Bine am venit în minunata Indie. Pe multă lume am auzit spunând că India este o țară foarte frumoasă. Nu contest asta și ceea ce o să scriu mai jos este pur și simplu părerea mea fix despre ceea ce am experimentat personal în Bangalore. Nici nu știu cu ce să încep!
Hai să încep cu lucrurile frumoase!
1. Am fost la cinema într-un mall. De cum ai intrat în mall totul se schimbă, zici că ești în altă țară. Am cumpărat un bilet la ultima parte din Misiune Imposibilă, franciza în care Tom Cruise este protagonistul principal. Filmul era la Imax Gold. O sală de mici dimensiuni, dar unde totul este la superlativ. Scaune din acelea reglabile, 48 de scaune în total. La intrare te controlează pe scaner la fel ca în aeroport. Mi-au găsit țigările și m-au pus să le las la garderobă! Filmul a fost mișto, experiența plăcută, pauză la jumătatea filmului, la fel ca în Olanda, ce să mai, mișto experiența, mi-a plăcut.
2. Ăștia aici nu au cash, acceptă cash, dar nu au să îți dea restul. Au un sistem UPI în care scanezi un cod QR și aia e. Pentru ei este un lucru bun, pentru mine, care sunt obișnuit cu cash-ul, este, mai degrabă, nasol. Totuși o încadrez la pozitive, chiar dacă nu mi-a plăcut asta.
3. Apaprent ar mai fi și altele, dar până nu le încerc pe pielea mea, nu le discut.
Hai să continui cu cele neplăute!
Când am primit rezervarea la hotel, la adresă era trecut Electronic City. La o simplă căutare pe Google, când tastezi Bangalore, ți se va spune că este Sillicon Valley al Indiei. Când am auzit de Sillicon Valley, în mintea mea deja, erau luminițe, totul nou, strălucitor, clădiri din alea turn, vă imaginați voi! Vreau să spun că diferența între așteptările mele și realitatea din teren este ca de la cer la pământ. Electronic City ăsta este un fel de cartier din Bangalore în care s-au strâns toate firmele mari . Am văzut Emerson, Siemens, Timken, din cele despre care am auzit.
Deși totul ar trebui să fie la superlativ, arată ca un oraș mic din România, gropi pe drum, trafic uneori infernal, poluare maximă, zici că sunt furnici, care se întrec. Nicio regulă pe stradă, toți merg care încotro, un haos desăvârșit! Spuneam de trafic. Măi, sunt mulți, cu de toate: biciclete, scutere, motociclete, autovehicule, camioane, autobuze. Toți se grăbesc, dau în stânga, dau în dreapta, ca să ajungă doi metri mai în față. Este nebunie! Mă mir cum naiba de nu sunt accidente. Ca să treci strada, nenicule, trebuie să ai curaj! Chiar dacă ești pe trecere, trebuie să te grăbești pentru că dacă zăbovești, dau peste tine sau te claxonează de dracii te ia. Că am adus vorba de claxon! Eu cred că la naștere fiecărui indian înainte să îi fie prezentată mama, i se face cunoștință cu claxonul. Frate, toți claxonează în draci! Uneori fără motiv. Când intră în intersecție claxonează, dacă li se taie calea claxonează, dacă ei taie calea cuiva claxonează! Nu am văzut o asemenea debandadă în viața mea. Dacă vrei să treci strada, eee aici este provocarea supremă. Îți trebuie curaj ca să traversezi chiar și pe trecerea de pietoni, pentru că nu-ți dă nimeni prioritate. Treci pe cârca ta și îți asumi că poți fi călcat de vreun nebun. Am văzut poliția pe stradă cu bastoanele încercând să dirijeze circulația. Bastoanele nu le țineau degeaba, dădeau cu ele în mașini. WTF!
Mâncarea, este un alt factor negativ! Este sub orice critică! Nu am mâncat în viața mea atât orez cât am mâncat aici în 3 săptămâni de India. În supermarket-ul de lângă hotelul la care stau, nu am găsit mezeluri să îmi fac și eu un sandwich. Este destul de greu! Nu sunt multe restaurante unde poți mânca ceva mai ca lumea dar în fiecare vineri am mâncat la unul dintre restaurantele astea șmechere! Hotelul nu este nici prea prea, dar nici foarte foarte. Este încadrat la 4 stele, dar mă abțin de la orice comentarii. Are un miros specific!
Nu știu câți dintre voi aveți rude pe la țară, dar miroase ca în camera aia pe care bunicii sau mătușile le țin de bune. Nu e nasol, dar nu este nici plăcut. Un miros stătut, ca de lucruri vechi. Internetul de la hotel când merge este super ok, dar de cele mai multe ori nu prea merge cum trebuie! Se deconectează la fiecare oră și de multe ori nu ia parola automat și trebuie să introduci din nou datele pe care le-ai primit ca utilizator și parolă!
Iar cea mai nasoală chestie dintre toate este faptul că nu ai voie să fumezi pe stradă decât în locurile dedicate. Da, în principiu este o regulă foarte bună cu care sunt de acord, dar faza este că aici locurile de fumat nu sunt clar indicate. Adică este un colț stabilit de cine știe cine în care lumea fumează, dar nu este cu nimic diferit de un alt colț al străzii unde lumea nu face asta. Și dacă ești prins de poliție – zbang amendă… mi-am luat echivalentul a vreo 12 dolari amendă pentru asta – n-am nimerit colțul permisiv. Probabil că puteam să scap dacă m-aș fi țigănit mai mult, dar nu am vrut bătaie de cap și probabil vreo vizită și pe la secție într-o țară străină. Clar a fost cea mai scumpă țigară pe care am fumat-o vreodată!
Hai că am ajuns și la o concluzie:
Una peste alta, India este o țară în care experiențele negative pe care le-am trăit au fost mai multe decât cele pozitive și dacă așa a fost în Bangalore nu vreau să îmi imaginez cum este în zona lor de „la țară”. Clar dacă cineva m-ar întreba care este cea mai mișto țară în care ai fost aș răspunde Olanda și cea mai nașpa, cu siguranță India.
Există printre noi călători care au fost în India și au venit fermecați de acolo?
Ei, și tu acum…. experiențe negative…. Nu știi tu să te bucuri de frumusețea unor locuri și culturi deosebite. 😜 Glumesc!
Nu am fost niciodată acolo și nici nu plănuiesc în viitorul apropiat. Deocamdată mă feresc de tot ce înseamnă Asia și Africa. Mi se pare că modul meu de trai și condițiile cu care sunt obișnuit (fițe 😁) sunt incompatibile cu civilizația, cultura și educația din acele zone. Nu mă pasionează, nu le înțeleg, mă mulțumesc cu articole ca acesta, reportaje, cărți sau băiatul cu shaormele ca să îmi fac o idee. Maxim ce poți scoate de la mine e un ultra all inclusive în Turcia sau ceva în Japonia (când or fi bani de așa ceva).
Pentru interacțiune cu indieni, pakistanezi și nepalezi există Militari Residence, iar pentru culoare locală și cultură tradițională avem Sintești, Buzescu, Bărbulești și cam 75% din rural și urbanul mic în România. 😁
Ionuț,
India ca majoritatea țărilor pe care le-am vizitat, a fost datorită serviciului. Da poate sunt mulți cei care aleg să se ducă în India de bună voie, dar dacă mi s-a oferit oportunitatea asta nu prea am avut cum să îi spun pas.
Japonia se află și pe lista mea alături de Coreea de Sud. O a treia pe lista dorințelor ar fi USA.cam acesta este top 3-ul meu de aș vrea să văd.
Interesant când zic alții, dar nu m-aș încumeta, cu tot exotismul zonei.
N-ai zis nimic de malarie, vaccinări, enterocolită, d-astea care te cam dărâmă 🙂
Laura,
Nu prea m-am întâlnit cu ele. Sunt niste recomandări de febră tifoidă, denghe și încă una sau două boli de genul pe pagina MAE. Oricum ca în orice călătorie o asigurare medicală de vreo câteva zeci de lei este sfântă! O recomand din tot sufletul în cazul unei călătorii în străinătate!
@BaGheRa,
În urmă cu ceva ani, fii-miu a avut oportunitatea să meargă în India (într-un program de voluntariat). Când a ”săpat” mai adânc în informațiile despre zonă, s-a îngrozit și a renunțat. Nu de alta, dar malaria nu se vindecă niciodată, doar se ameliorează. Și roade în tăcere din creier și ficat 🙁
@Laura,
Ce să zic, o astfel de experiență te poate marca… pozitiv sau negativ. Nu poți avea termen de comparație dacă nu trăiești tu pe pielea ta. Spre ex. eu am mai mâncat mâncare cu specific indian și pot spune că mi-a plăcut. Eee aici a fost nașpa rău.
Probabil că sunt anumite zone unde e nasol cu malaria… și da este posibil să ai de tras toată viața, dar eu nu văd asta ca pe un obstacol în calea unei aventuri… se pot întâmpla chestii nasoale și acasă, poate nu malarie, dar se poate întâmpla, și eu sunt de părere că mai bine încerc și aflu că nu îmi place decât să trăiești cu senzația ce ar fi fost dacă!
@BaGheRa,
Ok, aventură, risc. Dar malarie?! dă-le naibii de aventuri, că le poți avea oriunde nu e și malarie 🙂
Sună interesant și exotic, dar deocamdată nu, mulțumesc.
Gabriela,
Cum am spus și mai sus lui @Ionuț, a fost business not pleasure. Probabil că dacă ar fi fost de plăcere m-aș fi dus în zona unde este Taj Mahalul!
A fost … interesat să spunem!
Momentan pass pentru India! Dar ai vizitat si alte locuri, sau ai stat doar in Bangalore?
Zoe,
Din păcate nici Bangalore nu l-am vizitat așa cum aș fi vrut pentru că din Electronic City abia găseam taxi-uri care să mă ducă undeva mai în centru. Nu era mult ca și distanță, dar uneori era mult ca și timp.
În plus dacă dai o căutare pe net la locuri de vizitat în Bangalore îți dau parcuri, temple, muzee, adică fix chestiile pe care mie nu îmi place să le vizitez!
Ca să te duci să te aventurezi în afara orașului mi s-a părut puțin cam mult fără un localnic.
India n-a fost niciodată pe lista mea. Am auzit uneori vorbindu-se cu entuziasm despre vacanțe acolo (și m-am cam mirat, recunosc), alteori cu rezerve privind eventuale planuri.
Mă bucur sincer că te-ai dus tu și ai trăit tot haosul, ca să nu trebuiască să aflăm noi pe pielea noastră. Practic, ai fost un pionier pentru noi, cei care citim aici – ai explorat, ai supraviețuit și ai confirmat că India rămâne o destinație… de evitat. : D
Mai ai de stat, sau astea 3 săptămâni de care spui a fost tot?
@Solandi,
Mai trebuie să mă duc încă o tură de 3 săptămâni jumate. Apropo de chestia – ai fost tu și pentru noi, englezul care m-a adus pe mine la firma din Qatar, trebuie să ajungă și el o tură aici… și la un moment dat îmi zice you’re no good as an advertiser for India 🫠.
Să fiu sincer nu era pe lista mea de tări în care voiam să ajung, dar este o experiență din care am profitat la maxim, încercând să iau tot ceea ce a fost mai bun chiar dacă a fost pe negativ.
Experiența cu poliția care mi-a dat amendă a fost cea mai ciudată. Puteau să mă lase să plec, și probabil că dacă m-aș fi țigănit mai mult aș fi scăpat… dar nu este o experiență plăcută! În fine a trecut, am ajuns acasă… să ne bucurăm de soare! ☺️
Aș mai adăuga aeroportul … la chestiile pozitive. Când am aterizat în Bangalore, am aterizat cred pe terminalul 1. Frate nu e cine știe ce! Când am plecat în schimb pe terminalul 2… cred că este unul dintre cele mai mișto aeroporturi în care am ajuns.
Am zburat cu două românce. Una dintre ele m-a cam remarcat, se uita și ea la mine. Era frumușică, dar și-a dat seama că sunt român probabil pe segmentul al doilea de zbor. Ardelence, aveau un accent așa mai de Cluj… simpăticuțe amândouă! Datorită conflictului Israel vs Iran zborul a fost prin Egypt… fapt ce a făcut ca zborul să dureze 5 ore în loc de 4. Deși tot drumul a durat vreo 17 ore în total, nu a fost cel mai lung drum pe care l-am parcurs vreodată!
Aștept cu interes cea de-a doua tură acolo!
Una dintre ele te-a cam remarcat, zici? Alooo! Cred că ar trebui să porți o burka, ceva 🙂
Pisoi,
Sunt puțin cam dezamăgită de tine! Ai fost tu în India, tară care a dat atâtea miss Universe și nu ai adus tu vorba de gagici! Am citit textul de două ori, trăgând speranța că aduci vorba de vreo frumusețe localnică! Ce a făcut madamme aia din tine, te-a cam pus cu boticul pe lăbuțe, nu-i așa?
Bisous!
Legat de gagici am văzut vreo 2 fete care să merite statutul de gagică mișto. Pe ambele le-am văzut la mall și una dintre ele era vânzătoare la un magazin care comercializa costume de bărbați. Tipa era okeish… adică putea să arate mult mai bine dacă își făcea sprâncenele.
O a doua fată mișto era o clientă, care părea că are lovele, deoarece era îmbrăcată european. În rest nu erau pe gustul meu.
N-avea sprâncene? sau te referi că nu erau tatuate în modul oribil deja binecunoscut la noi?
@Laura,
Avea mă sprăncene doar că nu erau pensate… era ditai stufărișul acolo…
Sprâncene tatuate nu cred că au auzit de așa ceva, adică nu am văzut.
Mai este una la firma unde am ajuns eu, dar nu e frumușică, dar nici urâțică care se hlizește mai mereu când vine să vorbească cu mine, și pe mine mă enervează comportamentul acesta deoarece îmi aduc aminte de comportamentul fetelor de la fosta mea firmă în preajma clienților și mă apucă dracișorii.
Nu am fost în India, dar le știu obiceiurile pentru ca am lucrat cu ei, cu nepalezi și bangla. Sunt mai spălați decât etiopienii sau dacă vrei o vizită hardcore încearcă în Afganistan 😁
@Akon,
Și eu am lucrat și lucrez destul de mult cu indieni… dar uite spre exemplu în locuri mai civilizate, la masă unii folosesc tacâmurile în loc de gheruțele tradiționale deși acasă mănâncă tradițional.
Probabil în Afganistan o să ajung doar dacă mă reprofilez în travel blogăr/vlogăr sau izbucnește vreun război și mă trimit ăștia pe acolo și reușesc să supraviețuiesc până acolo.
Totuși nu zic niciodată, niciodată!
@BaGheRa, am fost in aprilie in Spania, m-au scocat cat de multi fumeaza pe strada! In special in Madrid am intalnit asta. Mergeam pe strada si zbang! miros de tigara, era o duduie care fuma in fata noastra. Nu mai vorbesc de terase. La coltul cladirilor..din cand in cand si un miros de marijuana…
@Zoe,
Probabil tu nu fumezi și tocmai de asta ai remarcat fumul intens pe strada. Deocamdată la Madrid am fost doar prin tranzit, și am rămas șocat că mă descurc mai bine cu spaniola decât cu engleza ceea ce mi s-a părut foarte ciudat.
Legat de mirosul de Maria, cred că nu ai ajuns prin Amsterdam, așa-i?
@BaGheRa, am ajun si in Amsterdam, dar tot in tranzit, am avut 8 ore de stat si am luat un tur cu ghid. Sincer, nu imi aduc aminte :::))). Si nu sunt fumatoare nici de, nici de.
@Zoe,
Olanda a fost prima țară în care am ieșit din România. Fiind încă un copil aproape totul mi se părea wow pe acolo. Când am ajuns prima oară în Amsterdam, după o vizită prin cartierul roșu (atenție doar vizită – că nu aveam eu lovele pe vremea aia cine știe ce) la un moment dat m-a pălit un miros de Maria… mă nene vai de capul meu. Era un coffee shop băi dar mirosea de îți muta nasul! Nu o să uit toată viața mea mirosul acela… și fetele de la Hooters!