La fereastră


Autor: Anduța

fereastra1Știți de “Fereastra Johari”? Dacă nu, păi să vă povestesc, căci este un topic pe care eu îl găsesc și interesant și cu aplicabilitate în viața de zi cu zi, inclusiv în cea profesională.

Fereastra Johari (care vine de la numele a doi psihologi care au realizat-o, Joseph Luft si Harry Ingham), este un model care compară ce comunicăm noi despre noi și ce percep ceilalți despre noi. Concret, “fereastra” arată așa:

Fereastra Johari

Arena: este formată din acele lucruri pe care eu (un “eu” generic) le știu despre mine și le știu și ceilalți.

Exemplu: și eu și voi știți că mă cheamă Anduța, că sunt și mă identific ca femeie, că locuiesc în București și diverse altele pe care le-am împărtășit deja cu voi. Mai sunt și lucruri pe care eu le știu, voi nu le știți. Dar le veți afla, fie că vreți, fie că nu. 😛

Fațada: este formată din acele lucruri pe care eu le știu despre mine, dar ceilalți/voi nu. De exemplu, nu-mi știți grupa sanguină. Btw, e B3. Nu că ar conta la ceva, dar ca idee.

Unghiul mort: este format din acele lucruri pe care eu nu le știu despre mine, dar ceilalți le știu sau, chiar dacă nu le știu, au o percepție care mie mi-e necunoscută.

Exemplu: acum mulți ani, împreună cu prietena mea cea mai apropiată, am stabilit să ieșim în oraș, în cupluri. Ea ne știa pe mine și pe iubitul meu, eu o știam doar pe ea, iubitul ei o știa doar pe ea. Ne-am întâlnit într-un bar, am băut un cico, am mâncat o măslină, am vorbit, am râs, ne-am simțit bine. Pardon, eu știu că m-am simțit bine, de restul nu bag mâna în foc, dar cred că și ei.

În timp, relațiile s-au apropiat și, într-un moment de sinceritate, iubitul prietenei ne-a mărturisit prima lui impresie despre noi. Fix atunci când ne-a văzut venind. Eu i-am părut o pițipoancă și iubitul meu un mafiot grec.

Am întrebat de unde așa impresie. La “mafiot” era vorba în primul rând de faptul că avea nu știu ce geacă de piele care i-a sărit în ochi. Iar la mine a fost de la cizmele cu toc înalt și subțire care făceau “țoc, țoc” pe asfalt, plus un palton care la guler avea un fel de blăniță artificială, pe combinație de roșu intens cu negru. Desigur că am râs. Pe de altă parte, am realizat că până atunci nici măcar nu-mi pusesem problema criteriilor după care eu sau alții judecăm pițiponceala sau mafioțenia.

Tot legat de “unghiul mort”, mă aflu destul de des în situații în care văd lucruri la alții despre care tind să cred că ei/ele nu le știu sau nu le văd. Bine, uneori chiar aș putea băga mâna în foc că știu, nu doar cred sau am impresii.

Cel mai simplist exemplu: într-un cerc mai mare, la un grătar în natură,  cuiva, unui bărbat, i-a rămas în barbă o ceva. Firimitură de pâine, firimitură de carne, habar n-am. Mai era și în plină povestire, toți eram cu ochii pe el. L-am întrerupt pe loc “Ia dă-ți un pic cu mâna prin barbă”, a făcut-o, a continuat să povestească, niciun bai.

La faze din astea m-am obișnuit să zic pe loc ce și cum despre “unghiul mort”. Am observat, în timp, că dacă nu le spun cât mai repede oamenilor că le-a rămas ceva între dinți, pe buze, în barbă sau din astea ușor și rapid de corectat, e mult mai greu să o fac mai târziu. Sau chiar imposibil. De mai multe ori am sperat că altcineva va atrage atenția și am sperat degeaba. La alte tipuri de “unghiuri moarte” am nevoie de timp să decid dacă le spun sau nu. Și dacă da, cum să o fac.

Necunoscutul: este format din acele lucruri pe care nici eu nu le știu despre mine, dar nici ceilalți. Sigur, cineva ar putea zice că nu e posibil ca, de la o experiență de viață încolo și, eventual, de la un nivel de educație încolo, să nu te cunoști, să nu te știi. Tu pe tine, nu zic de ceilalți. Aici nu o să dau exemple, dar pot să spun că eu încă mai aflu chestii despre mine și mi se pare perfect normal și firesc să fie așa.

De “fereastra Johari” eu am aflat destul de recent, la un training. Și mi-am dat seama că, fără să am nume pentru zonele descrise, ele nu-mi erau chiar străine. Știam că într-un fel te poți vedea tu, și într-un alt fel te pot vedea ceilalți. “Cunoaște-te pe tine însuți/însăți” mi se părea unul dintre cele mai bune sfaturi auzite vreodată. Știam că e o diferența între “eu știu” și “eu cred” sau “eu am impresia că”. Observasem că  măștile pe care le purtăm pot fi mai transparente sau mai opace, cu sau fără voia noastră. Și tot așa.

Acum e mult mai simplu. Arenă, fațadă, unghi mort și necunoscut. 4 zone prin care toți trecem, una mai interesantă ca alta, nu credeți? În ordinea interesănțeniei: arenă, unghi mort, necunoscut, fațadă. O ordine subiectivă și personală, desigur. Sau poate voi aveți vreun alt model și alte nume. Povestim în arena comentariilor, bine?  🙂

Foto: Pexels

21 Comments

  1. VictorR

    1. Interesant, mulțumesc.
    2. „Interesănțenie „? Interesant! 🙂

    3
    3
    Reply
    1. Laura G.

      @Victor,
      Anduța are câteva expresii faine (și inedite) care ar putea fi patentate 🙂

      2
      2
    2. Anduța

      Cuvântul nu-mi aparține, doar l-am preluat și i-am suflat un pic în aripile cu care zboară prin lume. Sper doar să nu ajungă în vreo bulă de ultra – ortoDEXiști, că nu-l văd deloc bine. 😀

      1
      2
      1
  2. Paco

    Ce urmează să vă povestesc e exemplul clar că viața bate filmul.
    (Nu e total off topic, are legătură cu ”ce știu eu și ceilalți nu știu” și implicările inerente).
    Vă prezint pe scurt viața colegului meu de muncă argentinian.
    Tatăl lui s-a sinucis când el avea 30 de ani, mama lui a murit anul trecut.
    La divorțul de prima soție, a semnat fără să știe actele pentru un credit, banii i-a luat fosta soție, el a rămas cu ratele.
    Băiatul din prima căsătorie i-a declarat de curând că e gay.
    Cu actuala soție s-a separat de vreo trei ani, dar au luat decizia să rămână împreună (proastă decizie) în aceeași casă pentru cei doi copii pe care îi au împreună.
    Anul trecut, exact de Crăciun, a aflat că soția trăiește cu un băiat din sat.
    A vândut în Argentina o casă (nu foarte ieftin) împreună cu frate-su.
    Urma să primească partea lui.
    Țapă. L-a făcut frate-su ca la carte.
    Și acum, unde doream să ajung:
    Percepția lui este că toată lumea cu care interacționează îi cunoaște problemele.
    Are fobie de a discuta, de a interacționa (suntem ospătari, da?).
    Stă mereu ascuns după bar, prin bucătărie, oriunde doar să nu fie văzut.
    Este singura persoană fără unghii pe care o cunosc. Sunt roase până la carne.

    1
    1
    2
    1
    Reply
    1. HM

      Cred că e momentul să angajați o domnișoară darnică și harnică să spele vasele … blondă, 99-60-90, cu proprietăți vindecătoare 🤪

      1
    2. Laura G.

      @Paco,
      De-aici, ceea ce se vede este faptul că argentinianul e cam bătut în cap, pe bune!
      Câți ani are tipul? Dacă are băiat mare, nu-i ff tânăr.
      – ce fac/ce se întâmplă cu părinții tăi nu poți controla, da. Dar când ești adult trebuie să treci peste asta (decesul lor), nu te poți lăsa afectat ca un copil/adolescent.
      – și ce dacă băiatul lui e gay? ce contează și cum îl afectează pe el asta? Sănătos să fie, integru, decent… Restul e treaba băiatului și-atât.
      – semnarea actelor fără a le citi? Ha! Asta chiar și-a făcut-o cu mâna lui, aia cu unghiile roase.

      E clar că noțiunile ”gândire” și ”echilibru” îi sunt străine. Și-atunci, pățăște…

      3
    3. Paco

      @Laura G, sunt oameni care funcționează pe principiul ,,în viață e cum le nimerești, nu cum le potrivești,,. La mine e invers, dar nu toți suntem la fel…
      Fiecare cu propria abordare, are și planeta asta nevoie de martiri.
      ( E născut în 75, de o vârstă cu mine.
      Total ostil la orice încercare de discuție și surd la orice sfat dezinteresat și altruist ) .
      Cu toată filantropia sufletească de care dispun, am concluzionat că există oameni care își merită soarta.

      3
    4. Anduța

      Paco, am cunoscut și eu pe cineva tare lovit de viață, prin oamenii din jurul său. La fel, ajunsese să creadă că toată lumea îi cunoaște problemele, că judecă și, mai mult, că toată lumea vrea să-i facă rău sau să profite. Din păcate, statul sub tejghea și în intuneric nu poate fi aplicat pe termen lung, e profund nesănătos și nociv și nu doar că nu rezolvă nimic, ba chiar ar putea agrava lucrurile. Ceva terapie ia în considerare?
      P.S. Nici eu nu văd ce caută la „probleme” faptul că băiatul i-a declarat că e gay. I-a declarat asta ca să-l „lovească” (ceea ce-ar fi o problemă) sau pentru ca orientarea sexuală să fie dusă în zona „arenei” (ceea ce n-ar fi deloc o problemă, ba dimpotrivă)?

      2
    5. Paco

      @Anduța, când ajungi în punctul unde constați că ai fost ,, tare lovit de viață ,, tragi tare aer în piept, rebobinezi și vezi cum le orânduiești.
      ( Pentru mine fiu-miu gay e cea mai mică problemă în tot acest talmeș-balmeș pe care îl acceptă diverse persoane sub denominația de origine controlată, soiul ,, viață,, ).

    6. BaGheRa

      Dacă toți am fi deștepți nu ar mai exista proști (eu prefer termenul de naivi). Asta mi-a spus-o cineva la un moment dat. Ideea este să încercăm să fim de mai multe ori deștepți decât naivi deoarece tranziția aceasta o va face fiecare.
      Eu am observat că în momentul în care am început să mă gândesc mai mult la mine decât la alții am început să fiu mai deștept.

      3
      1
    7. Nicole

      M-am intrebat si eu de ce unii nu reusesc sa se ridice dupa ce sunt loviti de soarta. Cred ca exista un prag al caderii care odata depasit nu te mai poate salva nimeni si nimic. Poate doar sa te ia cineva cu forta sa te duca la psiholog. Cateodata omului ii e ingenunchiata cu totul vointa si puterea de a lupta. Ma gandesc ca persoanele sinucigase sunt in categoria asta. Si atunci te rogi doar sa te fereasca Dumnezeu de asa soarta, sa-ti fie secatuite toate resursele de supravietuire psihica, sa cobori intr-un hau din care sa nu mai intrezaresti lumina. Nu pot judeca persoanele astea, imi doresc doar sa ii ajute Dumnezeu.

      1
  3. HM

    A draq fereastră 🤪 Nu știam de ea. Se spală ? La ce înălțime e ? Ce dimensiuni ? … mie mi se fix … aburește … parbrizul de cum mă văd alții 😊

    4
    1
    Reply
    1. Anduța

      Habare, se aburește pe interior sau pe exterior? Contează, ca să fie mai clar dacă-ți pasă sau nu. 😛

      1
  4. Solandi

    Parafrazând:
    Văd la fereastra ta târziu
    O lumină și nu știu
    De stai în Unghiul mort
    Spre-al meu Necunoscut efort.

    Nu știam de fereastra asta. Deşi e veche, de prin anii ’50, văd.
    Hmm, nu prea e de mine. O privesc puţin egoist, pe mine m-ar interesa mai mult Unghiul mort, adică să aflu ce văd ceilalţi şi eu nu ştiu. Dar nu aş fi ok cu reversul, nu m-aş simţi confortabil în Faţadă. Aici, pentru construirea încrederii și a relațiilor mai bune, se presupune să reduci această zonă necunoscută de ceilalţi şi să creşti aria zonei cunoscute. Adică să împărtăşeşti trăiri şi lucruri personale cu ceilalţi. Cea ce mie nu îmi este la îndemână defel.

    5
    1
    Reply
    1. Anduța

      Solandi, nu văd de ce-ar fi egoism că preferi să afli ce alții știu și tu nu mai mult decât ai prefera să dezvălui lucruri din fațadă. Micșorarea unghiului mort duce tot la lărgirea arenei, la creșterea încrederii și întărirea relațiilor.

      3
  5. Laura G.

    Mie îmi plac ferestrele mari, luminoase, clare. Cu perdea sau fără, de preferat curate.

    P.S. nu doar fizic, ci și metaforic 🙂

    5
    Reply
    1. Anduța

      Mari și luminoase sau mici și mai puțin luminoase mi-s ok. Dar la obloane încep problemele. Nu pot cu ferestrele cu obloanele mereu închise! :))

      1
      1
  6. Mona

    Nu știam nimic despre această fereastră și ce îmi place este transpunerea asta grafică. Vorba aia, dacă nu pricepi, îți fac un desen, ceva? Sigur o voi reține, în mintea mea va fi fereastra Anduței :))) , altfel va fi fereastra nu știu căror psihologi.
    Mie mi se pare foarte interesant necunoscutul. Am senzația că de acolo răsare ceea ce te va marca profund, un fel de lavă a situațiilor limită cu care te confrunți la un moment dat, vrei ori nu vrei (vezi povestea argentinianului lui Paco). Și unghiul mort îți dă de gândit.
    Interesant articolul, chiar da!

    2
    2
    Reply
    1. Anduța

      Mona, Joseph Luft si Harry Ingham. Și cu asta, consider că mi-am îndeplinit din plin datoria creditului! 😀

      1
    2. Mona

      Mbine, fac un mix între arenă și necunoscut și iese fereastra Joseph Potter, ca să o pot reține:)))

      1
      1
  7. BaGheRa

    Interesant habar nu aveam despre pătratul acesta.

    2
    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.