care vin nu vreau să am doi snowfleiculeți care cred că tot ce zboară se mănâncă. Dar toate astea înseamnă muncă, de educat și de lucrat cu ei zilnic, constant și susținut. Nu au creșterea și educația de jigodii de cartier, fiindca nu mai au cartiere, dar ceva tot trebuie să se prindă de ei.
Oare care metodă o fi mai bună?
Eu merg pe varianta a doua. Pentru că nu poți să controlezi tot. În primul rând că nu mi se pare ok și în al doilea rând până când controlezi? Până ajung niște adulți rupți de realitate? Și hai să zicem că aplici control total și se duce la școală sau la ziua unui coleg sau într-o excursie. Și vede lucruri pe care nu le înțelege și nu i le explică nimeni. Cred că mai bine te ocupi de copil, încerci să îi explici constant, îl obișnuiești să gândească și să discearnă. Evident că este greu și nu poți să lași garda jos și să fii inconsecvent. Dar până la urmă vorbim despre oameni care au ales să aibă copii din alte considerente decât acela de a bifa o chestie dintr-o listă acceptată și uneori impusă de societate.
Băiatul nostru are 15,adică e fix în perioada cea mai nasoală.
Nu am aplicat vreuna dintremetodele prezentate mai sus, mai degrabă o amestecătură. Seara ii luăm telefonul când se duce la culcare. Evident că protestează, dar suntem conștienți că nu putem urmări la ce se uită el pe telefon, maiales că multe chestii sunt în norvegiana 😬.
Am ales că în discuțiile dintre noi să îi pun discret întrebări prin care să îl verific ce fel de cunoaștere a acumulat. Am fost surprins pozitiv❤️
Mie mi se pare extrem de dificil acum. Mi-a fost dificil și când era fii-miu adolescent – fără a fi un copil problematic, plus că primul telefon mobil l-a avut la final de liceu. Și îl lăsa acasă ca să nu-l sunăm 🙃
Acces la internet a avut de prin clasa a 6-a, dar internetul nu era o lume atât de nebună ca azi.
Așa că habar n-am cum aș proceda acum sau ce ar discerne el dacă ar avea vârsta aia problematică.
Un copil dacă vrea te poate face, pentru că nu sunt prea mulți dintre părinți care să îi „întreacă” pe copii când vine vorba de tehnologie. Spre exemplu, eu aveam un program de criptare cu doua parole – dacă bagam o parola intra pe o parte a calculatorului și daca bagam cealaltă parola intrai în spațiul meu personal. Și nu ai cum să urmărești asta! Iar asta este doar un exemplu… Eu care sunt oarecum în domeniu mă văd depășit de copiii din jurul meu, nici nu vreau să mă gândesc la copiii care sunt lăsați non stop pe telefon doar că sunt tăcuți.
Cum aș contracara asta? Răspunsul poate fi diferit de la un scenariu la altul. Inevitabil vom ajunge fix la fel ca părinții noștri care au fost depășiți de tehnologia de la la vremea noastră și kinderii noștri vor ști mai bine ca noi, cum și noi am știut mai bine decât părinții noștri și uneori am dat cu capul de sus. Și eu pot spune că m-a cam durut și probabil în acele momente aș fi vrut să nu învăț lucrurile pe pielea mea.